ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5946/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții au revendicat, la 7 noiembrie 1999, suprafața de 500 mp teren situată în Curtea de Argeș, rămasă liberă în cea de 800 mp și construcții, expropriate prin Decretul nr. 1101/1965 în scopul de regularizare a râului Argeș. Prin sentința civilă nr. 110/02 Tribunalul Argeș a retrocedat reclamanților 77 mp teren din suprafața revendicată de la SC V. SA și a respins acțiunea față de Consiliul local. În apel, prin decizia civilă nr. 111/A din 19 decembrie 2002, a fost schimbată, în parte, sentința și s-a respins acțiunea de față de pârâta SC V. SA, iar apelul reclamant a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că această suprafață de 77 mp teren a fost afectată de calea de acces la depozitul de lemne al pârâtei, iar scopul de utilitate publică al exproprierii s-a realizat.

Contra deciziei au declarat recurs reclamanții pe temeiurile din art. 304 pct. 8 alin. (6), 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probatorii esențiale, cum ar fi decretul de expropriere; - a soluționat acțiunea ca pe o revendicare, în loc de „retrocedare” așa cum prevede art. 35 din Legea nr. 33/1994, text pe care și-au întemeiat-o; - instanța nu a cercetat fondul și nu a stabilit dacă nu s-a realizat scopul exproprierii; - a fost încălcată legea timbrului nr. 146/1997 și art. 38 din legea exproprierii. 2. Recursul este nefondat. 2.1. Exproprierea s-a dispus printr-un act al puterii legislative, în scop de utilitate publică, în acord cu constituția în vigoare.

Scopul exproprierii s-a realizat, după preluarea imobilului și demolarea construcțiilor, iar, din suprafața de 430 mp teren expropriată, restul de 77 mp se afirmă în expertiză că se suprapune cu terenul inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria AG nr. 0040 din 27 iulie 1995. 2.2. În mod corect, în apel, s-a reținut clar că această modică suprafață de teren (8% din cel expropriat) nu a fost identificat, în perimetrul celui al pârâtei SC V. SA, ca fiind „rest” din cel expropriat. A admite o asemenea fărâmițare a proprietății expropriate presupune o încălcare a scopului acesteia, realizat în cauză, situație în care, conform art. 35 din Legea 33/1990, acțiunea nu este fondată, căci, potrivit acestui text se pot restitui numai terenurile expropriate, dacă scopul exproprierii nu s-a realizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți C.I., C.C., C.F., C.G. împotriva deciziei nr. 111 A din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Dispune restituirea taxei de timbru de 415.000 lei achitată din eroare, în primă instanță, de către recurenți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.