ÎCCJ, decizie (scj.ro #81969)

Contestație împotriva deciziei emise de primar. Acordarea de despăgubiri doar pentru o parte din imobilul solicitat. Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin Legea nr . 247/2005. Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Contestație împotriva deciziei emise de primar. Acordarea de despăgubiri doar pentru o parte din imobilul solicitat. Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin Legea nr . 247/2005. Index alfabetic. Drept civil. - Imobil preluat in mod abuziv de stat ; - Contestație împotriva deciziei primăriei - Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin Legea nr . 247/2005.

Legea nr . 247/2005 Titlul VII Legea nr . 10/2001: art . 11 alin. (3), (4), (5) și (6), art . 16, art . 26. Prin Titlul VII din Legea nr . 247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă conform art . 16 alin. 2 aceasta privește numai notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr . 10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr . 247/2005, în sensul arătat la alin. 1 din acest text de lege, sau, deși soluționate, decizia ori dispoziția emisă de către entitatea investită cu soluționarea notificării, în care s-au consemnat sume care urmau a se acorda cu titlul de despăgubire, nu a fost contestată în termenul legal ( art . 16 alin. 1). Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 2998 din 1 aprilie 2007. La 7 martie 2005, C.I.

a solicitat Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu Primăria municipiului Pitești, prin primar și Prefectura județului Argeș, anularea dispoziției nr . 3382 din 29 decembrie 2004 emisă de Primăria municipiului Pitești. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea depusă la Prefectura județului Argeș și înregistrată sub nr . 4686 din 22 aprilie 2001, în baza Legii nr . 10/2001 a solicitat retrocedarea în natură sau prin echivalent în altă parte sau despăgubiri la prețul zilei în dolari sau euro , privind imobilul – teren și construcție – situat Municipiul Pitești. Reclamantul a mai arătat că prin dispoziția nr . 3382 din 29 decembrie 2004, în mod greșit, Primăria municipiului Pitești i-a acordat despăgubiri doar pentru terenul în suprafață de 1000 m.p ., teren ce a fost subevaluat față de zona pe care acesta se găsește amplasat, iar din terenul solicitat, în prezent, 50 m.p . sunt liberi.

De asemenea, reclamantul a arătat că nelegală este și soluția de neacordare de despăgubiri pentru imobilele demolate în anul 1987, de vreme ce despăgubirile primite la acea dată nu reflectă valoarea reală a gospodăriei sale, și că se impune efectuarea unor expertize de specialitate care să stabilească valoarea reală a terenului și a construcțiilor demolate. Prin întâmpinarea depusă Prefectura județului Argeș a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de dispozițiile Legii nr . 10/2001, coroborate cu HG nr . 498/2003. Instanța a dispus, în temeiul art . 31 alin. 4 din Legea nr . 10/0201, introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice în calitate de pârât. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de dispozițiile Legii nr . 247/2005.

Prin sentința civilă nr . 148 din 14 septembrie 2006, Tribunalul Argeș a admis, parțial, acțiunea, cu consecința modificării în parte a dispoziției nr . 3382 emisă la data de 29 decembrie 2004 de către Primăria municipiului Pitești, în sensul acordării de despăgubiri în echivalent și pentru terenul în suprafață de 917 m.p . situat în Pitești, preluat de stat fără titlu. Despăgubirile bănești acordate reclamantului în cuantum de 5943 RON, reprezintă diferența dintre suma primită cu titlu de despăgubiri pentru imobilul casă demolată și valoarea reală a acestui imobil. Celelalte dispoziții ale actului atacat au fost menținute.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr . 10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 2480 m.p ., situat în municipiul Pitești și pentru casa compusă din 4 camere, bucătărie, magazie și garaj edificate pe terenul mai sus menționat, care nu au fost demolate. Imobilul, teren și construcții, au fost expropriate de la reclamant prin Decretul nr . 440/1986, acesta primind despăgubiri bănești în sumă de 29.549 lei, la nivelul anului 1987. Certificatul de rol financiar nr . 20293/1997 atestă faptul că la foaia matricolă de clădiri și terenuri pe anii 1960 – 1980, C.I. a figurat cu terenul în suprafață de 2080 m.p ., suprafață în care s-a apreciat că sunt incluși și cei 400 m.p ., proveniți de la E.M., astfel că s-a conchis că reclamantul a deținut în proprietate doar suprafața totală de 2080 m.p . și nu 2480 m.p ., cât s-a precizat în notificare.

În baza legilor privind fondul funciar, prin sentința civilă nr . 7993 din 7 octombrie 1994, reclamantului i s-a admis acțiunea în revendicare pentru suprafața de 163 m.p ., fiind pus în posesie prin procesul verbal din 6 iunie 1997. Prin dispoziția contestată, la art . 2, contestatorului i s-au acordat despăgubiri în echivalent constând în titluri de valoare nominală la nivelul sumei de 401.094.561 lei, pentru terenul în suprafață de 1000 m.p ., preluat de stat.

Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că reclamantul mai este îndreptățit, în conformitate cu dispozițiile art . 3 din Legea nr . 10/2001, la despăgubiri în echivalent și pentru suprafața de 917 m.p ., preluată abuziv, întrucât din cuprinsul adeverințelor nr . 53/1994 și nr . 655/2000, coroborate cu concluziile expertului a rezultat că imobilul situat în Pitești, este afectat de investiții aprobate, fiind ocupat de construcția unui bloc, zona de siguranță a acestuia, alei de acces, noul traseu al străzii Violetelor și o parte din proprietatea altei persoane.

Reclamantul a primit cu titlu de despăgubiri bănești pentru construcțiile expropriate și în prezent demolate o sumă mai mică cu 7.696 lei decât valoarea reală a acestora la data exproprierii și este îndreptățit să primească diferența de 5943 lei rezultată după deducerea sumei primite ca despăgubire, care se stabilește potrivit valorii de piață de la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, conform art . 11 alin. 3, 4, 5 și 6 din Legea nr . 10/2001, republicată. Prin decizia civilă nr . 276/A din 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, soluționând cauza pe excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, în raport de prevederile art . 13 alin. 1, cap. III, Titlu VII din Legea nr . 247/2005, invocată din oficiu, a admis apelurile declarate de reclamant și pârâți, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că ulterior intrării în vigoare a Legii nr . 247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin echivalent, recunoscute în procedura administrativă de restituire prevăzută de Legea nr . 10/2001, se impune a fi urmată o procedură administrativă, reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea nr . 247/2005, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca obiect imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Procedura administrativă prevăzută de aceste dispoziții legale vizează analizarea sub aspectul legalității a respingerii cererii de restituire în natură, dar și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a tuturor dosarelor constituite în temeiul Legii nr . 10/2001 și soluționate fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr . 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Aceste proceduri presupun soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr . 10/2001 de către entitatea investită cu soluționarea cererii sau unitatea deținătoare, ulterior finalizării procedurii administrative prevăzută de legea citată, iar deciziile/dispozițiile, ordinele emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale – art . 16 din Titlul VII din Legea nr . 247/2005. Comisia centrală procedează la analizarea dosarelor privind verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură potrivit art . 13 din același titlu și în măsura în care se constată că cererea de restituire în natură a fost legal respinsă, dosarele vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Ulterior acestei operațiuni, respectiv în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, ce se va transmite în termen de 10 zile de la emitere Societății de Administrare a Fondului „Proprietatea” și entității de depozitare și înregistrare a acțiunilor acestui fond, decizie ce poate fi atacată cu contestație, în condițiile Legii Contenciosului Administrativ nr . 554/2004, în contradictoriu cu Statul, ca reprezentant al acestei comisii. Pentru considerentele expuse, instanța de apel a constatat că excepția de necompetență materială a instanțelor de judecată privind soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor este întemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate , arătând că apelul, așa cum a fost motivat a avut în vedere bunuri imobiliare – teren și construcții și a vizat acordarea de despăgubiri în echivalent pentru o suprafață de teren mult mai mare decât aceea de 1000 m.p ., stabilită prin Dispoziția Primarului orașului Pitești nr . 3382/2004, respectiv mai mult cu 1356 m.p . Acest aspect nu a fost analizat de instanță, iar Comisia Centrală nu are competență și nici atribuții în acest sens, competența revenind exclusiv instanțelor judecătorești. În această situație, instanța de apel trebuia să stabilească suprafața de teren la care reclamantul avea dreptul, pe bază de probe și după aceea se impune evaluarea de către un evaluator competent, conform standardelor internaționale de evaluare, potrivit dispozițiilor legale.

În concluzie, s-a arătat că instanța de apel a stabilit, nelegal, că nu sunt competente instanțele judecătorești să soluționeze prezenta contestație, întrucât acțiunea reclamantului viza în primul rând stabilirea suprafeței de teren și după aceea evaluarea totală a terenului. Recursul întemeiat. Instanța de apel a soluționat cauza, nelegal, pe excepția necompetenței instanțelor judecătorești, în raport de prevederile art . 13 alin. 1 cap. III, Titlul VII din Legea nr . 247/2005, având în vedere că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului. Potrivit acestor dispoziții legale, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, privind imobilele a căror restituire în natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați de Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor în echivalent, după intrarea în vigoare a Legii nr . 247/2005, se face după parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII din acest act normativ, numai în situația notificărilor formulate în baza Legii nr . 10/2001 și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iar după întocmirea raportului de evaluare, ( art . 3 din Titlul VII din Legea nr . 247/2005), Comisia centrală va proceda la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, care poate fi atacată în justiție, cu contestație, în condițiile Legii nr . 554/2004, în contradictoriu cu statul. Însă, în speță, prima instanță a fost investită, la 3 februarie 2005, de către C.I.

cu contestație împotriva dispoziției nr . 3382 din 29 decembrie 2004 emisă de către Primăria municipiului Pitești, prin care s-a respins cererea formulată prin notificarea depusă de reclamant și înregistrată la Prefectura Argeș sub nr . 4686 din 22 aprilie 2001, transmisă Primăriei municipiului Pitești spre soluționare, prin care acesta a solicitat despăgubiri în bani pentru imobilele preluate de stat în baza Decretului de expropriere nr . 440 din 31 decembrie 1986, în temeiul art . 24 alin. 7 din Legea nr . 10/2001, în forma inițială . Prin Titlul VII din Legea nr . 247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă conform art . 16 alin. 2 aceasta privește numai notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr . 10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr . 247/2005, în sensul arătat la alin. 1 din acest text de lege, sau, deși soluționate, decizia ori dispoziția emisă de către entitatea investită cu soluționarea notificării, în care s-au consemnat sume care urmau a se acorda cu titlul de despăgubire, nu a fost contestată în termenul legal ( art . 16 alin. 1). Or, în speță, Primăria municipiului Pitești investită cu soluționarea notificării formulate de reclamant, anterior intrării în vigoare a Legii nr . 247/2005, la 29 decembrie 2004,

prin dispoziția nr . 3382/2004, a soluționat notificarea formulată de acesta în condițiile Legii nr . 10/2001, situație în care instanțele judecătorești au plenitudinea de competență privind verificarea legalității dispoziției contestate, a calității de persoană îndreptățită la restituire, a dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, cât și asupra cuantumului măsurilor reparatorii ce i se cuvin persoanei îndreptățite, în condițiile art . 26 alin. (3) din Legea nr . 10/2001 republicată. Procedând altfel, instanța de apel a soluționat nelegal cauza, pe excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești în soluționarea pricinii, fără să analizeze legalitatea deciziei tribunalului în raport de motivele de apel invocate, respectiv fără a intra în cercetarea fondului apelului.

Așa fiind, instanța, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe de apel.