ÎCCJ, decizie (scj.ro #81969)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81969) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație împotriva deciziei emise
de primar. Acordarea de despăgubiri doar pentru o parte din imobilul solicitat.
Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin
Legea
nr
. 247/2005.
Cuprins pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Contestație împotriva
deciziei emise de primar. Acordarea de despăgubiri doar pentru o parte din
imobilul solicitat. Modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii
prin echivalent prin Legea
nr
. 247/2005.
Index alfabetic.
Drept civil.
-
Imobil preluat in mod abuziv de stat ;
-
Contestație împotriva deciziei primăriei
-
Modificarea procedurii de acordare a
măsurilor reparatorii prin echivalent prin Legea
nr
.
247/2005.
Legea
nr
. 247/2005 Titlul VII
Legea
nr
.
10/2001:
art
. 11 alin. (3), (4), (5) și (6),
art
. 16,
art
. 26.
Prin Titlul VII din Legea
nr
. 247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a
măsurilor reparatorii prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă conform
art
. 16 alin. 2 aceasta privește numai notificările
formulate potrivit prevederilor Legii
nr
. 10/2001,
care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii
nr
. 247/2005, în sensul arătat la alin. 1 din acest text de
lege, sau, deși soluționate, decizia ori dispoziția emisă de către entitatea
investită cu soluționarea notificării, în care s-au consemnat sume care urmau a
se acorda cu titlul de despăgubire, nu a fost contestată în termenul legal (
art
. 16 alin. 1).
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,
decizia
nr
. 2998 din 1 aprilie 2007.
La 7 martie 2005, C.I. a solicitat
Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu Primăria municipiului Pitești, prin
primar și Prefectura județului Argeș, anularea dispoziției
nr
.
3382 din 29 decembrie 2004 emisă de Primăria municipiului Pitești. În
motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea depusă la
Prefectura județului Argeș și înregistrată sub
nr
.
4686 din 22 aprilie 2001, în baza Legii
nr
. 10/2001 a
solicitat retrocedarea în natură sau prin echivalent în altă parte sau
despăgubiri la prețul zilei în dolari sau
euro
,
privind imobilul – teren și construcție – situat Municipiul Pitești.
Reclamantul a mai arătat că prin dispoziția
nr
. 3382 din 29 decembrie 2004, în mod greșit,
Primăria municipiului Pitești i-a acordat despăgubiri doar pentru terenul în
suprafață de 1000
m.p
., teren ce a fost subevaluat
față de zona pe care acesta se găsește amplasat, iar din terenul solicitat, în
prezent, 50
m.p
. sunt liberi.
De asemenea, reclamantul a arătat că
nelegală este și soluția de
neacordare
de despăgubiri
pentru imobilele demolate în anul 1987, de vreme ce despăgubirile primite la
acea dată nu reflectă valoarea reală a gospodăriei sale, și că se impune
efectuarea unor expertize de specialitate care să stabilească valoarea reală a
terenului și a construcțiilor demolate.
Prin întâmpinarea depusă Prefectura
județului Argeș a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în
raport de dispozițiile Legii
nr
. 10/2001, coroborate
cu HG
nr
. 498/2003.
Instanța a dispus, în temeiul
art
. 31 alin. 4 din Legea
nr
.
10/0201, introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice în calitate de
pârât.
Prin întâmpinarea depusă la dosar,
Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale
procesuale pasive în raport de dispozițiile Legii
nr
.
247/2005.
Prin sentința civilă
nr
.
148 din 14 septembrie 2006, Tribunalul Argeș a admis, parțial, acțiunea, cu
consecința modificării în parte a dispoziției
nr
.
3382 emisă la data de 29 decembrie 2004 de către Primăria municipiului Pitești,
în sensul acordării de despăgubiri în echivalent și pentru terenul în suprafață
de 917
m.p
. situat în Pitești, preluat de stat fără
titlu.
Despăgubirile bănești acordate
reclamantului în cuantum de 5943 RON, reprezintă diferența dintre suma primită
cu titlu de despăgubiri pentru imobilul casă demolată și valoarea reală a
acestui imobil.
Celelalte dispoziții ale actului atacat au
fost menținute.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a
reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii
nr
.
10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul teren în
suprafață de 2480
m.p
., situat în municipiul Pitești
și pentru casa compusă din 4 camere, bucătărie, magazie și garaj edificate pe
terenul mai sus menționat, care nu au fost demolate.
Imobilul, teren și construcții, au fost
expropriate de la reclamant prin Decretul
nr
.
440/1986, acesta primind despăgubiri bănești în sumă de 29.549 lei, la nivelul
anului 1987.
Certificatul de rol financiar
nr
. 20293/1997 atestă faptul că la foaia matricolă de
clădiri și terenuri pe anii 1960 – 1980, C.I. a figurat cu terenul în suprafață
de 2080
m.p
., suprafață în care s-a apreciat că sunt
incluși și cei 400
m.p
., proveniți de la E.M., astfel
că s-a conchis că reclamantul a deținut în proprietate doar suprafața totală de
2080
m.p
. și nu 2480
m.p
.,
cât s-a precizat în notificare.
În baza legilor privind fondul funciar,
prin sentința civilă
nr
. 7993 din 7 octombrie 1994,
reclamantului i s-a admis acțiunea în revendicare pentru suprafața de 163
m.p
., fiind pus în posesie prin procesul verbal din 6 iunie
1997.
Prin dispoziția contestată, la
art
. 2, contestatorului i s-au acordat despăgubiri în
echivalent constând în titluri de valoare nominală la nivelul sumei de
401.094.561 lei, pentru terenul în suprafață de 1000
m.p
.,
preluat de stat.
Față de cele expuse mai sus, instanța de
fond a constatat că reclamantul mai este îndreptățit, în conformitate cu
dispozițiile
art
. 3 din Legea
nr
.
10/2001, la despăgubiri în echivalent și pentru suprafața de 917
m.p
., preluată abuziv, întrucât din cuprinsul adeverințelor
nr
. 53/1994 și
nr
.
655/2000, coroborate cu concluziile expertului a rezultat că imobilul situat în
Pitești, este afectat de investiții aprobate, fiind ocupat de construcția unui
bloc, zona de siguranță a acestuia, alei de acces, noul traseu al străzii
Violetelor și o parte din proprietatea altei persoane.
Reclamantul a primit cu titlu de
despăgubiri bănești pentru construcțiile expropriate și în prezent demolate o
sumă mai mică cu 7.696 lei decât valoarea reală a acestora la data exproprierii
și este îndreptățit să primească diferența de 5943 lei rezultată după deducerea
sumei primite ca despăgubire, care se stabilește potrivit valorii de piață de
la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de
evaluare, conform
art
. 11 alin. 3, 4, 5 și 6 din
Legea
nr
. 10/2001, republicată.
Prin decizia civilă
nr
.
276/A din 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, soluționând cauza pe
excepția
necompetenței
generale a instanțelor
judecătorești, în raport de prevederile
art
. 13 alin.
1, cap. III, Titlu VII din Legea
nr
. 247/2005,
invocată din oficiu, a admis apelurile declarate de reclamant și pârâți, a
anulat sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a
constatat că ulterior intrării în vigoare a Legii
nr
.
247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și
unele măsuri adiacente, pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire
prin echivalent, recunoscute în procedura administrativă de restituire
prevăzută de Legea
nr
. 10/2001, se impune a fi urmată
o procedură administrativă, reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea
nr
. 247/2005, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de
restituire în echivalent, având ca obiect imobilele demolate, înstrăinate sau
alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul
evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială
pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura administrativă prevăzută de
aceste dispoziții legale vizează analizarea sub aspectul legalității a
respingerii cererii de restituire în natură, dar și sub aspectul cuantumului
pretențiilor de restituire în echivalent a tuturor dosarelor constituite în
temeiul Legii
nr
. 10/2001 și soluționate fie printr-o
dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent,
emise înainte de intrarea în vigoare a Legii
nr
.
247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a
acestui act normativ.
Aceste proceduri presupun soluționarea unei
notificări formulate în temeiul Legii
nr
. 10/2001 de
către entitatea investită cu soluționarea cererii sau unitatea deținătoare,
ulterior finalizării procedurii administrative prevăzută de legea citată, iar
deciziile/dispozițiile, ordinele emise de entitățile investite cu soluționarea
notificărilor, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării
lor vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale –
art
.
16 din Titlul VII din Legea
nr
. 247/2005.
Comisia centrală procedează la analizarea
dosarelor privind verificarea legalității respingerii cererii de restituire în
natură potrivit
art
. 13 din același titlu și în
măsura în care se constată că cererea de restituire în natură a fost legal
respinsă, dosarele vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori
desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii
raportului de evaluare.
Ulterior acestei operațiuni, respectiv în
baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei
ce reprezintă titlul de despăgubire, ce se va transmite în termen de 10 zile de
la emitere Societății de Administrare a Fondului „Proprietatea” și
entității de depozitare și înregistrare a acțiunilor acestui fond, decizie ce
poate fi atacată cu contestație, în condițiile Legii Contenciosului
Administrativ
nr
. 554/2004, în contradictoriu cu
Statul, ca reprezentant al acestei comisii.
Pentru considerentele expuse, instanța de
apel a constatat că excepția de
necompetență
materială a instanțelor de judecată privind soluționarea cererilor de acordare
a despăgubirilor este întemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
reclamantul, criticând-o pentru
nelegalitate
, arătând
că apelul, așa cum a fost motivat a avut în vedere bunuri imobiliare – teren și
construcții și a vizat acordarea de despăgubiri în echivalent pentru o
suprafață de teren mult mai mare decât aceea de 1000
m.p
.,
stabilită prin Dispoziția Primarului orașului Pitești
nr
.
3382/2004, respectiv mai mult cu 1356
m.p
. Acest
aspect nu a fost analizat de instanță, iar Comisia Centrală nu are competență și
nici atribuții în acest sens, competența revenind exclusiv instanțelor
judecătorești.
În această situație, instanța de apel
trebuia să stabilească suprafața de teren la care reclamantul avea dreptul, pe
bază de probe și după aceea se impune evaluarea de către un evaluator
competent, conform standardelor internaționale de evaluare, potrivit
dispozițiilor legale.
În concluzie, s-a arătat că instanța de
apel a stabilit, nelegal, că nu sunt competente instanțele judecătorești să
soluționeze prezenta contestație, întrucât acțiunea reclamantului viza în
primul rând stabilirea suprafeței de teren și după aceea evaluarea totală a
terenului.
Recursul întemeiat.
Instanța de apel a soluționat cauza,
nelegal, pe excepția
necompetenței
instanțelor
judecătorești, în raport de prevederile
art
. 13 alin.
1 cap. III, Titlul VII din Legea
nr
. 247/2005, având
în vedere că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului.
Potrivit acestor dispoziții legale,
evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, privind imobilele a căror
restituire în natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizați,
desemnați de Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor în
echivalent, după intrarea în vigoare a Legii
nr
.
247/2005, se face după parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII din
acest act normativ, numai în situația notificărilor formulate în baza Legii
nr
. 10/2001 și
nesoluționate
până
la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iar după întocmirea
raportului de evaluare, (
art
. 3 din Titlul VII din
Legea
nr
. 247/2005), Comisia centrală va proceda la
emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, care poate fi atacată în
justiție, cu contestație, în condițiile Legii
nr
.
554/2004, în contradictoriu cu statul.
Însă, în speță, prima instanță a fost
investită, la 3 februarie 2005, de către C.I. cu contestație împotriva
dispoziției
nr
. 3382 din 29 decembrie 2004 emisă de
către Primăria municipiului Pitești, prin care s-a respins cererea formulată
prin notificarea depusă de reclamant și înregistrată la Prefectura Argeș sub
nr
. 4686 din 22 aprilie 2001, transmisă Primăriei
municipiului Pitești spre soluționare, prin care acesta a solicitat despăgubiri
în bani pentru imobilele preluate de stat în baza Decretului de expropriere
nr
. 440 din 31 decembrie 1986, în temeiul
art
. 24 alin. 7 din Legea
nr
.
10/2001, în forma inițială
.
Prin Titlul VII din Legea
nr
. 247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a
măsurilor reparatorii prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă conform
art
. 16 alin. 2 aceasta privește numai notificările
formulate potrivit prevederilor Legii
nr
. 10/2001,
care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii
nr
. 247/2005, în sensul arătat la alin. 1 din acest text de
lege, sau, deși soluționate, decizia ori dispoziția emisă de către entitatea
investită cu soluționarea notificării, în care s-au consemnat sume care urmau a
se acorda cu titlul de despăgubire, nu a fost contestată în termenul legal (
art
. 16 alin. 1).
Or, în speță, Primăria municipiului Pitești
investită cu soluționarea notificării formulate de reclamant, anterior intrării
în vigoare a Legii
nr
. 247/2005, la 29
decembrie 2004, prin dispoziția
nr
. 3382/2004,
a soluționat notificarea formulată de acesta în condițiile Legii
nr
. 10/2001, situație în care instanțele judecătorești au
plenitudinea de competență privind verificarea legalității dispoziției
contestate, a calității de persoană îndreptățită la restituire, a dreptului de
proprietate și a întinderii acestuia, cât și asupra cuantumului măsurilor
reparatorii ce i se cuvin persoanei îndreptățite, în condițiile
art
. 26 alin. (3) din Legea
nr
.
10/2001 republicată.
Procedând altfel, instanța de apel a
soluționat nelegal cauza, pe excepția
necompetenței
generale a instanțelor judecătorești în soluționarea pricinii, fără să
analizeze legalitatea deciziei tribunalului în raport de motivele de apel
invocate, respectiv fără a intra în cercetarea fondului apelului.
Așa fiind, instanța, a admis recursul
declarat de reclamant, a casat decizia
recurată
și a
trimis cauza spre
rejudecarea
apelurilor, aceleiași
instanțe de apel.