ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2998/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2998/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 martie 2005, sub nr. 1163, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul C.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Pitești, prin

primar și Prefectura județului Argeș, anularea dispoziției nr. 3382 din 29

decembrie 2004 emisă de Primăria municipiului Pitești. În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin notificarea depusă la Prefectura județului Argeș

și înregistrată sub nr. 4686 din 22 aprilie 2001, în baza Legii nr. 10/2001 a

solicitat retrocedarea în natură sau prin echivalent în altă parte sau

despăgubiri la prețul zilei în dolari SUA sau Euro, privind imobilul, teren și

construcție, situat în Municipiul Pitești.

Reclamantul a mai arătat că prin

dispoziția nr. 3382 din 29 decembrie 2004, în mod greșit, pârâta Primăria

municipiului Pitești i-a acordat despăgubiri doar pentru terenul în suprafață

de 1000 mp, teren ce a fost subevaluat față de zona „A” pe care acesta se

găsește amplasat, zonă în care terenurile se vând cu 200 Euro mp iar din

terenul solicitat, în prezent, 50 mp sunt liberi.

De asemenea, reclamantul a arătat că

nelegală este și soluția de neacordare de despăgubiri pentru imobilele casă,

magazie, grajd și WC, cotețe și pomi fructiferi, demolate în anul 1987, de

vreme ce despăgubirile primite la acea dată nu reflectă valoarea reală a

gospodăriei sale, și că se impune efectuarea unor expertize de specialitate

care să stabilească valoarea reală a terenului și a construcțiilor demolate.

Prin întâmpinarea depusă la 4 martie

2005, pârâta Prefectura județului Argeș a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, coroborate

cu H.G. nr. 498/2003.

Prin încheierea de ședință din 19

septembrie 2005, instanța a dispus, în temeiul art. 31 alin. (4) din Legea nr.

10/0201, introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice în calitate de

pârât.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 148 din 14

septembrie 2006, Tribunalul Argeș a admis, în parte, acțiunea, cu consecința

modificării în parte a dispoziției nr. 3382 emisă la data de 29 decembrie 2004

de către pârâta Primăria municipiului Pitești, în sensul acordării de

despăgubiri în echivalent și pentru terenul în suprafață de 917 mp situat în

Pitești, județul Argeș, preluat de stat fără titlu.

Despăgubirile bănești acordate

reclamantului în cuantum de 5943 RON, reprezintă diferența dintre suma primită

cu titlu de despăgubiri pentru imobilul casă demolată și valoarea reală a

acestui imobil.

Celelalte dispoziții ale actului

atacat au fost menținute.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin notificarea aflată la fila 100 din dosar, formulată

în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri bănești

pentru imobilul teren în suprafață de 2480 mp, situat în municipiul Pitești, și

pentru casa compusă din 4 camere, bucătărie, magazie și garaj edificate pe

terenul mai sus menționat, care nu au fost demolate.

Imobilul, teren și construcții, au

fost expropriate de la reclamant prin Decretul nr. 440 din 31 decembrie 1986,

acesta primind despăgubiri bănești în sumă de 29.549 lei, la nivelul anului

1987.

Certificatul de rol financiar nr.

20293/1997 atestă faptul că la foaia matricolă de clădiri și terenuri pe anii

1960-1980, reclamantul C.I. a figurat cu terenul în suprafață de 2080 mp,

suprafață în care s-a apreciat că sunt incluși și cei 400 mp, proveniți de la

E.M., astfel că s-a conchis că reclamantul a deținut în proprietate doar

suprafața totală de 2080 mp și nu 2480 mp, cât s-a precizat în notificare.

În baza legilor privind fondul

funciar, prin sentința civilă nr. 7993 din 7 octombrie 1994, fila 51 dosar

fond, reclamantului i s-a admis acțiunea în revendicare pentru suprafața de 163

mp, fiind pus în posesie prin procesul verbal din 6 iunie 1997, fila 53 dosar

fond.

Prin dispoziția contestată, la art.

2, contestatorului i s-au acordat despăgubiri în echivalent constând în titluri

de valoare nominală la nivelul sumei de 401.094.561 lei, pentru terenul în

suprafață de 1000 mp, preluat de stat.

Față de cele expuse mai sus,

instanța de fond a constatat că reclamantul mai este îndreptățit, în

conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, la despăgubiri în

echivalent și pentru suprafața de 917 mp, preluată abuziv, întrucât din

cuprinsul adeverințelor nr. 53/1994 și nr. 655/2000, coroborate cu concluziile

expertului D.I., în completarea raportului de expertiză, a rezultat că imobilul

situat în Pitești, proprietatea reclamantului, este afectat de investiții

aprobate, fiind ocupat de construcția blocului A 4 A, zona de siguranță a

acestuia, alei de acces, noul traseu al străzii V. și o parte din proprietatea

numitului G.

Reclamantul a primit cu titlu de

despăgubiri bănești pentru construcțiile expropriate și în prezent demolate o

sumă mai mică cu 7.696 lei decât valoarea reală a acestora la data exproprierii

și este îndreptățit să primească diferența de 5943 lei rezultată după deducerea

sumei primite ca despăgubire, care se stabilește potrivit valorii de piață de

la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de

evaluare, conform art. 11 alin. (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Prin decizia civilă nr. 276/A din 4

decembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, soluționând cauza pe excepția

necompetenței generale a instanțelor judecătorești, în raport de prevederile

art. 13 alin. (1), cap. III, Titlu VII din Legea nr. 247/2005, invocată din

oficiu, a admis apelurile declarate de reclamant și pârâți, a anulat sentința

apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a constatat că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, privind

reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin

echivalent, recunoscute în procedura administrativă de restituire prevăzută de

Legea nr. 10/2001, se impune a fi urmată o procedură administrativă,

reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia

evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca obiect imobilele

demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este

posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu

de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Procedura administrativă prevăzută

de aceste dispoziții legale vizează analizarea sub aspectul legalității a

respingerii cererii de restituire în natură, dar și sub aspectul cuantumului

pretențiilor de restituire în echivalent a tuturor dosarelor constituite în

temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate fie printr-o dispoziție ce conține

oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de

propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă

ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Aceste proceduri presupun

soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către

entitatea investită cu soluționarea cererii sau unitatea deținătoare, ulterior

finalizării procedurii administrative prevăzută de legea citată, iar

deciziile/dispozițiile, ordinele emise de entitățile investite cu soluționarea

notificărilor, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării

lor vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale, art. 16 din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

Comisia centrală procedează la

analizarea dosarelor privind verificarea legalității respingerii cererii de

restituire în natură potrivit art. 13 din același titlu și în măsura în care se

constată că cererea de restituire în natură a fost legal respinsă, dosarele vor

fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnați în mod

aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

Ulterior acestei operațiuni,

respectiv în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda la

emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, ce se va transmite în

termen de 10 zile de la emitere Societății de Administrare a Fondului

„Proprietatea” și entității de depozitare și înregistrare a acțiunilor acestui

fond, decizie ce poate fi atacată cu contestație, în condițiile Legii

Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu Statul, ca

reprezentant al acestei comisii.

Pentru considerentele expuse,

instanța de apel a constatat că excepția de necompetență materială a

instanțelor de judecată privind soluționarea cererilor de acordare a

despăgubirilor este întemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul C.I., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantul a

arătat că hotărârea curții de apel este nelegală, fiind pronunțată cu

încălcarea art. 1 C. proc. civ. și a dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

republicată.

Astfel, se arată că apelul, așa cum

a fost motivat în dosarul nr. 4380/46/2006, a avut în vedere bunuri imobiliare,

teren și construcții și a vizat acordarea de despăgubiri în echivalent pentru o

suprafață de teren mult mai mare decât aceea de 1000 mp, stabilită prin

Dispoziția Primarului orașului Pitești nr. 3382/2004, respectiv mai mult cu

1356 mp. Acest aspect nu a fost analizat de instanță, iar Comisia Centrală nu

are competență și nici atribuții în acest sens, competența revenind exclusiv

instanțelor judecătorești.

În această situație, instanța de

apel trebuia să stabilească suprafața de teren la care reclamantul avea

dreptul, pe bază de probe și după aceea se impune evaluarea de către un

evaluator competent, conform standardelor internaționale de evaluare, potrivit

dispozițiilor legale.

În concluzie, s-a arătat că instanța

de apel a stabilit, nelegal, că nu sunt competente instanțele judecătorești să

soluționeze prezenta contestație, întrucât acțiunea reclamantului viza în

primul rând stabilirea suprafeței de teren și după aceea evaluarea totală a

terenului.

Examinând decizia în raport de

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul întemeiat, urmând a dispune admiterea acestuia,

pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a soluționat cauza,

nelegal, pe excepția necompetenței instanțelor judecătorești, în raport de

prevederile art. 13 alin. (1) cap. III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

având în vedere că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului.

Potrivit acestor dispoziții legale,

evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, privind imobilele a căror

restituire în natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizați,

desemnați de Comisia Sprecială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Stabilirea cuantumului

despăgubirilor în echivalent, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, se

face după parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII din acest act

normativ, numai în situația notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001

și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iar

după întocmirea raportului de evaluare, (art. 3 din Titlul VII din Legea nr.

247/2005), Comisia centrală va proceda la emiterea deciziei ce reprezintă

titlul de despăgubire, care poate fi atacată în justiție, cu contestație, în

condițiile Legii nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul.

Însă, în speță, prima instanță a

fost investită, la 3 februarie 2005, de către reclamantul C.I. cu contestație

împotriva dispoziției nr. 3382 din 29 decembrie 2004 emisă de către pârâta

Primăria municipiului Pitești, prin care s-a respins cererea formulată prin

notificarea depusă de reclamant și înregistrată la Prefectura Argeș sub nr.

4686 din 22 aprilie 2001, transmisă Primăriei municipiului Pitești spre

soluționare, prin care acesta a solicitat despăgubiri în bani pentru imobilele,

teren și construcții, situate în Pitești, preluate de stat în baza Decretului

de expropriere nr. 440 din 31 decembrie 1986, în temeiul art. 24 alin. (7) din

Legea nr. 10/2001, în forma inițială.

Prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă conform art. 16 alin. (2) aceasta

privește numai notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001,

care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr.

247/2005, în sensul arătat la alin. (1) din acest text de lege, sau, deși

soluționate, decizia ori dispoziția emisă de către entitatea investită cu

soluționarea notificării, în care s-au consemnat sume care urmau a se acorda cu

titlul de despăgubire, nu a fost contestată în termenul legal (art. 16 alin.

(1)].

Or, în speță, Primăria municipiului

Pitești investită cu soluționarea notificării formulate de reclamantul C.I.,

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, la 29 decembrie 2004, prin

dispoziția nr. 3382/2004, a soluționat notificarea formulată de acesta în

condițiile Legii nr. 10/2001, situație în care instanțele judecătorești au

plenitudinea de competență privind verificarea legalității dispoziției

contestate, a calității de persoană îndreptățită la restituire, a dreptului de

proprietate și a întinderii acestuia, cât și asupra cuantumului măsurilor

reparatorii ce i se cuvin persoanei îndreptățite, în condițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Procedând altfel, instanța de apel a

soluționat nelegal cauza, pe excepția necompetenței generale a instanțelor

judecătorești în soluționarea pricinii, fără să analizeze legalitatea deciziei

tribunalului în raport de motivele de apel invocate, respectiv fără a intra în

cercetarea fondului apelului.

Așa fiind, instanța, pe baza

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de

reclamantul C.I., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea

apelurilor, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 276 A din 4 decembrie 2006 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o

casează.

Trimite cauza Curții de Apel Pitești

în vederea rejudecării apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie

2007.