ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 212/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2006, reclamantul R.G.D.C. a formulat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Pitești și Primăria Pitești, contestație împotriva dispoziției nr. 1648 din 2 mai 2006, solicitând anularea acesteia, și în principal, să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.140 mp., situat în Pitești, județul Argeș, iar în subsidiar, în măsura în care nu este posibilă restituirea integrală a vechiului amplasament, să-i fie atribuit reclamantului în compensare, teren situat în imediata vecinătate sau pe un alt amplasament disponibil, aflat la dispoziția pârâților, precum și în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile existente pe teren, la data preluării de către stat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în condițiile Legii nr. 10/2001, autorul său R.I.G. a notificat pe pârâți, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață reală de 2.294 mp. și construcțiile mai sus menționate, ce au fost expropriate prin Decizia nr. 285/1963 emisă de fostul Consiliu Popular Pitești și care, au fost proprietatea notificatorului fiind dobândite prin actul dotai autentificat sub nr. 877 din 30 august 1911. În mod nelegal, prin dispoziția a cărei desființare se solicită, pentru terenul în discuție, reclamantului i-au fost acordate despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, deși, în realitate, există posibilitatea restituirii în natură a acestuia, pe vechiul amplasament, sau pe un alt amplasament aflat la dispoziția pârâților și, de asemenea, nu s-a dispus nimic în legătură cu imobilele construcții expropriate.

Prin sentința civilă nr. 318/2006 Tribunalul Argeș a respins acțiunea ca nefondată. Apelul reclamantului a fost admis prin Decizia civilă nr. 167/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești care a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. S-a reținut, în esență, că din motivarea sentinței civile apelate, rezultă că instanța de fond nu a fost preocupată să rezolve procesul și să cerceteze fondul pricinii și în legătură cu capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile existente pe teren la data preluării, fiind astfel incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 7128 din 1 iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva Deciziei nr. 167/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, reținând că nu a fost soluționat capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile existente pe teren. Rejudecînd fondul, prin sentința civilă nr. 76 din 13 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Rădulescu Gh.Dumitru Cristian și a fost anulată în parte Dispoziția nr. 1648 din 2 mai 2006 și s-a constatat că în calitate de moștenitor al autorului R.I.G., reclamantul este îndreptățit să i se restituie în natură următoarele terenuri situate în Pitești, județul Argeș: parcela A în suprafață de 269 mp.

și parcela B în suprafață de 57 mp., astfel cum au fost identificate și evidențiate în schița anexă la raportul de expertiză D.C. fila 218, Dosar nr. 3833/109/2006 al Curții de Apel Pitești. S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru suprafața de 1.968 mp. teren, în loc de 2.140 mp. teren. S-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri pentru construcții. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 3.400 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 1648 din 2 mai 2006, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv notificatorului R.I.G.

- decedat la data de 12 septembrie 2003 - pentru terenul în suprafață de 2.140 mp. situat în Pitești, constatându-se că, în prezent, imobilul este ocupat de construcții noi și este afectat de amenajări de utilitate publică - blocul 15, complex comercial, alee carosabilă, alei acces la blocuri, parcare betonată, conducte, canale și cabluri, edilitar subterane, spații verzi - iar în Mun. Pitești nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, și de asemenea, că valoarea despăgubirilor calculate la expropriere în anul 1962, au fost în sumă de 17.052,52 lei.

Dispoziția nr. 1648 din 2 mai 2006, a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar în notificarea nr. 788/29855 din 23 august 2001 (fila 41) înaintată prin intermediul executorului judecătoresc semnatarul ei, R.I.G., a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în natură sau echivalent - numai pentru terenul în suprafață de 2.294 mp situat în Pitești, nu și pentru construcții. Reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul cerut de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 - republicată, fiind potrivit certificatului eliberat de B.N.P. D.I. sub nr. 12/2004, moștenitorul defunctului R.G. - decedat la data de 12 septembrie 2003, la rândul său, în calitate de descendent de gradul I, moștenitorul defunctului R.I., care, prin actul dotai autentificat sub nr. 877/30 august 1911 a devenit proprietarul unei perechi de case situate în Pitești.

Prin Decizia nr. 285/1963, terenul în suprafață de 2.140 mp. și construcțiile în suprafață de 154 mp. au fost expropriate, în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, R.G. fiind individualizat, în favoarea acestuia, ca și în favoarea reclamantului, în ce privește calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, operând și prezumția prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată. În raport de planul cadastral întocmit în anul 1932, experții cauzei au stabilit că terenul revendicat de reclamant, are în fapt suprafața de 2294 mp, teren ce a făcut obiectul măsurii de expropriere.

A constatat expertul judiciar D.C., prin completarea la raportul de expertiză efectuată în apel, la care, așa cum se poate observa (fila 228 Dosar 3833/109/2006) părțile nu au formulat obiecțiuni, că pe vechiul amplasament, fără a fi afectate amenajările de utilitate publică respectiv, rețele edilitare, iar instanța de judecată a constatat astfel că pot fi restituite următoarele suprafețe de teren identificate în schița raportului de expertiză (fila 218 din același dosar): parcela A în suprafață de 269 mp. și parcela B în suprafață de 57 mp. Față de aceste împrejurări instanța a aplicat dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, așa cum s-a arătat, în cadrul procedurii administrative, autorul R.I.G.

nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile expropriate, iar o astfel de cerere nu poate fi adresată direct instanței, decât cu încălcarea dispozițiilor art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat apel: reclamantul R.D., precum și apelanții-pârâți Municipiul Pitești - reprezentat prin Primar și Primăria Municipiului Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive, în esență: Reclamantul a criticat sentința pentru două aspecte și anume: - în mod eronat prima instanță a respins cererea privind acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate pentru o suprafață de 154 mp., deși la dosarul cauzei existau dovezi în sensul că autorul apelantului reclamant a fost expropriat și casele de pe teren au fost demolate, prin această soluție i s-a agravat situația în propria cale de atac și au fost ignorate dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. în ceea ce privește îndrumările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcții; - nelegal prima instanță a admis restituirea în natură a suprafețelor de 269 mp. din parcela A, identificată în anexa la raportul de expertiză tehnică întocmită de către inginer expert D.C., iar din parcela B, numai suprafața de 57 mp., identificată în cuprinsul aceluiași raport de expertiză. Se solicită astfel admitere apelului cu consecința restituirii în natură a suprafeței de 514 mp.

pentru parcela A și a suprafeței de 84 mp., pentru parcela B. Apelanții-pârâți, Primarul și Primăria Municipiului Pitești, au criticat sentinței instanței de fond pentru următoarele considerente: - instanța de fond a ignorat dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că, instanța trebuia să se pronunțe numai în ceea ce privește construcțiile care au existat pe teren la data preluării de către stat, nu și în ceea ce privește terenul solicitat de către apelantul-reclamant; - în situația în care se va trece peste această apărare apelanții-pârâți solicită ca pe fond să se respingă contestația formulată de către apelantul-reclamant, deoarece, din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit la dosar, precum și din înscrisurile depuse pe parcursul ciclurilor procesuale, rezultă în mod indubitabil că nu se poate acorda apelantului-reclamant vreo suprafață de teren în natură pentru următoarele considerente: În ceea ce privește parcela A în suprafață de 513 mp., solicitată de altfel a fi restituită în natură de către apelantul-reclamant, urmează ca instanța să aibă în vedere faptul că din această suprafață de teren 298 mp.

au destinație de parcare auto și spațiu verde, în plus suprafața de teren este străbătută de o alee pietonală și afectată de utilități publice, respectiv rețea de gaze și cablu electric. Referitor la parcela B în suprafață de 84 mp., apelanții-pârâți fac precizarea că aceasta are destinația de spațiu verde și este traversată de o alee pietonală de acces la imobil și reprezintă, de altfel, zona de siguranță a Complexului D.C.; în plus, terenul este traversat subteran de conducte apă, gaze, agent termic și cămine de vizitare a acestor rețele. În ședința din 30 septembrie 2010, apelantul-reclamant a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate pe o suprafață de 154 mp.

teren, iar instanța, din oficiu, a constatat că se impune administrarea probei cu cercetare locală, însă, după depunerea de către părți a planșelor foto cu terenul în litigiu, iar părțile s-au conformat acestei dispoziții a instanței, situație fată de care, la filele 37-45 din dosar, se află aceste fotografii. Prin Decizia civilă nr. 21/ A din 10 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat sentința în sensul respingerii, a admis în parte contestația numai privind acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate de pe suprafața de 154 mp și a respins apelul reclamantului.

În considerente a reținut că, în mod greșit s-au restituit în natură suprafețele de 269 mp din parcela A și de 57 mp din parcela B. Astfel, așa cum rezultă în mod clar din procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării locale, a rezultat în mod cert că din terenul identificat la parcela A în suprafață de 269 mp., care a fost restituit în mod nelegal de către instanța de fond, suprafața de 140 mp. are destinația de parc, pe care sunt amplasate bănci și care figurează în evidențele Primăriei Municipiului Pitești ca spațiu verde aferent blocurilor, fiind plantați copaci de agrement.

Această situație rezultă cu certitudine și din planșele foto aflate la dosar, respectiv planșa nr. 2 la fila 38 și la fila 43. Pe acest teren, așa cum rezultă din relațiile depuse la dosar, se află conducte de gaze, de termoficare, cabluri de telefon, iar la marginea terenului se află stâlpii de energie electrică, toate aceste împrejurări fiind constatate personal de către completul de judecată. In plus, există și un cămin de vizitare. Diferența de 90 mp., din terenul arătat mai sus, până la suprafața de 239 mp., are destinația de parcare betonată și deservește blocurile 15 și 16, fiind cuprinsă ca atare în inventarul domeniului public al Municipiului Pitești. Și pe acest teren instanța a constatat afectarea de utilități publice, respectiv conducte de gaze, telefonie și electrice.

In plus, pe partea de Sud-Est a terenului se află o alee de acces către blocul 15, din care apelantul-reclamant solicită retrocedarea a aproximativ 3 m. În ceea ce privește cealaltă suprafață de teren de 54 mp. Din paecela B, pentru care reclamantul ar solicita, de fapt, 84 mp., se constată de către instanță că acest teren reprezintă spațiu verde aferent Complexului D.C., teren pe care se află plantat un copac vechi, iar acest teren este traversat de două rețele electrice și reprezintă zona de siguranță a complexului, situație care rezultă cu certitudine din planșele foto aflate la filele 44 jos și 45 din dosar, precum și la fila 39, fiind străbătut de o alee de acces.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin teren liber restituibil în natură se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces, respectiv existența pe terenul în litigiu a unor străzi, parcări, trotuare, precum și existența sau utilizarea unor amenajări subterane (conductele de alimentare cu apă, gaze, electricitate, cablu TV, telefonie). Referitor la susținerea apelanților-pârâți din prima critică de apel, potrivit cu care instanța de fond ar fi nesocotit dispozițiile imperative cuprinse în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, ignorându-se art. 315 C. proc.

civ., în sensul că instanța ar fi trebuit să se pronunțe numai cu privire la capătul de cerere referitor la construcțiile demolate de pe terenul proprietatea autorului apelantului-reclamant, Curtea a reținut că această critică este nefondată, deoarece este adevărat că instanța supremă a impus obligația instanței de fond de a se pronunța în mod obligatoriu cu privire la aceste despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, însă nu a statuat în mod irevocabil pentru terenul solicitat în baza Legii speciale, situație față de care, în mod legal, s-a pronunțat prima instanță.

Însă, critica este fondată sub aspectul că instanța de fond, deși s-a pronunțat pe acest capăt de cerere în sensul respingerii acestuia, pe considerentul că autorul apelantului-reclamant nu a avut o cerere în acest sens la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, situație de altfel reală, și că s-ar încălca principiul disponibilității, Curtea reține totuși că în cauză prevalează dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și sub acest aspect, raportat la îndrumările cuprinse în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va proceda la admiterea acestui capăt de cerere în sensul acordării măsurilor reparatorii în echivalent bănesc pentru construcțiile demolate de pe suprafața de 154 mp.

teren. În concluzie, Curtea a admis apelul declarat de apelanții-pârâți, cu consecința respingerii cererii de restituire în natură a terenurilor și de a menține dispoziția nr. 1648 din 2 mai 2006 emisă de către Primar, pe acest aspect. Apelul formulat de către apelantul-reclamant a fost respins față de considerentele expuse pe larg în analiza apelului declarat de către apelanții-pârâți, cu mențiunea că atâta vreme cât soluția instanței de fond a fost nelegală pentru restituirea în natură a terenurilor în suprafață de 269 mp. în parcela A și 57 mp. în parcela B, nu se poate admite situația ca apelantului-reclamant să i se restituie terenul în suprafață de 514 mp. parcela A și 84 mp.

parcela B. Sub acest aspect, pentru diferența solicitată de către apelantul-reclamant, soluția instanței de fond de respingere a contestației pentru restituirea în natură este legală, aceste terenuri fiind cuprinse în sintagma „amenajări de utilitate publică" și fiind exceptate de la restituirea în natură, situație confirmată de altfel, în afară de cercetarea la fața locului, proba cu înscrisuri de la SC D.S. SA Pitești, SC R. SA București - Direcția de Telecomunicații Argeș, SC E.O. SA Pitești și SC A.C. SA Pitești, și de rapoarte de expertiză tehnică întocmite de către toți experții numiți în cauză, pe parcursul ciclurilor procesuale (reprezentând blocul, Complex Comercial, alee carosabilă, alei acces la blocuri, conducte, canale și cabluri edilitar subterane, spații verzi).

În ceea ce privește susținerea apelantului-reclamant că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea privind acordarea de despăgubiri pentru construcții cu ignorarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., așa cum s-a precizat mai sus în critica apelanților-pârâți, instanța s-a pronunțat pe acest capăt de cerere în sensul respingerii, pe considerentul că autorul reclamantului nu a formulat această cerere la data apariției Legii nr. 10/2001, prin notificare, însă, Curtea, așa cum rezultă din considerentele precizate mai sus, a admis acest capăt de cerere. Nici susținerea potrivit cu care, prin soluția pronunțată a fost încălcat principiul non reformatio inpejus nu este fondată, neverificându-se în nici un moment în speța dedusă judecății, agravarea situației în propria cale de atac, cu atât mai mult cu cât dosarul a parcurs mai multe cicluri procesuale.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantul și pârâții. În recursul declarat de reclamant și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., arătând că există o neconcordanță între considerentele deciziei prin care s-a reținut că trebuie admis capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate și dispozitivul acesteia prin care s-a respins apelul reclamantului, în loc să fie admis în parte pentru acest capăt de cerere. In dezvoltarea acestei critici a precizat că prin decizia de casare s-a statuat irevocabil că, din eroare, instanța de fond nu s-a preocupat de soluționarea cererii privind măsurile reparatorii pentru construcții.

A mai susținut că greșit nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată în cuantum de 4400 lei solicitate prin concluziile verbale. De asemenea, instanța a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., întrucât a nesocotit concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză potrivit cărora se pot restitui în natură suprafețele de 269 mp din parcela A și 57 mp din parcela B și pe cele ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ. deoarece trebuia să dispună efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în apel pentru a se stabili dacă cele două parcele propuse a fi restituite în natură au fost afectate de utilități publice anterior sau ulterior efectuării expertizei. În recursul pârâților, întemeiat pe pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ., s-a susținut că în mod greșit au fost acordate despăgubiri pentru construcțiile demolate deoarece prin notificare s-a solicitat doar restituirea în natură sau echivalent a terenului de 2294 mp. Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed. Acordarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate a constituit o critică comună în ambele apeluri, reclamantul menționând că, în mod greșit s-a respins acest capăt de cerere, iar pârâții au arătat că instanța trebuia să se pronunțe doar pe acordarea acestor despăgubiri potrivit îndrumărilor deciziei de casare. Din cuprinsul considerentelor deciziei atacate rezultă, însă, că instanța de apel nu a analizat această critică așa cum a fost formulată de fiecare parte, pronunțându-se pe apelul pârâților asupra unei chestiuni care nu s-a cerut.

Astfel, deși pârâții au învederat că singura problemă ce trebuia dezlegată în cauză, conform deciziei instanței superioare, era aceea a acordării despăgubirilor pentru construcții, instanța a analizat fondul acestui capăt de cerere și a conchis că în baza art. 315 C. proc. civ. este obligată să țină seama de îndrumările deciziei de casare, sens în care a constatat că se impune acordarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate de pe suprafața de 154 mp teren. Insă, această analiză trebuia făcută în soluționarea apelului reclamantului, deoarece el a solicitat acordarea despăgubirilor. Procedând astfel, instanța a încălcat principiul tantum devolutum quantum appellatum potrivit căruia era obligată să analizeze toate motivele invocate de apelanți.

În speță, motivele de apel formulate de reclamant nu au fost deloc analizate, instanța limitându-se a răspunde la critica privind acordarea despăgubirilor pentru construcții, că acest capăt de cerere a fost corect respins de prima instanță întrucât autorul reclamantului nu a formulat notificare și în acest sens, fapt ce contravine deciziei de casare prin care s-a reținut că au fost solicitate și aceste despăgubiri. Având în vedere considerentele de mai sus se impune admiterea recursului reclamantului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării apelurilor. Pentru a se asigura o judecată unitară se va admite și apelul pârâților. În rejudecare, celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor fi luate în considerare drept apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul R.G.D.C. și de pârâții Municipiul Pitești prin Primar și Primăria Municipiului Pitești împotriva Deciziei nr. 21/ A din 10 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță de apel pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.