ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 276 din 30
septembrie 2003, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis acțiunea formulată de
reclamanta C.A. împotriva pârâților Primăria Curtea de Argeș, Prefectura Curtea
de Argeș și Ministerul Finanțelor Publice, a anulat dispoziția nr. 269/2001 a
Primarului orașului Curtea de Argeș, a constatat că petenta este îndreptățită
să primească despăgubiri în valoare de 5.477.540.000 lei pentru
imobilele-construcții situate în Curtea de Argeș și 529.788.000 lei pentru terenul
în suprafață de 743,5 mp situat la aceeași adresă, despăgubiri reprezentând
diferența dintre valoarea despăgubirilor încasate potrivit Legii nr. 112/1995
și valoarea actualizată a imobilelor la data de 31 august 2003.
Pentru a pronunța această hotărâre,
tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1189/1999
pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, definitivă și irevocabilă, petenta a
primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele construcții
și teren în valoare de 131.952.615 lei și, respectiv 38.828.544 lei, având în
vedere că acestea fuseseră vândute chiriașilor.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001, în atare situație, foștii proprietari sunt
îndreptățiți să solicite diferența dintre valoarea încasată, actualizată
conform indicelui de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Suma la care este îndreptățită
reclamanta a fost calculată printr-o expertiză de specialitate față de care
părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin decizia civilă nr. 1559/A/ din
1 iulie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat
apelul declarat de pârâta Prefectura județului Argeș împotriva sentinței,
obligând-o pe apelantă să plătească intimatei suma de 3.000.000 lei cheltuieli
de judecată.
Pentru a pronunța această decizie,
curtea de apel a reținut următoarele:
Contrar susținerilor apelantei,
Prefectura județului Argeș are calitate procesuală pasivă în cauză, corect
fiind soluționată cererea de chemare în judecată și în contradictoriu cu
aceasta.
Calitatea procesuală pasivă a
apelantei îi este conferită de art. 36 și art. 37 din Legea nr. 10/2001,
conform cărora notificările prin care persoana îndreptățită solicită acordarea
de despăgubiri bănești sau optează pentru acestea se adresează prefecturii în a
cărei rază teritorială se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, iar după
centralizarea notificărilor și ofertelor de acordare a despăgubirilor bănești,
prefecturile transmit centralizatoarele Ministerului Finanțelor Publice.
Nici pe fond critica apelantei nu
este întemeiată, deoarece tribunalul nu i-a obligat pe pârâți la plata
despăgubirilor către petentă, ci numai a constatat că aceasta este îndreptățită
să primească aceste despăgubiri stabilind și valoarea lor.
Soluția instanței este temeinică și
legală în raport de dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamanta C.A. și pârâta Prefectura județului Argeș.
Pârâta critică decizia instanței
de apel pe considerentul că în mod greșit a apreciat instanța că Prefectura
județului Argeș are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens, recurenta arată că
măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 19 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 se stabilesc în conformitate cu prevederile art. 33 din aceeași
lege, de către primăria în a cărei rază administrativ-teritorială se află
imobilele, și nu de către prefectură.
Prefectura ar avea calitate
procesuală în condițiile art. 36 și art. 37 din Legea nr. 10/2001, conform cărora
aceste instituții primesc notificările prin care persoane îndreptățite optează
pentru acordarea de despăgubiri bănești, centralizează ofertele de acordare a
despăgubirilor și înaintează centralizatoarele împreună cu toate materialele
Ministerului Finanțelor Publice.
În atare situație, măsurile
reparatorii ce se pot acorda sunt cele prevăzute de art. 19 alin. (2) și nu
despăgubirile bănești.
Pentru aceste considerente, în mod
greșit s-a admis acțiunea față de prefectură și tot în mod greșit a fot obligată
la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta critică decizia sub
aspectul modalității de despăgubire arătând că, potrivit art. 19 din Legea nr. 10/2001,
este necesar ca 50% din suma stabilită drept despăgubire să-i fie plătită în
bani de la Administrația Financiară a județului Argeș, iar pentru restul de 50%
să i se acorde titluri de valoare sau acțiuni la societăți comerciale
tranzacționate pe piața de capital.
Pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice nu a declarat recurs, însă a depus la dosar întâmpinare, invocând
excepția lipsei calității procesuale pasive și arătând că odată cu intrarea în
vigoare a Legii 247/2005, art. 29 din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat.
Acest text de lege prevedea avizul
organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice numai în cadrul
regimului măsurilor de restituire avute în vedere de art. 27, art. 28 și art. 33
din lege
La data de 25 octombrie 2005, a
decedat recurenta C.A., lăsând ca moștenitori pe C.T. și T.A.M., care au fost
introduși în cauză în locul recurentei decedate, conform art. 243 pct. 1 C.
proc. civ.
În ceea ce privește excepția lipsei
calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,
aceasta este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 31 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei, actual
art. 30 alin. (4), și de împrejurarea că reclamanta și-a precizat cererea de
chemare în judecată la data de 25 martie 2003, arătând că solicită despăgubiri
pentru diferența de valoare a imobilului preluat de stat sub formă de titluri
de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la
societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
În conformitate cu textul de lege
menționat, dacă persoana îndreptățită optează pentru titluri de valoare
nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare va fi citat în cauză și
Ministerul Finanțelor Publice.
1.Recursul declarat de pârâtă este
fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
În speță, reclamanta s-a adresat cu
notificare primăriei orașului Curtea de Argeș, solicitând restituirea în natură
a imobilului din orașul Curtea de Argeș, județul Argeș.
Notificarea a fost respinsă prin
dispoziția nr. 269 din 28 septembrie 2001 a Primăriei municipiului Curtea de
Argeș.
Prin contestația formulată împotriva
dispoziției, reclamanta a arătat că renunță la restituirea în natură a
imobilului și solicită despăgubiri bănești.
Conform art. 19 alin. (2) teza a
doua din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării
deciziei, actual art. 20 alin. (3), în cazul imobilelor vândute în temeiul
Legii nr. 112/1995, pentru care persoanele îndreptățite au primit despăgubiri
potrivit acestei legi, acestea au dreptul la diferența dintre valoarea
încasată, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a
imobilului.
Alineatul 5 al textului de lege
menționat, introdus prin Legea nr. 247/2005, prevede expres că în situația
imobilelor prevăzute la alin. (2) măsurile reparatorii prin echivalent se
acordă sau, după caz, se propun prin dispoziția motivată a primarului.
Pe de altă parte, conform art. 36
alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită a
solicitat restituirea în natură a imobilului, cum a cerut inițial reclamanta,
dar aceasta nu a fost aprobată sau nu a fost posibilă potrivit legii, unitatea
deținătoare sau, după caz, primăria, va transmite decizia, respectiv dispoziția
privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești prefecturii în a cărei rază
acestea își au sediul în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Daca
valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză, se va anexa și o copie a
acesteia, iar dacă oferta nu a fost acceptată și persoana îndreptățită s-a
adresa instanței, se va face și această mențiune.
Potrivit art. 37 din aceeași lege,
după centralizarea notificărilor și ofertelor de acordare a despăgubirilor
bănești, prefecturile vor transmite centralizatoarele împreună cu materialele
primite Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, în faza contestației,
prefectura nu putea dobândi calitate procesuală pasivă, fiind atacată o
dispoziție emisă de primărie.
Cum instanța a găsit întemeiată
contestația și, anulând dispoziția nr. 269/2001 a Primarului orașului Curtea de
Argeș, a înlocuit măsura de respingere a notificării cu aceea de constatare a
îndreptățirii reclamantei la despăgubiri, participarea în proces a Prefecturii
Județului Argeș nu are nici o justificare legală, obligația acesteia față de
reclamantă fiind una ulterioară, în sensul centralizării eventualelor oferte de
despăgubiri.
Pentru aceste considerente în baza
art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul
declarat de pârâtă și va modifica decizia atacată.
În baza art. 296 C. proc. civ., va
admite apelul declarat de pârâtă, va schimba în parte sentința, va admite
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Prefecturii Județului
Argeș și va respinge acțiunea împotriva acesteia ca fiind îndreptată împotriva
unei persoane fără calitate.
Înalta Curte va păstra celelalte
dispoziții ale sentinței.
Recursul declarat de reclamantă
și continuat de moștenitorii acesteia este inadmisibil, în condițiile în care
reclamanta a avut câștig de cauză în fața primei instanțe, nu a declarat apel,
iar apelul părții potrivnice a fost respins, cu consecința menținerii hotărârii
primei instanțe.
În atare situație, recurenta nu
justifică interesul promovării căii de atac împotriva soluției instanței de
apel prin care a câștigat procesul, iar hotărârea primei instanțe nu poate fi
atacată
omisso medio
, direct prin recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta
Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă, continuat de
moștenitorii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității
procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Admite recursul declarat de pârâta
Prefectura județului Argeș împotriva deciziei nr. 1559 A din 1 iulie 2004 a
Curții de Apel Pitești.
Modifică decizia.
Admite apelul formulat de către
Prefectura județului Argeș împotriva sentinței civile nr. 276 din 30 septembrie
2003 a Tribunalului Argeș.
Schimbă în parte sentința, în sensul
că, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Prefectura
județului Argeș și respinge acțiunea împotriva acesteia, ca fiind îndreptată
împotriva unei persoane fără calitate.
Păstrează celelalte dispoziții ale
sentinței.
Respinge ca inadmisibil recursul
declarat de reclamanta C.A. și continuat de moștenitorii T.A.M., C.T.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2006.