ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin sentința nr. 204/

F-CONT din 16 martie 2011, Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepțiile formulate de pârâte și a respins

cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației

de Consum Argeș în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În privința stării de

fapt, instanța de fond a reținut că, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a

formulat notificări pentru restituirea imobilelor ce i-au aparținut și care,

prin Decretul nr. 103/1966, au fost preluate de Statul Român, prin unitățile

sale – actualele SC I. SA și SC M. SA. Notificările au fost adresate celor două

societăți comerciale, dar pentru că acestea nu au răspuns, reclamanta a

formulat acțiune în justiție împotriva lor, a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și a A.P.A.P.S. București, solicitând plata sumei de

64.480.034.321 lei (vechi) cu titlu de reparații sau restituirea în natură a

bunurilor sale preluate abuziv de stat.

Prin sentința nr. 94/2004

Tribunalul Argeș a respins acțiunea, dar Curtea de Apel Pitești – secția

civilă, prin decizia nr. 275/2007 pronunțată în dosarul nr. 25798/1/2005,

irevocabilă prin respingerea recursurilor Statului Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor și respectiv A.V.A.S., a admis apelul reclamantei și a

schimbat în parte sentința, stabilind că reclamanta are dreptul să primească

despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA și

SC M. SA, despăgubiri care vor fi acordate conform dispozițiilor Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

Constată, instanța de

fond că, în speță, notificările formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001

nu au fost soluționate de către cele două societăți comerciale și că A.V.A.S.

pretinde (f.21 dosar fond nr. 656/109/2001) că nu a fost învestită cu

notificările la care face referire decizia civilă nr. 275/2007.

În atare condiții în

care către C.C.S.D. nu au fost înaintate actele administrative care să conțină

propuneri de despăgubiri – însăși decizia civilă nr. 275/2007 arătând că

despăgubirile vor fi acordate conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005

– acte ce trebuie emise de autoritățile prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu

luarea în considerare a dispozițiilor din hotărârea judecătorească arătată

anterior, consideră instanța de fond că C.C.S.D. nu poate fi obligată să

demareze procedura de evaluare a imobilelor reclamantei (pe care nici nu le

poate individualiza, de vreme ce nu i-au fost comunicate datele necesare de

către cele două societăți comerciale și/sau A.V.A.S.) și să emită decizia –

titlu de despăgubire și nici A.N.R.P. nu poate fi obligată să plătească

despăgubirile care nu au fost legal determinate.

Prin urmare, a

considerat instanța de fond că nu au calitate procesuală pasivă nici C.C.S.D.,

nici A.N.R.P. să emită decizii conținând propunerile de despăgubire; nu are

calitate procesuală pasivă A.N.R.P. să emită decizie – titlu de despăgubire; nu

are calitate procesuală pasivă C.C.S.D. să emită titlu de plată și să facă

plata despăgubirilor; este prematur a cere C.C.S.D. să emită decizie – titlu de

despăgubire câtă vreme aceasta nu are o propunere în acest sens făcută de

deținătorii imobilelor/instituția publică implicată în privatizare și

documentele referitoare la imobilele pentru care s-au propus despăgubiri și

este prematur a cere plata de la A.N.R.P. câră vreme nu există decizie

reprezentând titlu de despăgubire emisă de C.C.S.D.

Împotriva sentinței nr.

204/F-CONT din 16 martie 2011 a Curții de Apel Pitești - secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Uniunea Județeană

a Cooperației de Consum Argeș, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

Susține recurenta că

soluția instanței de fond este greșită deoarece toate pârâtele în cauză sunt

instituții publice ale Statului Român îndreptățite să pună în aplicare o

sentință definitivă, respectiv sentința civilă nr. 94 din 27 aprilie 2004 a

Tribunalului Argeș, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 275/A/2007, a

Curții de Apel Pitești, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru

activele Cooperației de Consum, preluate de statul român în anul 1966,

organizate apoi de acesta în societăți comerciale și apoi privatizate.

Consideră recurenta

că așa cum statul român prin instituțiile sale a procedat la privatizarea unor

bunuri care nu-i aparțineau și cum în cauză este vorba de o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, acestea sunt obligate să pună în

executare hotărârea, refuzul lor fiind un abuz de drept contrar Constituției

României și C.E.D.O.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare,

pentru următoarele considerente:

Recurenta a formulat

mai multe notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, care însă nu au fost

soluționate, până la data sesizării instanței de fond, prin decizie motivată a

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, instituție publică

implicată în privatizarea celor două societăți comerciale care au preluat imobilele

notificate, respectiv SC I. SA Pitești și SC M. SA Câmpulung, și căreia îi

revenea o asemenea obligație în raport de dispozițiile art. 29 alin. (3) din

același act normativ.

Prin urmare,în mod

corect instanța de fond a constatat că procedura administrativă de soluționare

a notificărilor formulate de recurentă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost

finalizată așa încât, nu se poate parcurge procedura administrativă

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia să se poată

dispună obligarea intimatelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, la emiterea actelor

administrative solicitate de recurentă.

În acest context, în

mod justificat instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual

pasive a intimatelor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile în care

respectivele autorități publice nu au nici o competență în derularea procedurii

administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, procedură distinctă,

obligatorie și premergătoare, procedurii consacrate în Titlul VII din Legea nr.

247/2005, în cadrul căreia intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor are competența de a emite titlul de despăgubire iar intimatei

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților îi incumbă obligația de

a emite, după caz, titlurile de plată, titlurile de conversie, să realizeze

conversia în acțiuni și să achite despăgubirile în numerar, în condițiile

Capitolului V

1

din O.U.G. nr. 81/2007, act normativ care a modificat

și completat Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Faptul că prin

decizia nr. 275/A/2007, a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 25798/1/2005,

irevocabilă prin respingerea recursurilor, s-a stabilit că reclamanta,

recurentă în prezenta cauză, are dreptul să primească despăgubiri pentru

imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA și SC M. SA, conform

dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu poate conduce la

concluzia, că nu se mai impune finalizarea procedurii administrative

reglementate de Legea nr. 10/2001, ca etapă premergătoare procedurii

reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

De altfel, prin

Decizia civilă nr. 1687/R din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești a și

obligat pârâta A.V.A.S. București, să emită decizia de propunere a acordării

despăgubirilor către recurentă, în condițiile Legii nr. 10/2001, în baza

notificărilor și a documentației înaintate de pârâtele SC M. SA Câmpulung și SC

I. SA Pitești, potrivit deciziei civile nr. 275/A/2007 a Curții de Apel

Pitești.

Prin urmare, abia

după emiterea, în baza Deciziei civile nr. 1687/R din 04 octombrie 2011 a

Curtea de Apel Pitești, de către A.V.A.S. a deciziei conținând propunerea de

acordare a despăgubirilor, și înregistrării acesteia în condițiile art. 16 alin.

(2) din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005 la Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, se poate aprecia asupra modului în care

intimatele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, își vor îndeplinit obligațiile ce

le incumbă în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, și nu în baza hotărârii judecătorești la care face referire

recurenta.

Așadar, în mod corect

instanța de fond a apreciat ca fiind prematură cererea recurentei privind

emiterea unor acte administrative în baza procedurii reglementate de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, în absența finalizării procedurii reglementate de Legea

nr. 10/2001 prin emiterea unei decizii de către A.V.A.S.

În raport cu cele

expuse, Înalta Curte va înlătura criticile formulate prin cererea de recurs,

constatând că în mod greșit susține recurenta că autoritățile publice chemate

în judecată în prezenta cauză refuză să pună în executare o hotărâre

judecătorească irevocabilă, în condițiile în care acestea nu au fost părți în

dosarul nr. 25798/1/2005, în care s-a pronunțat decizia nr. 275/A/2007 a Curții

de Apel Pitești, și a cărei executare impunea finalizarea procedurii

administrative reglementate de Legea nr. 10/2001.

Totodată, faptul că

în procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod

abuziv de către stat, sunt implicate mai multe autorități publice, cu

competențe distincte nu poate conduce la concluzia că acestea ar putea să se

substituie una în atribuțiile celeilalte cum în mod greșit se susține prin

cererea de recurs.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală

și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia,

recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Argeș împotriva

sentinței nr. 204/F-CONT din 16 martie 2011 a Curții de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.