ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 204/ F-CONT din 16 martie 2011, Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepțiile formulate de pârâte și a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Argeș în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În privința stării de fapt, instanța de fond a reținut că, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificări pentru restituirea imobilelor ce i-au aparținut și care, prin Decretul nr. 103/1966, au fost preluate de Statul Român, prin unitățile sale – actualele SC I. SA și SC M. SA.

Notificările au fost adresate celor două societăți comerciale, dar pentru că acestea nu au răspuns, reclamanta a formulat acțiune în justiție împotriva lor, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a A.P.A.P.S. București, solicitând plata sumei de 64.480.034.321 lei (vechi) cu titlu de reparații sau restituirea în natură a bunurilor sale preluate abuziv de stat. Prin sentința nr. 94/2004 Tribunalul Argeș a respins acțiunea, dar Curtea de Apel Pitești – secția civilă, prin decizia nr. 275/2007 pronunțată în dosarul nr. 25798/1/2005, irevocabilă prin respingerea recursurilor Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și respectiv A.V.A.S., a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința, stabilind că reclamanta are dreptul să primească despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA și SC M. SA, despăgubiri care vor fi acordate conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Constată, instanța de fond că, în speță, notificările formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 nu au fost soluționate de către cele două societăți comerciale și că A.V.A.S. pretinde (f.21 dosar fond nr. 656/109/2001) că nu a fost învestită cu notificările la care face referire decizia civilă nr. 275/2007. În atare condiții în care către C.C.S.D. nu au fost înaintate actele administrative care să conțină propuneri de despăgubiri – însăși decizia civilă nr. 275/2007 arătând că despăgubirile vor fi acordate conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 – acte ce trebuie emise de autoritățile prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu luarea în considerare a dispozițiilor din hotărârea judecătorească arătată anterior, consideră instanța de fond că C.C.S.D.

nu poate fi obligată să demareze procedura de evaluare a imobilelor reclamantei (pe care nici nu le poate individualiza, de vreme ce nu i-au fost comunicate datele necesare de către cele două societăți comerciale și/sau A.V.A.S.) și să emită decizia – titlu de despăgubire și nici A.N.R.P. nu poate fi obligată să plătească despăgubirile care nu au fost legal determinate. Prin urmare, a considerat instanța de fond că nu au calitate procesuală pasivă nici C.C.S.D., nici A.N.R.P. să emită decizii conținând propunerile de despăgubire; nu are calitate procesuală pasivă A.N.R.P. să emită decizie – titlu de despăgubire; nu are calitate procesuală pasivă C.C.S.D. să emită titlu de plată și să facă plata despăgubirilor; este prematur a cere C.C.S.D.

să emită decizie – titlu de despăgubire câtă vreme aceasta nu are o propunere în acest sens făcută de deținătorii imobilelor/instituția publică implicată în privatizare și documentele referitoare la imobilele pentru care s-au propus despăgubiri și este prematur a cere plata de la A.N.R.P. câră vreme nu există decizie reprezentând titlu de despăgubire emisă de C.C.S.D. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 204/F-CONT din 16 martie 2011 a Curții de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Argeș, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Susține recurenta că soluția instanței de fond este greșită deoarece toate pârâtele în cauză sunt instituții publice ale Statului Român îndreptățite să pună în aplicare o sentință definitivă, respectiv sentința civilă nr. 94 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Argeș, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 275/A/2007, a Curții de Apel Pitești, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru activele Cooperației de Consum, preluate de statul român în anul 1966, organizate apoi de acesta în societăți comerciale și apoi privatizate. Consideră recurenta că așa cum statul român prin instituțiile sale a procedat la privatizarea unor bunuri care nu-i aparțineau și cum în cauză este vorba de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acestea sunt obligate să pună în executare hotărârea, refuzul lor fiind un abuz de drept contrar Constituției României și C.E.D.O.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Recurenta a formulat mai multe notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, care însă nu au fost soluționate, până la data sesizării instanței de fond, prin decizie motivată a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, instituție publică implicată în privatizarea celor două societăți comerciale care au preluat imobilele notificate, respectiv SC I. SA Pitești și SC M. SA Câmpulung, și căreia îi revenea o asemenea obligație în raport de dispozițiile art. 29 alin. (3) din același act normativ.

Prin urmare,în mod corect instanța de fond a constatat că procedura administrativă de soluționare a notificărilor formulate de recurentă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizată așa încât, nu se poate parcurge procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia să se poată dispună obligarea intimatelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, la emiterea actelor administrative solicitate de recurentă.

În acest context, în mod justificat instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatelor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile în care respectivele autorități publice nu au nici o competență în derularea procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, procedură distinctă, obligatorie și premergătoare, procedurii consacrate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competența de a emite titlul de despăgubire iar intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților îi incumbă obligația de a emite, după caz, titlurile de plată, titlurile de conversie, să realizeze conversia în acțiuni și să achite despăgubirile în numerar, în condițiile Capitolului V 1 din O.U.G.

nr. 81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Faptul că prin decizia nr. 275/A/2007, a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 25798/1/2005, irevocabilă prin respingerea recursurilor, s-a stabilit că reclamanta, recurentă în prezenta cauză, are dreptul să primească despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA și SC M. SA, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu poate conduce la concluzia, că nu se mai impune finalizarea procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, ca etapă premergătoare procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. De altfel, prin Decizia civilă nr. 1687/R din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești a și obligat pârâta A.V.A.S.

București, să emită decizia de propunere a acordării despăgubirilor către recurentă, în condițiile Legii nr. 10/2001, în baza notificărilor și a documentației înaintate de pârâtele SC M. SA Câmpulung și SC I. SA Pitești, potrivit deciziei civile nr. 275/A/2007 a Curții de Apel Pitești. Prin urmare, abia după emiterea, în baza Deciziei civile nr. 1687/R din 04 octombrie 2011 a Curtea de Apel Pitești, de către A.V.A.S.

a deciziei conținând propunerea de acordare a despăgubirilor, și înregistrării acesteia în condițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005 la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se poate aprecia asupra modului în care intimatele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, își vor îndeplinit obligațiile ce le incumbă în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și nu în baza hotărârii judecătorești la care face referire recurenta. Așadar, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind prematură cererea recurentei privind emiterea unor acte administrative în baza procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în absența finalizării procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 prin emiterea unei decizii de către A.V.A.S.

În raport cu cele expuse, Înalta Curte va înlătura criticile formulate prin cererea de recurs, constatând că în mod greșit susține recurenta că autoritățile publice chemate în judecată în prezenta cauză refuză să pună în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, în condițiile în care acestea nu au fost părți în dosarul nr. 25798/1/2005, în care s-a pronunțat decizia nr. 275/A/2007 a Curții de Apel Pitești, și a cărei executare impunea finalizarea procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001. Totodată, faptul că în procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat, sunt implicate mai multe autorități publice, cu competențe distincte nu poate conduce la concluzia că acestea ar putea să se substituie una în atribuțiile celeilalte cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Argeș împotriva sentinței nr. 204/F-CONT din 16 martie 2011 a Curții de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.