ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești,

reclamantele B.I., N.M. și C.L.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia locală de fond

funciar Ștefănești și Comisia județeană de fond funciar Argeș, anularea

Deciziei nr. 3116/SCPF/ 09 iunie 2010 emisă de A.N.R.P., prin care li s-a

refuzat dreptul de a primi despăgubiri în condițiile legii speciale, precum și

obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că prin Hotărârea de validare nr. 96/2006, Comisia județeană de fond

funciar Argeș le-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,40

ha teren curți-construcții situat în intravilanul orașului Ștefănești, în

calitatea lor de moștenitoare ale autorului N.A., iar prin Sentința nr. 7023

din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 11909/280/2007,

definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că pentru acest teren nu mai este

posibilă punerea lor în posesie pe vechiul amplasament, oferindu-le trei

amplasamente diferite din extravilanul orașului Ștefănești în schimbul acestui

teren intravilan.

Reclamantele au arătat că au refuzat

noile amplasamente, pentru că aveau o valoare mai mică decât vechiul

amplasament, iar prin Hotărârea nr. 1205/2009 Comisia județeană de fond funciar

Argeș, la propunerea Comisiei locale Ștefănești, a confirmat transformarea

documentației privitoare la restituirea în natură a terenului către reclamante

și stabilirea dreptului acestora de a primi despăgubiri, documentația fiind

transmisă autorității pârâte care însă a refuzat acordarea despăgubirilor, cu

motivarea că există o hotărâre judecătorească privind reconstituirea dreptului

lor de proprietate asupra terenului de 1,40 ha și acordarea acestuia în natură.

Judecătoria Pitești, prin Sentința nr.

7857 din 08 octombrie 2010, a declinat competența materială de soluționare a

cauzei la Tribunalul Argeș în raport cu obiectul pricinii, ce constă în

anularea unei decizii emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalului

Argeș, prin Sentința nr. 56 din 21 ianuarie 2011, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând incidența prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de precizarea cadrului procesual

de către reclamante, care au arătat că au calitatea de pârâte în cauză Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Cancelaria Primului Ministru și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, renunțând la judecată

față de pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Ștefănești și Comisia Județeană

de Fond Funciar Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Prin precizarea cererii de către

reclamante s-au formulat aceleași solicitări și argumente ca în cererea inițială.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția autorității de

lucru judecat, arătând faptul că între părți a avut loc o judecată cu același

obiect și întemeiată pe aceeași cauză, soluționată prin Sentința nr. 256/F-Cont

din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 1243/46/2010,

în sensul respingerii cererii.

La termenul de judecată din 25 mai

2011, Curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând că nu se solicită

adoptarea unei anumite conduite sau atitudini de către aceasta în raport cu

reclamantele și nu se cenzurează în speță un act administrativ emis de Comisie.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 315/F-CONT din 1 iunie

2011, a admis în parte cererea, a anulat adresa nr. 3116/SCFF din 09 iunie 2010

emisă de pârâta Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților, obligând

această pârâtă să primească dosarul de despăgubire al reclamantelor în sensul

înregistrării și verificării lui, conform art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

și pct. 16.1 și următoarele din H.G. nr. 1095/2005, respingând excepția

autorității de lucru judecat.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției autorității de

lucru judecat s-a reținut că prin Sentința nr. 256 din 10 noiembrie 2010

invocată de pârâtă a fost respinsă cererea reclamantelor pentru că nu a fost

îndeplinită procedura prealabilă și nici procedura specială impusă de art. 16.4

din Legea nr. 247/2005 față de A.N.R.P., iar celelalte două pârâte, comisiile de

fond funciar, nu au calitate procesuală pasivă, cauza fiind soluționată deci

prin prisma unor excepții procesuale și nu pe fond, așa încât nu sunt incidente

dispozițiile art. 1201 C. civ. În plus la acest moment sentința respectivă nu

este încă irevocabilă, neputând constitui astfel unul dintre cele două elemente

necesare pentru reținerea autorității de lucru judecat.

Referitor la pârâta Cancelaria

Primului Ministru, s-a reținut că aceasta a fost desființată mai înainte de

promovarea acțiunii în cauză (prin O.U.G. nr. 17/2009), însă atribuțiile

acesteia au fost preluate de A.N.R.P., iar cadrul procesual sub aspectul

părților pârâte a fost limitat la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a

reținut, în esență, următoarele:

În speță, a fost reconstituit

dreptul de proprietate al reclamantelor pentru terenul agricol în suprafață de

1,40 ha, iar prin Sentința nr. 7023/2008, Judecătoria Pitești a dispus

obligarea pârâtei Comisia locală Ștefănești să le pună în posesia acestui

teren, reținând că reclamantele au acest drept, însă obligația de individualizare

a amplasamentului, intravilan/extravilan, revine Comisiei locale, cu obligarea

pârâtului Primarul orașului Ștefănești la plata unor daune cominatorii. Prin

Decizia nr. 707/2009 a Tribunalului Argeș, a fost admis recursul și a fost

modificată sentința în sensul respingerii capetelor de cerere privind daunele

cominatorii și cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâților.

Primăria Ștefănești a înaintat

autorității pârâte dosarul de despăgubire al reclamantelor, autoritate care,

prin adresa nr. 1857/SCFF din 16 aprilie 2010, a arătat că acest dosar va fi

inclus în procedura legală pentru acordarea despăgubirilor după ce va fi

completat de către Comisia locală cu anumite documente.

Ulterior, prin adresa nr. 3116/SCFF

din 09 iunie 2010 contestată în cauza de față, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a comunicat reclamantelor, prin procurator, faptul

că Sentința nr. 7023/2008 pronunțată de Judecătoria Pitești prin care s-a

dispus punerea lor în posesie cu suprafața de 1,40 ha, trebuia pusă în

executare și că, în virtutea principiului constituțional al separației

puterilor în stat, nu este abilitată de lege să intervină în ceea ce privește

măsurile dispuse și hotărârile date de instanțele judecătorești.

Curtea de apel a apreciat astfel că

acest ultim răspuns emis de către pârâtă, chiar dacă nu constituie o decizie

numită ca atare de lege, este un act administrativ care aduce atingere

dreptului reclamantelor de a primi măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor

Legii nr. 247/2005, pentru proprietatea lor reconstituită în mod legal, fiind

rezultatul unei interpretări eronate a legii.

În concluzie, Curtea de apel a

reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca

organ ce asigură Secretariatul Comisiei Centrale, este obligată să includă

dosarul reclamantelor în procedura de acordare a despăgubirilor, fără să

invoce, ca temei al refuzului ei, existența unei hotărâri judecătorești care

putea fi aplicabilă într-o anumită etapă a îndelungatului proces de

reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantelor și de primire

efectivă în posesie a bunului lor și care, în prezent, nu mai poate fi

executată întrucât s-a trecut într-o altă etapă de aplicare a dispozițiilor

legale referitoare la restituirea proprietății, atitudinea acesteia

constituindu-se astfel într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii

reclamantelor, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/ 2004.

Împotriva acestei sentințe,

considerată netemeinică și netemeinică nelegală, au declarat recurs

reclamantele, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea căii de atac, recurentele

aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- În mod eronat a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. întrucât au înțeles să

cheme în judecată și pe această pârâtă care are atribuția de a emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurii de acordare și plată a

despăgubirilor ce i se cuvin, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005;

- Soluția instanței de fond nu aduce

decât în parte o rezolvare solicitării sale de acordare și de plată a

despăgubirilor cuvenite, apreciindu-se că se impunea obligarea C.C.S.D. să

procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cuantumul

stabilit în cuprinsul raportului de evaluare ce va fi întocmit în cauză, pentru

suprafața de 1,4 ha teren situat în intravilanul orașului Ștefănești.

Împotriva aceleiași sentințe a

declarat recurs și recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 3041 C. proc.

civ., aduce critici sentinței atacate în sensul că în mod eronat a fost reținut

refuzul nejustificat în cauză deoarece prin poziția adoptată s-a dat curs și

respectat Sentința civilă nr. 7023 din 29 noiembrie 2008 a Judecătoriei Pitești,

prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului către reclamante.

Prin adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie

2011 A.N.R.P. a comunicat reclamantelor prin mandatar că dosarul privind

despăgubirea va fi prezentat spre selectare în următoarele ședințe ale C.C.S.D.

pentru a fi transmis evaluatorului autorizat pentru întocmirea raportului de

evaluare, care va conține cuantumul despăgubirilor în limita căruia va fi

acordat titlul de despăgubire.

Înalta Curte, analizând recursul

declarat de reclamante, apreciază că este fondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Din cuprinsul cererii de chemare în

judecată, precizată ulterior la 3 mai 2011, rezultă că recurentele au stabilit

cadrul procesual atât în privința pârâtelor chemate în judecată cât și cu

privire la obiectul litigiului.

Astfel, în calitate de pârâte, au

fost indicate A.N.R.P. și C.C.S.D., iar obiectul cauzei vizează inclusiv

obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri conform

procedurii administrative instituite în cap. V din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Această solicitare a reclamantelor

este menționată de altfel și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei,

cât și în plângerea adresată de reclamante C.C.S.D. după primirea adresei nr. 3116/SCFF/2010,

anulată de instanța de fond prin sentința recurată.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.

(7) din titlul VII din Legea nr. 247/ 2005, „În baza raportului de evaluare,

C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.

În raport de aceste dispoziții se

reține că revine competența C.C.S.D. de a emite titlul de despăgubire solicitat

de reclamante, astfel că se justifică calitatea procesuală pasivă a acestei

autorități pârâte, fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive

a C.C.S.D. invocată din oficiu de instanță, impunându-se respingerea acestea.

Prin urmare, în mod eronat a fost

admisă această excepție, cu atât mai mult cu cât respingerea acesteia este

susținută și de adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 (fila 20 recurs) prin care

se recunoaște calitatea procesuală pasivă a C.C.S.D. în ceea ce privește

emiterea titlului de despăgubire în cauză cât și faptul că reclamantele sunt

îndreptățite la emiterea acestuia, fiind demarate etapele procedurii

administrative, în ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamantelor.

Față de cele reținute, instanța de

recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va admite recursul

declarat de reclamante, va modifica sentința recurată în sensul respingerii

excepției lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D.

În temeiul art. 8 și 18 alin. (1) și

(6) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din

Legea nr. 247/2005 va fi obligată pârâta C.C.S.D. să emită decizia privind

titlul de despăgubiri în termen de 6 luni de la data prezentei decizii, fiind

necontestat că a fost demarată procedura administrativă de această pârâtă în

acest sens.

Referitor la recursul declarat de

pârâta A.N.R.P., Înalta Curte reține că acesta este nefondat în raport de cele

susținute în cererea de recurs.

Este adevărat că prin Sentința nr. 7023/2008

a Judecătoriei Pitești irevocabilă prin Decizia nr. 707/R/2009 a Tribunalului

Argeș s-a dispus punerea în posesie a reclamantelor cu suprafața de 1,4 ha.

Însă, cu ocazia executării s-a

propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, urmându-se

procedura prevăzută de art. 16.4 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005,

iar dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost înaintat de Comisia

Județeană Argeș către A.N.R.P. pentru a fi inclus în procedura legală pentru

acordarea despăgubirilor, fapt confirmat de recurentă, prin adresa nr. 1857/SCFF

din 16 aprilie 2010 (fila 142 dosar fond).

Mai mult, așa cum s-a reținut

anterior, prin adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 este confirmată începerea

procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, fiind parcursă

etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură,

dosarul de despăgubire fiind transmis pentru întocmirea raportului de evaluare

și apoi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Prin urmare, argumentele prezentate

în cererea de recurs sunt contrazise de însăși înscrisurile ce emană de la autoritățile

pârâte. Mai mult, obligația impusă A.N.R.P. prin sentința recurată a și fost

executată.

În consecință, față de cele

reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va fi respins

recurs declarat de A.N.R.P. ca nefondat și se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de B.I.,

N.M., C.L.V. împotriva Sentinței nr. 315/F-CONT din 1 iunie 2011 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge excepția lipsei calității procesuale a C.C.S.D.

Obligă Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubiri în

termen de 6 luni de la data prezentei decizii.

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleași

sentințe.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 mai 2012.