ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantele B.I., N.M. și C.L.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia locală de fond funciar Ștefănești și Comisia județeană de fond funciar Argeș, anularea Deciziei nr. 3116/SCPF/ 09 iunie 2010 emisă de A.N.R.P., prin care li s-a refuzat dreptul de a primi despăgubiri în condițiile legii speciale, precum și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin Hotărârea de validare nr. 96/2006, Comisia județeană de fond funciar Argeș le-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,40 ha teren curți-construcții situat în intravilanul orașului Ștefănești, în calitatea lor de moștenitoare ale autorului N.A., iar prin Sentința nr. 7023 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 11909/280/2007, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că pentru acest teren nu mai este posibilă punerea lor în posesie pe vechiul amplasament, oferindu-le trei amplasamente diferite din extravilanul orașului Ștefănești în schimbul acestui teren intravilan.

Reclamantele au arătat că au refuzat noile amplasamente, pentru că aveau o valoare mai mică decât vechiul amplasament, iar prin Hotărârea nr. 1205/2009 Comisia județeană de fond funciar Argeș, la propunerea Comisiei locale Ștefănești, a confirmat transformarea documentației privitoare la restituirea în natură a terenului către reclamante și stabilirea dreptului acestora de a primi despăgubiri, documentația fiind transmisă autorității pârâte care însă a refuzat acordarea despăgubirilor, cu motivarea că există o hotărâre judecătorească privind reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra terenului de 1,40 ha și acordarea acestuia în natură. Judecătoria Pitești, prin Sentința nr. 7857 din 08 octombrie 2010, a declinat competența materială de soluționare a cauzei la Tribunalul Argeș în raport cu obiectul pricinii, ce constă în anularea unei decizii emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalului Argeș, prin Sentința nr. 56 din 21 ianuarie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de precizarea cadrului procesual de către reclamante, care au arătat că au calitatea de pârâte în cauză Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Cancelaria Primului Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, renunțând la judecată față de pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Ștefănești și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Prin precizarea cererii de către reclamante s-au formulat aceleași solicitări și argumente ca în cererea inițială. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând faptul că între părți a avut loc o judecată cu același obiect și întemeiată pe aceeași cauză, soluționată prin Sentința nr. 256/F-Cont din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 1243/46/2010, în sensul respingerii cererii. La termenul de judecată din 25 mai 2011, Curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând că nu se solicită adoptarea unei anumite conduite sau atitudini de către aceasta în raport cu reclamantele și nu se cenzurează în speță un act administrativ emis de Comisie.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 315/F-CONT din 1 iunie 2011, a admis în parte cererea, a anulat adresa nr. 3116/SCFF din 09 iunie 2010 emisă de pârâta Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților, obligând această pârâtă să primească dosarul de despăgubire al reclamantelor în sensul înregistrării și verificării lui, conform art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pct. 16.1 și următoarele din H.G. nr. 1095/2005, respingând excepția autorității de lucru judecat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției autorității de lucru judecat s-a reținut că prin Sentința nr. 256 din 10 noiembrie 2010 invocată de pârâtă a fost respinsă cererea reclamantelor pentru că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă și nici procedura specială impusă de art. 16.4 din Legea nr. 247/2005 față de A.N.R.P., iar celelalte două pârâte, comisiile de fond funciar, nu au calitate procesuală pasivă, cauza fiind soluționată deci prin prisma unor excepții procesuale și nu pe fond, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. În plus la acest moment sentința respectivă nu este încă irevocabilă, neputând constitui astfel unul dintre cele două elemente necesare pentru reținerea autorității de lucru judecat.

Referitor la pârâta Cancelaria Primului Ministru, s-a reținut că aceasta a fost desființată mai înainte de promovarea acțiunii în cauză (prin O.U.G. nr. 17/2009), însă atribuțiile acesteia au fost preluate de A.N.R.P., iar cadrul procesual sub aspectul părților pârâte a fost limitat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În speță, a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantelor pentru terenul agricol în suprafață de 1,40 ha, iar prin Sentința nr. 7023/2008, Judecătoria Pitești a dispus obligarea pârâtei Comisia locală Ștefănești să le pună în posesia acestui teren, reținând că reclamantele au acest drept, însă obligația de individualizare a amplasamentului, intravilan/extravilan, revine Comisiei locale, cu obligarea pârâtului Primarul orașului Ștefănești la plata unor daune cominatorii.

Prin Decizia nr. 707/2009 a Tribunalului Argeș, a fost admis recursul și a fost modificată sentința în sensul respingerii capetelor de cerere privind daunele cominatorii și cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâților. Primăria Ștefănești a înaintat autorității pârâte dosarul de despăgubire al reclamantelor, autoritate care, prin adresa nr. 1857/SCFF din 16 aprilie 2010, a arătat că acest dosar va fi inclus în procedura legală pentru acordarea despăgubirilor după ce va fi completat de către Comisia locală cu anumite documente.

Ulterior, prin adresa nr. 3116/SCFF din 09 iunie 2010 contestată în cauza de față, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a comunicat reclamantelor, prin procurator, faptul că Sentința nr. 7023/2008 pronunțată de Judecătoria Pitești prin care s-a dispus punerea lor în posesie cu suprafața de 1,40 ha, trebuia pusă în executare și că, în virtutea principiului constituțional al separației puterilor în stat, nu este abilitată de lege să intervină în ceea ce privește măsurile dispuse și hotărârile date de instanțele judecătorești. Curtea de apel a apreciat astfel că acest ultim răspuns emis de către pârâtă, chiar dacă nu constituie o decizie numită ca atare de lege, este un act administrativ care aduce atingere dreptului reclamantelor de a primi măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, pentru proprietatea lor reconstituită în mod legal, fiind rezultatul unei interpretări eronate a legii.

În concluzie, Curtea de apel a reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca organ ce asigură Secretariatul Comisiei Centrale, este obligată să includă dosarul reclamantelor în procedura de acordare a despăgubirilor, fără să invoce, ca temei al refuzului ei, existența unei hotărâri judecătorești care putea fi aplicabilă într-o anumită etapă a îndelungatului proces de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantelor și de primire efectivă în posesie a bunului lor și care, în prezent, nu mai poate fi executată întrucât s-a trecut într-o altă etapă de aplicare a dispozițiilor legale referitoare la restituirea proprietății, atitudinea acesteia constituindu-se astfel într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantelor, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/ 2004. 2. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și netemeinică nelegală, au declarat recurs reclamantele, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentele aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - În mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. întrucât au înțeles să cheme în judecată și pe această pârâtă care are atribuția de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurii de acordare și plată a despăgubirilor ce i se cuvin, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005; - Soluția instanței de fond nu aduce decât în parte o rezolvare solicitării sale de acordare și de plată a despăgubirilor cuvenite, apreciindu-se că se impunea obligarea C.C.S.D.

să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cuantumul stabilit în cuprinsul raportului de evaluare ce va fi întocmit în cauză, pentru suprafața de 1,4 ha teren situat în intravilanul orașului Ștefănești. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., aduce critici sentinței atacate în sensul că în mod eronat a fost reținut refuzul nejustificat în cauză deoarece prin poziția adoptată s-a dat curs și respectat Sentința civilă nr. 7023 din 29 noiembrie 2008 a Judecătoriei Pitești, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului către reclamante.

Prin adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 A.N.R.P. a comunicat reclamantelor prin mandatar că dosarul privind despăgubirea va fi prezentat spre selectare în următoarele ședințe ale C.C.S.D. pentru a fi transmis evaluatorului autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare, care va conține cuantumul despăgubirilor în limita căruia va fi acordat titlul de despăgubire. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul declarat de reclamante, apreciază că este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precizată ulterior la 3 mai 2011, rezultă că recurentele au stabilit cadrul procesual atât în privința pârâtelor chemate în judecată cât și cu privire la obiectul litigiului.

Astfel, în calitate de pârâte, au fost indicate A.N.R.P. și C.C.S.D., iar obiectul cauzei vizează inclusiv obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri conform procedurii administrative instituite în cap. V din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Această solicitare a reclamantelor este menționată de altfel și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, cât și în plângerea adresată de reclamante C.C.S.D. după primirea adresei nr. 3116/SCFF/2010, anulată de instanța de fond prin sentința recurată. Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (7) din titlul VII din Legea nr. 247/ 2005, „În baza raportului de evaluare, C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.

În raport de aceste dispoziții se reține că revine competența C.C.S.D. de a emite titlul de despăgubire solicitat de reclamante, astfel că se justifică calitatea procesuală pasivă a acestei autorități pârâte, fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. invocată din oficiu de instanță, impunându-se respingerea acestea. Prin urmare, în mod eronat a fost admisă această excepție, cu atât mai mult cu cât respingerea acesteia este susținută și de adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 (fila 20 recurs) prin care se recunoaște calitatea procesuală pasivă a C.C.S.D. în ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire în cauză cât și faptul că reclamantele sunt îndreptățite la emiterea acestuia, fiind demarate etapele procedurii administrative, în ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamantelor.

Față de cele reținute, instanța de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamante, va modifica sentința recurată în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. În temeiul art. 8 și 18 alin. (1) și (6) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 va fi obligată pârâta C.C.S.D. să emită decizia privind titlul de despăgubiri în termen de 6 luni de la data prezentei decizii, fiind necontestat că a fost demarată procedura administrativă de această pârâtă în acest sens. Referitor la recursul declarat de pârâta A.N.R.P., Înalta Curte reține că acesta este nefondat în raport de cele susținute în cererea de recurs.

Este adevărat că prin Sentința nr. 7023/2008 a Judecătoriei Pitești irevocabilă prin Decizia nr. 707/R/2009 a Tribunalului Argeș s-a dispus punerea în posesie a reclamantelor cu suprafața de 1,4 ha. Însă, cu ocazia executării s-a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, urmându-se procedura prevăzută de art. 16.4 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, iar dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost înaintat de Comisia Județeană Argeș către A.N.R.P. pentru a fi inclus în procedura legală pentru acordarea despăgubirilor, fapt confirmat de recurentă, prin adresa nr. 1857/SCFF din 16 aprilie 2010 (fila 142 dosar fond).

Mai mult, așa cum s-a reținut anterior, prin adresa nr. 4764/DFF din 6 iulie 2011 este confirmată începerea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, fiind parcursă etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, dosarul de despăgubire fiind transmis pentru întocmirea raportului de evaluare și apoi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Prin urmare, argumentele prezentate în cererea de recurs sunt contrazise de însăși înscrisurile ce emană de la autoritățile pârâte. Mai mult, obligația impusă A.N.R.P. prin sentința recurată a și fost executată. În consecință, față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va fi respins recurs declarat de A.N.R.P. ca nefondat și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de B.I., N.M., C.L.V. împotriva Sentinței nr. 315/F-CONT din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale a C.C.S.D. Obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubiri în termen de 6 luni de la data prezentei decizii. Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleași sentințe. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2012.