ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1182/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1.Cererea de chemare în judecată și procedura în fața primei instanțe. Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 15822/280/2009, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta P.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Fond Funciar a Consiliului Județean Argeș, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună repunerea sa în drepturile legale, conform certificatului de moștenire nr. 41 din 25 iunie 2007, cu privire la suprafețele de teren amplasate în Pitești. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, mama sa S.T.M., a plătit, conform certificatului nr. 7754 din 29 august 1989, taxele și impozitele referitoare la acest teren, până în acest an, în care terenul a fost preluat de Consiliul Popular și atribuit Universității Pitești.

Acest teren nu este afectat de construcții și nici nu influențează procesul de învățământ al Universității și prin urmare, se poate dispune restituirea în favoarea sa, în caz contrar se pot acorda despăgubiri fie din partea Consiliului Popular, fie din partea Universității Pitești. Pentru a fi reprezentată în instanță, reclamanta a împuternicit pe numitul D.G., conform înscrisului de la fila 2 dosar. Prin întâmpinarea formulată la data de 25 iunie 2010, pârâta Universitatea Pitești a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că imobilul revendicat se află în domeniul public al statului, iar regimul său juridic este reglementat de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, astfel că această instituție are doar un drept de administrare asupra imobilului, împrejurare în raport de care a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor, în calitate de reprezentant al statului.

De asemenea, a susținut că, din cuprinsul cererii reclamantei rezultă că aceasta solicită anularea titlului de proprietate, respectiv a H.G. nr. 710 din 5 septembrie 1995, ceea ce atrage competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004. În fine, s-a subliniat că cererea de retrocedare a imobilului teren este tardiv formulată, întrucât Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 247/2005 prevăd anumite termene de introducere a acesteia. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 62 din 7 ianuarie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, în temeiul art. 3 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, față de petitul menționat de procurator, competența de soluționare revine acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. 580/280/2011, unde, prin întâmpinarea depusă la 31 martie 2011, pârâta Universitatea Pitești a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, pe considerentul că legea aplicabilă la data emiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită este Legea nr. 29/1990, care, la art. 5 ultimul paragraf, face mențiunea că introducerea cererii de anulare a actului nu se poate face mai târziu de un an de la comunicarea acestuia. Or, în cauză, H.G. nr. 710 a fost publicată în M. Of. în anul 1995, iar cererea în anulare este formulată în anul 2010, deci, cu mult peste termenul imperativ prevăzut de reglementarea legală în vigoare la acea dată.

Prin încheierea din 15 aprilie 2011, Curtea a pus în vedere reclamantei, prin procurator D.G., conform procurii de la fila 13, să-și precizeze acțiunea prin indicarea obiectului acesteia și a temeiului legal, precum și să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile cu privire la actul administrativ a cărui anulare o solicită. La data de 27 aprilie 2011, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite anularea H.G. nr. 710 din 5 septembrie 2005 pe motiv că SC S.SA nu a obținut legal calitatea de proprietar asupra terenului deținut la adresa menționată în cererea introductivă, drept pentru care se impune reconstituirea dreptului său de proprietate pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005.

Ulterior, la termenul din 13 mai 2011, instanța a pus în discuția procuratorului reclamantei, D.G., depunerea dovezii solicitate la termenele anterioare, dar acesta a precizat că reclamanta nu s-a adresat în prealabil cu plângere împotriva actului administrativ a cărui anulare o solicită, întrucât, inițial, aceasta a dorit reconstituirea proprietății sale în temeiul Legii nr. 247/2005, însă pe parcursul dezbaterilor a rezultat necesitatea introducerii acțiunii în anularea titlului de proprietate al Universității Pitești și nici nu a cunoscut despre caracterul imperativ al unei asemenea proceduri. I.2.Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 280/F/Cont din 13 mai 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta P.Ș., în contradictoriu cu Comisia de Fond Funciar Argeș, Comisia locala de fond funciar Pitești și Universitatea Pitești, pentru lipsa procedurii prealabile.

A reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței competente în vederea anulării actului administrativ prin care reclamantul se consideră vătămat în dreptul sau interesul său legitim, acesta trebuie, în prealabil, să solicite autorității emitente în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință despre emiterea acestuia, revocarea în parte sau în totalitate a actului respectiv. Or, în cauza de față, reclamanta a investit direct instanța de contencios administrativ, chiar dacă printr-o hotărâre de declinare, solicitând anularea actului pretins a fi vătămător, fără a se adresa, în prealabil, autorității emitente pentru revocarea actului.

I.3.Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs recurenta reclamantă reiterează împrejurările de fapt ale litigiului dedus judecății, susținând că nu au formulat cerere de anulare a H.G. nr. 710/1995 și că terenul deținut nu este inclus în suprafața de teren de 35.000 mp iar în situația în care nu se vor depune copii ale documentelor de expropriere și ale proceselor verbale de punere în posesie, va sesiza organele penale. II.Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă și a dispozițiilor art. 394 1 C. proc.

civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. II.1 Argumente de fapt și de drept relevante. Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 15822/280/2009, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta P.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Fond Funciar a Consiliului Județean Argeș, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună repunerea sa în drepturile legale, conform certificatului de moștenire nr. 41 din 25 iunie 2007, cu privire la suprafețele de teren amplasate în Pitești. În urma declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 580/280/2011), la termenul de judecată din data de data de 27 aprilie 2011, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite anularea H.G.

nr. 710 din 5 septembrie 2005, pe motiv că SC S.SA nu a obținut legal calitatea de proprietar asupra terenului deținut la adresa menționată în cererea introductivă, drept pentru care se impune reconstituirea dreptului său de proprietate pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005 (fila 15 dosar fond). În raport cu această împrejurare, Înalta Curte reține că, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând reclamantei să facă dovada efectuării procedurii prealabile. Sub acest aspect, Curtea a constatat că, în cauză, se solicită anularea unui act administrativ emis sub reglementarea Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, iar acțiunea cu acest obiect a fost introdusă după ce actul normativ susmenționat a fost abrogat prin Legea nr. 554/2004, republicată.

Potrivit noii reglementări, respectiv a dispoziției cuprinsă în art. 7 alin. (1), înainte de a se adresa instanței competente în vederea anulării actului administrativ prin care reclamantul se consideră vătămat în dreptul sau interesul său legitim, acesta trebuie, în prealabil, să solicite autorității emitente în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință despre emiterea acestuia, revocarea în parte sau în totalitate a actului respectiv. Astfel că, îndeplinirea procedurii prealabile, în cadrul și termenele expres statornicite de legiuitor, constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, chiar dacă partea nu a cunoscut prevederile legale în materie, aceasta neputând constitui un argument în apărarea sa.

Așa fiind și constatând că reclamanta, prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de judecată din data de 27 aprilie 2011, a solicitat anularea H.G. nr. 710 din 5 septembrie 2005, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a analizat cererea prin prisma prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. II.2 Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Având în vedere toate aceste considerente, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.Ș. împotriva sentinței nr. 280/F-Cont din 13 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.