ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 256/F-CONT

din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantele B.I., N.M.

și C.L.V., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, Comisia județeană de aplicare a legii fondului

funciar Argeș și Comisia locală de fond funciar Ștefănești, prin care solicita

desființarea Deciziei nr. 3116/SCFF din 09 iunie 2010 emisă de prima pârâtă și acordarea

de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În condițiile Legii

nr. 18/1991, reclamantelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru

1,40 ha, așa cum rezultă din adeverința eliberată la 20 iulie 2006 (f.16), iar

prin Hotărârea nr. 96 din 24 august 2006 Comisia Județeană de Stabilirea

Dreptului de Proprietate a validat propunerea Comisiei Ștefănești de stabilire

a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din această localitate,

inclusiv pentru anexa 49, la care erau menționate reclamantele.

Ulterior acestor

hotărâri, prin sentința civilă nr. 7023 din 19 noiembrie 2008 a fost admisă în

parte acțiunea acelorași reclamante iar Comisia Locală Ștefănești a fost

obligată să le pună în posesie pe terenul de 1,40 ha.

La 3 iunie 2009,

Primăria Orașului Ștefănești constată că P.C.M. a refuzat amplasamentul oferit

(fila 8), hotărând să propună Comisiei Județene transformarea dreptului

recunoscut în despăgubiri civile plătibile, în condițiile Legii nr. 247/2005,

și înainta acesteia propunerea (f.9-11).

În condițiile art. 1 alin.

(3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a recunoscut posibilitatea

persoanelor îndreptățite, ca urmând procedura prevăzută de acest act normativ,

să primească despăgubiri, inclusiv pentru imobilele retrocedate, din punct de

vedere juridic, în temeiul Legii nr. 18/1991.

Or, arată prima

instanță, deciziile de despăgubire se emit în condițiile art. 17 de Comisia

Centrală de Acordare a Despăgubirilor și numai beneficiarii acestora se pot

adresa Autorității Naționale de Restituire a Proprietății pentru valorificarea

drepturilor astfel recunoscute; emiterea acestor decizii este însă actul final

al unei proceduri expres prevăzute de lege, inclusiv în situația valorificării

unor drepturi recunoscute potrivit Legii Fondului Funciar, această procedură

fiind reglementată de art. 16.4 ce se referă la documentația ce trebuie

înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru ca această autoritate

administrativă să se poată pronunța asupra dreptului la despăgubiri și asupra

întinderii despăgubirilor, întindere determinabilă în condițiile art. 16.10 și

următoarele din același titlu al legii.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, întreaga procedură astfel reglementată

este o procedură administrativă iar persoana în favoarea căreia s-a recunoscut

un drept valorificabil în condițiile Legii nr. 247/2005 are posibilitatea să

solicite, respectând dispozițiile Legii nr. 554/2004 și cele ale legii

speciale, îndestularea sa.

În cauză, însă,

reține instanța de fond, aceste proceduri nu s-au realizat iar raportul

procesual subiectiv s-a legat cu alte persoane decât cele cărora le revine

obligația îndeplinirii actelor administrative necesare.

Astfel, arată prima

instanță, pe de o parte, A.N.R.P. nu poate fi obligată să emită o decizie de

plată, admițând astfel solicitarea reclamantelor, câtă vreme aceasta nu are la

bază o decizie de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

; din acest punct de vedere refuzul pârâtei de plată a despăgubirilor, asupra

cărora nu s-a recunoscut dreptul reclamantelor în mod legal, este pe deplin

justificat și nu se încadrează în situația la care se referă art. 1 din Legea

nr. 554/2004.

În raport de aceeași

pârâtă, apreciază instanța de fond, se impune să se rețină că nu s-a îndeplinit

procedura prealabilă întrucât cererea depusă la filele 6-7 este adresată

primarului Orașului Ștefănești, în calitatea acestuia de președinte al CLFF

Ștefănești; or, neîndeplinirea acestei cerințe legale atrage, în condițiile

art. 7 din actul normativ mai sus citat și a art. 109 alin. (2) C. proc. civ.,

sancțiunea inadmisibilității acțiunii.

Cele două comisii de

fond funciar, locală și județeană, nu pot fi obligate la plata de despăgubiri,

lor revenindu-le, în procedura mai sus amintită, alte obligații a căror

executare nu s-a solicitat în nici un mod; așadar, în raport de obiectul cu

care instanța a fost învestită, se impune aprecierea că aceste pârâte nu au

legitimare procesuală pasivă, nefiind debitoare ale obligației pretinse de

reclamanți.

Concluzionează

instanța de fond că, în raport de obiectul cauzei, față de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, reclamantele nu au îndeplinit

procedura prealabilă, ca de altfel nici procedura specială impusă de art. 16.4

din Legea nr. 247/2005, iar față de celelalte două pârâte trebuie reținută

incidența excepției lipsei calității lor procesuale pasive.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

reclamantele.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticându-se ca nelegală și netemeinică

soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa

procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 247/2005 în ceea ce privește pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pe excepția lipsei

calității procesuale pasive a celorlalte două autorități locale.

Se arată că instanța de fond,

soluționând cauza pe excepțiile invocate din oficiu a interpretat greșit

obiectul acțiunii formulate de reclamante - ca persoane îndreptățite la

despăgubire și a aplicat greșit dispozițiile art. 19 și art. 20 din Legea nr. 247/2005

și ale dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

Recurentele arată că în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond a interpretat

greșit obiectul acțiunii care a privit pe de o parte refuzul nejustificat al

intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, exprimat

prin adresa din 9 iunie 2010 de a recunoaște dreptul recurentelor de a primi

despăgubiri, iar pe de altă parte de refuzul autorităților locale de a executa

o hotărâre irevocabilă pronunțată în baza legilor fondului funciar.

Se arată că în cauză instanța de

fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 247/2005 deoarece nu erau

aplicabile dispozițiile privind procedura specială de despăgubire și pe cale de

consecință în mod nelegal a fost admisă excepția lipsei procedurii speciale

față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Recurentele

au solicitat pe fond ca instanța de contencios administrativ să le constate

calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri și să oblige, în consecință,

autoritățile pârâte la plata acestor despăgubiri pentru terenul în suprafață de

1,40 ha, teren care nu le-a fost restituit în natură.

La dosar, pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare în care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În baza art. 305 C. proc. civ.,

recurentele au depus acte în recurs, filele 25-90 dosar.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate și de actele depuse, Curtea îl apreciază ca

nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, sentința atacată prin

care acțiunea reclamantelor-recurente, astfel cum a fost formulată, a fost

soluționată pe excepția lipsei procedurii speciale față de pârâta-intimată

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pe excepția lipsei

calității procesuale pasive a celorlalte autorități locale este legală și

temeinică, nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond a

interpretat corect obiectul acțiunii, respectiv pretențiile deduse judecății

având ca obiect plata despăgubirilor și a concluzionat corect că acestea nu pot

fi analizate, pe fond, în condițiile în care recurentele nu au urma procedura

specială de despăgubire, pe cale administrativă prevăzută în Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 republicată.

Pe de altă parte, Curtea nu va

reține susținerea din recurs în sensul că adresa de răspuns nr. 3116/SCFF din 9

iunie 2010 – fila 4 dosar fond, contestată reprezintă un act administrativ

asimilat unui refuz nejustificat al intimatei Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților de soluționare a unei cereri privind un drept recunoscut

de lege. Adresa contestată nu reprezintă un act administrativ emis în regim de

putere publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

și nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de acordare

a despăgubirilor. Adresa reprezintă un simplu răspuns la un memoriu succesiv al

recurentelor, în care nu s-a negat calitatea acestora la persoane îndreptățite

la despăgubire, ci doar s-a menționat că fiind în posesia unei hotărâri

judecătorești irevocabile nr. 7023 din 19 noiembrie 2008 aceasta trebuie pusă în

executare conform dispozitivului acestuia.

Fapt necontestat, pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a avut calitatea de

parte în acel litigiu, iar în prezenta cauză față de intimata Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a fost urmată procedura specială

de obținere a unei decizii reprezentând titlu de despăgubire conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 pentru a se putea pretinde direct de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților despăgubiri pe cale administrativă.

Pe de altă parte, ce solicită

reclamantele prin acțiune excede soluțiilor pe care le poate pronunța instanța

de contencios administrativ în limitele prevăzute de art. 8 alin. (1) și art. 18

din Legea nr. 554/2004.

Al doilea motiv de recurs care

privește aplicarea greșită a legii prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

nu este fondat. În cauză au fost aplicate corect dispozițiile Legii nr. 247/2005

constatându-se lipsa procedurii speciale prevăzute de acest act normativ pentru

despăgubirile solicitate pentru terenul în suprafață de 1,4 ha.

Față de autoritățile locale, în

mod corect s-a constatat lipsa calității procesuale pasive în raport de

dispozițiile Legii nr. 247/2005 și în raport de obiectul acțiunii față de

despăgubiri.

Actele depuse în recurs nu

infirmă legalitatea sentinței atacate, în condițiile în care intimatele -

autorități locale au calitatea de părți în dosarul nr. 11909/280/2007 și sunt

obligate să execute dispozitivul sentinței civile nr. 7023 din 19 noiembrie

determină în prezenta cauză existența calității procesuale pasive a Comisie

locale și județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantele B.I., N.M. și C.L.V. împotriva sentinței nr. 256/F-CONT din 10

noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2011.