ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată că prin acțiunea înregistrată la

data de 15 noiembrie 2010, inițial pe rolul Tribunalului Argeș reclamantul

D.C.O. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice

Argeș desființarea Deciziei nr. 1 pronunțată de pârâtă la 28 mai 2010 și pe

cale de consecință admiterea contestației și desființarea deciziei de angajare

a răspunderii solidare din 23 martie 2010.

În motivare s-a

arătat că prin actele fiscale a căror desființare se solicită a fost angajată

răspunderea solidară a reclamantului pentru neplata obligațiilor datorate și

neachitate de către SC D.C.I. SRL în cuantum de 4.243.467 RON, fiind nesocotite

dispozițiile art. 28 alin. (3) lit. e) din C. proc. fisc., în sensul că nu sunt

menționate motivele de fapt ale hotărârii adoptate așa încât nu se pot face

apărări în raport de acestea.

S-a susținut că nu

s-a dovedit îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii potrivit

dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc.

S-a arătat că decizia

de impunere a fost emisă la 26 octombrie 2006, așa încât la momentul pretinsei

vânzări nu se putea vorbi de o intenție în producerea stării de

insolvabilitate, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie

2005, s-a convenit asupra unei clauze de transmitere a proprietății,

stabilindu-se că momentul este la data semnării contractului de

vânzare-cumpărare în formă autentică.

Prin Sentința civilă

nr. 1017/2011, Tribunalul Argeș și-a declinat competența în favoarea Curții de

Apel Pitești, instanța care a reținut și ea că nu este competentă și a înaintat

pentru soluționarea conflictului negativ Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr.

1074/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a stabilit competența în favoarea Curții de Apel Pitești, instanța

la care a fost reînregistrară cauza.

Prin Sentința nr.

229/F-Cont din 23 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul

D.C.O., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Argeș; s-a anulat Decizia nr. 1/2010, admis contestația și desființat Decizia

nr. 26026/2010.

Pentru a pronunța

această soluție, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că prin Decizia

nr. 26026 din 23 martie 2010, Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabilii Mijlocii a stabilit răspunderea solidară a reclamantului, având

în vedere calitatea acestuia de asociat la SC D.C.I. SRL, pentru suma de

4.243.467 RON, în baza art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în

sensul că persoanei juridice i s-a restituit pentru perioada 1 mai 2005 - 31

mai 2005, TVA în sumă de 1.563.034 RON, sumă care, s-a constatat ulterior că nu

a fost utilizată în desfășurarea activității, conform R.I.F. din 26 octombrie

2006.

S-a mai reținut că în

luna decembrie 2005, întreprinderea a pornit înstrăinarea bunurilor imobile

deținute în incinta SC A. SA Zlatna, iar la 3 iunie 2008, persoana juridică

figura cu restanțe în sumă totală de 3.214.864 RON și venituri urmăribile în

sumă de 31.264 RON, iar starea de insolvabilitate a fost declarată începând cu

14 iunie 2008.

Contestația formulată

de reclamant a fost soluționată prin Decizia nr. 1 din 28 mai 2010, în sensul

respingerii ei.

Cu privire la

nesocotirea dispozițiilor art. 28 alin. (3) lit. e), respectiv absența din

cuprinsul deciziei de angajare a răspunderii a motivelor de fapt care susțin

adoptarea ei, a fost considerată critica neîntemeiată, din examinarea actului

rezultând existența unor considerente de fapt și de drept,

S-a apreciat că

textul art. 27 alin. (1) pct. b) din C. proc. fisc. instituie o formă a

răspunderii delictuale în sarcina unei anumite categorii de persoane, categorie

din care face parte și reclamantul, dar și cerințe ce se impun a fi îndeplinite

pentru a reține incidența lui.

A reținut judecătorul

fondului că pârâta a susținut existența înstrăinării invocând contractul de

vânzare-cumpărare încheiat la 25 noiembrie 2005, între SC D.C.I. SRL și

R.M.O.L. SRL prin care părțile au convenit cu privire la momentul transmiterii

proprietății și condiția în care aceasta operează, clauza fiind perfect

valabilă sub imperiul dispozițiilor anterioare din C. civ., fiind impusă și în

raport de dispozițiile art. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 (în vigoare la

data încheierii actului), dispoziții potrivit cărora "Terenurile cu sau

fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația

sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între

vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute".

S-a apreciat astfel

că nu se poate vorbi despre o înstrăinare a unor bunuri mobile sau imobile pe

care să le fi realizat persoana juridică prin administratorul său și nici de o

ascundere, câtă vreme aceasta nu s-a susținut și nici nu a fost dovedită, iar

mențiunile din evidențele fiscale ale Primăriei Zlatna privind radierea

imobilelor răspund altor rațiuni, ele nefăcând dovada proprietății neavând nici

valoare translativă.

De asemenea a mai

avut în vedere Curtea de Apel și răspunsul Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Alba, potrivit căruia imobilele în discuție au în continuare ca

proprietar tabular pe SC A. SA Zlatna.

Totodată, s-a reținut

că și transmiterea proprietății asupra imobilelor se făcea după semnarea

contractului în formă autentificată în conformitate cu art. 1295 alin. (1) din

C. civ., coroborate cu art. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005.

Față de aceste

argumente, s-a concluzionat că debitoarea, al cărei administrator și asociat

este reclamantul, nu a înstrăinat în mod valabil bunuri mobile și imobile din

patrimoniul său, determinând astfel starea de insolvabilitate, lipsind astfel

faptul vătămător și legătura lui cu efectul, prevăzute de art. 27 alin. (1)

lit. b) [actual art. 27 alin. (2) lit. b) din C. proc. fisc.].

În fine, curtea de

apel nu a mai verificat poziția subiectivă a reclamantului la data încheierii

promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, reținând și că vinovăția acestuia,

stabilită sub aspect penal, nu este de natură să influențeze prezenta judecată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Ploiești (fostă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș),

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în mod greșit instanța

de fond a admis contestația intimatului D.C.O. și a dispus anularea Deciziei nr.

1 din 28 mai 2010 și a Deciziei de antrenarea a răspunderii solidare a

acestuia, în calitate de administrator al SC D.C.I. SRL.

Astfel, a susținut că

deși în cauză, decizia de angajare a răspunderii solidare a persoanei fizice

D.C.O., în calitate de administrator s-a emis în baza procesului-verbal de

declarare a stării de insolvabilitate din 3 iunie 2008, având în vedere că

societatea avea obligații fiscale restante în sumă de 4.243.467 RON, în mod

eronat instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia de

angajare a răspunderii solidare din 23 martie 2010 Administrația Finanțelor

Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Finanțelor Publice

Argeș s-a stabilit răspunderea solidară a intimatului-reclamant în calitate de

asociat la SC D.C.I. SRL pentru suma de 4.243.467 RON, în temeiul dispozițiilor

art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Contestația formulată

de intimat împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 1 din 28

mai 2010.

Potrivit

dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc. republicată, cu modificările și completările ulterioare "(1) Pentru

obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile

prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane (..);

b) administratorii,

asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea

persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință,

sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile, proprietatea acesteia".

Decizia de angajare a

răspunderii în solidar trebuie să cuprindă potrivit dispozițiilor art. 28 alin.

(1) pct. 2 din O.G. nr. 92/2008 motivele de fapt și de drept pentru care este

angajată răspunderea persoanei în cauză.

Analizând sentința

atacată din perspectiva acestor dispoziții legale cât și a probatoriului

administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că în mod eronat

s-a reținut în cauză neîndeplinirea condițiilor legale pentru angajarea

răspunderii solidare a intimatului-reclamant având în vedere calitatea acestuia

de administrator la SC D.C.I. SRL.

În fapt SC D.C.I. SRL

i-a fost restituită în cursul anului 2005 taxa pe valoare adăugată aferentă

perioadei 1 mai 2005 - 31 mai 2005 în sumă de 1.563.034 RON, iar ulterior

soluționării cererilor de rambursare societatea nu a mai desfășurat activitate

începând cu anul 2006 astfel cum rezultă din situațiile financiare depuse la

organul fiscal competent, ceea ce denotă intenția agentului economic prin

administrator de a recupera TVA-ul de la bugetul de stat fără a mai desfășura

ulterior activitate economică.

În cursul lunii

decembrie 2005, societatea a înstrăinat bunurile imobile pe care le-a deținut

în incinta SC A.SA Zlatna conform adresei nr. 9321 din 6 iunie 2007 și adresei

Administrației Finanțelor Publice a orașului Zlatna nr. 5429 din 5 iunie 2007.

Începând cu anul 2006

societatea nu a mai desfășurat activitate iar din situațiile financiare depuse

la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești la data de 31

decembrie 2005 reiese că aceasta figura cu active în valoare de 120.651 RON; la

data de 31 decembrie 2006 figura cu active în valoare de 31.269 RON

reprezentând mijloace de transport-bunuri neidentificate de organele de

executare silită -, conform situației activelor, datoriilor și capitalurilor

proprii la data de 60 iunie 2007 precum și a balanței de verificare societatea

figura cu active (mijloace de transport) în valoare de 31.269 RON.

Datele transmise

confirmă faptul că începând cu anul 2006 societatea nu a mai desfășurat

activitate precum și faptul că, astfel cum rezultă din situațiile financiare

bunurile imobile din incinta SC A. SRL Zlatna nu figurează în evidența

acesteia.

Urmare a adresei

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Argeș, organele de inspecție au reverificat

perioada 1 mai 2005 - 31 iulie 2005 și au constatat prin procesul-verbal

încheiat la data de 25 octombrie 2006 și raportul de inspecție fiscală încheiat

la aceeași dată, faptul că SC D.C.I. SRL nu avea drept de rambursare a TVA în

sumă de 1.586.624 RON astfel că a fost emisă Decizia de impunere privind

obligațiile finale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.

Totodată,

reținându-se din situațiile financiare anterior menționate faptul că societatea

nu a desfășurat activitate începând cu anul 2006 și constatându-se că aceasta

nu funcționează la sediul social, debitorul a fost declarat inactiv începând cu

data de 22 august 2007, prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nr. 1039/2007 iar ulterior a fost declarată starea de

insolvabilitate cu bunuri urmăribile prin procesul-verbal din 3 iunie 2008,

având în vedere că societatea era înscrisă în evidența analitică pe plătitori

la data de 3 iunie 2008 cu obligații fiscale restante în sumă de 3.214.864 RON

precum și faptul că aceasta înregistra la acea dată bunuri și venituri

urmăribile cu o valoare estimată conform documentelor contabile de 31.269 RON.

Înalta Curte având în

vedere această situație de fapt constată că actele administrativ fiscale

contestate respectiv Decizia nr. 1 din 28 mai 2010, cât și Decizia de angajare

a răspunderii solidare nr. 26026 din 23 martie 2010 pentru plata obligațiilor

datorate și neachitate de către SC D.C.I. SRL în cuantum de 4.243.467 RON a

persoanei fizice D.C.O. în calitate de administrator sunt legale și temeinice,

în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b)

din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată cu modificările și

completările ulterioare.

Din probatoriul

administrat în cauză, respectiv adresa Primăriei Zlatna rezultă că imobilele

din Convenția încheiată între D.C. SRL și SC R.M.O.L. SRL la data de 25

noiembrie 2005 au fost înscrise în evidența fiscală a SC D.C.I. SRL, C.I.F. nr.

X din data de 1 noiembrie 2005 până la data de 1 decembrie 2005, începând cu

această dată figurând în evidențele fiscale a SC R.M.O.L. SRL, menționându-se

faptul că imobilele au fost radiate din evidențele fiscale ale SC D.C.I. SRL în

baza contractului de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie 2005, precum și a

facturii fiscale din 15 decembrie 2005.

Pe de altă parte,

prin adresa nr. 3334 din 8 mai 2012 Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Alba a comunicat instanței că imobilele din convenția încheiată

între SC D.C.I. SRL și SC R.M.O.L. SRL încheiată la data de 25 noiembrie 2005,

figurează în continuare cu proprietar tabular SC A. Zlatna, nefiind înscrise

acte care să transfere proprietatea acestor imobile pe SC D.C. SRL.

Contrar celor

reținute de către instanța de fond prin sentința atacată, Înalta Curte

apreciază că din probele administrate rezultă că în cauză sunt îndeplinite

toate condițiile legale prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) [actual art. 27

alin. (2) lit. b)] din C. proc. fisc. pentru angajarea răspunderii solidare a

intimatului-reclamant fiind dovedite în cauză atât faptul vătămător respectiv

înstrăinarea bunurilor imobile, având în vedere că imobilele respective nu au

mai fost menționate în situațiile financiare semnate de către administrator

începând cu anul 2006, cât și legătura sa cu efectul, respectiv starea de

insolvabilitate a societății.

Prin urmare, față de

toate considerentele expuse, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din

C. proc. civ. este fondat, fiind nelegală și netemeinică hotărârea instanței de

fond prin care a fost admisă acțiunea reclamantului și au fost anulate atât

Decizia nr. 1 din 28 mai 2010 cât și Decizia nr. 26026 din 23 martie 2010.

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea

nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare va admite recursul

recurentei, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge

acțiunea, actele administrativ fiscale respectiv Decizia nr. 1/2010 și Decizia

nr. 26026/2010 fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (fostă

Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș) împotriva Sentinței nr.

229/F-Cont din 23 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS