ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2010, inițial pe rolul Tribunalului Argeș reclamantul D.C.O. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș desființarea Deciziei nr. 1 pronunțată de pârâtă la 28 mai 2010 și pe cale de consecință admiterea contestației și desființarea deciziei de angajare a răspunderii solidare din 23 martie 2010. În motivare s-a arătat că prin actele fiscale a căror desființare se solicită a fost angajată răspunderea solidară a reclamantului pentru neplata obligațiilor datorate și neachitate de către SC D.C.I. SRL în cuantum de 4.243.467 RON, fiind nesocotite dispozițiile art. 28 alin. (3) lit. e) din C. proc.

fisc., în sensul că nu sunt menționate motivele de fapt ale hotărârii adoptate așa încât nu se pot face apărări în raport de acestea. S-a susținut că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc. S-a arătat că decizia de impunere a fost emisă la 26 octombrie 2006, așa încât la momentul pretinsei vânzări nu se putea vorbi de o intenție în producerea stării de insolvabilitate, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie 2005, s-a convenit asupra unei clauze de transmitere a proprietății, stabilindu-se că momentul este la data semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Prin Sentința civilă nr. 1017/2011, Tribunalul Argeș și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, instanța care a reținut și ea că nu este competentă și a înaintat pentru soluționarea conflictului negativ Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 1074/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența în favoarea Curții de Apel Pitești, instanța la care a fost reînregistrară cauza. Prin Sentința nr. 229/F-Cont din 23 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D.C.O., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș; s-a anulat Decizia nr. 1/2010, admis contestația și desființat Decizia nr. 26026/2010. Pentru a pronunța această soluție, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că prin Decizia nr. 26026 din 23 martie 2010, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a stabilit răspunderea solidară a reclamantului, având în vedere calitatea acestuia de asociat la SC D.C.I.

SRL, pentru suma de 4.243.467 RON, în baza art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că persoanei juridice i s-a restituit pentru perioada 1 mai 2005 - 31 mai 2005, TVA în sumă de 1.563.034 RON, sumă care, s-a constatat ulterior că nu a fost utilizată în desfășurarea activității, conform R.I.F. din 26 octombrie 2006. S-a mai reținut că în luna decembrie 2005, întreprinderea a pornit înstrăinarea bunurilor imobile deținute în incinta SC A. SA Zlatna, iar la 3 iunie 2008, persoana juridică figura cu restanțe în sumă totală de 3.214.864 RON și venituri urmăribile în sumă de 31.264 RON, iar starea de insolvabilitate a fost declarată începând cu 14 iunie 2008. Contestația formulată de reclamant a fost soluționată prin Decizia nr. 1 din 28 mai 2010, în sensul respingerii ei.

Cu privire la nesocotirea dispozițiilor art. 28 alin. (3) lit. e), respectiv absența din cuprinsul deciziei de angajare a răspunderii a motivelor de fapt care susțin adoptarea ei, a fost considerată critica neîntemeiată, din examinarea actului rezultând existența unor considerente de fapt și de drept, S-a apreciat că textul art. 27 alin. (1) pct. b) din C. proc. fisc. instituie o formă a răspunderii delictuale în sarcina unei anumite categorii de persoane, categorie din care face parte și reclamantul, dar și cerințe ce se impun a fi îndeplinite pentru a reține incidența lui. A reținut judecătorul fondului că pârâta a susținut existența înstrăinării invocând contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 25 noiembrie 2005, între SC D.C.I.

SRL și R.M.O.L.

SRL prin care părțile au convenit cu privire la momentul transmiterii proprietății și condiția în care aceasta operează, clauza fiind perfect valabilă sub imperiul dispozițiilor anterioare din C. civ., fiind impusă și în raport de dispozițiile art. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 (în vigoare la data încheierii actului), dispoziții potrivit cărora "Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute". S-a apreciat astfel că nu se poate vorbi despre o înstrăinare a unor bunuri mobile sau imobile pe care să le fi realizat persoana juridică prin administratorul său și nici de o ascundere, câtă vreme aceasta nu s-a susținut și nici nu a fost dovedită, iar mențiunile din evidențele fiscale ale Primăriei Zlatna privind radierea imobilelor răspund altor rațiuni, ele nefăcând dovada proprietății neavând nici valoare translativă.

De asemenea a mai avut în vedere Curtea de Apel și răspunsul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba, potrivit căruia imobilele în discuție au în continuare ca proprietar tabular pe SC A. SA Zlatna. Totodată, s-a reținut că și transmiterea proprietății asupra imobilelor se făcea după semnarea contractului în formă autentificată în conformitate cu art. 1295 alin. (1) din C. civ., coroborate cu art. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005. Față de aceste argumente, s-a concluzionat că debitoarea, al cărei administrator și asociat este reclamantul, nu a înstrăinat în mod valabil bunuri mobile și imobile din patrimoniul său, determinând astfel starea de insolvabilitate, lipsind astfel faptul vătămător și legătura lui cu efectul, prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) [actual art. 27 alin. (2) lit. b) din C. proc.

fisc.]. În fine, curtea de apel nu a mai verificat poziția subiectivă a reclamantului la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, reținând și că vinovăția acestuia, stabilită sub aspect penal, nu este de natură să influențeze prezenta judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (fostă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a admis contestația intimatului D.C.O. și a dispus anularea Deciziei nr. 1 din 28 mai 2010 și a Deciziei de antrenarea a răspunderii solidare a acestuia, în calitate de administrator al SC D.C.I.

SRL. Astfel, a susținut că deși în cauză, decizia de angajare a răspunderii solidare a persoanei fizice D.C.O., în calitate de administrator s-a emis în baza procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate din 3 iunie 2008, având în vedere că societatea avea obligații fiscale restante în sumă de 4.243.467 RON, în mod eronat instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare din 23 martie 2010 Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Finanțelor Publice Argeș s-a stabilit răspunderea solidară a intimatului-reclamant în calitate de asociat la SC D.C.I. SRL pentru suma de 4.243.467 RON, în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările și completările ulterioare. Contestația formulată de intimat împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 1 din 28 mai 2010. Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

republicată, cu modificările și completările ulterioare "(1) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane (..); b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile, proprietatea acesteia". Decizia de angajare a răspunderii în solidar trebuie să cuprindă potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 92/2008 motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză.

Analizând sentința atacată din perspectiva acestor dispoziții legale cât și a probatoriului administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că în mod eronat s-a reținut în cauză neîndeplinirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii solidare a intimatului-reclamant având în vedere calitatea acestuia de administrator la SC D.C.I. SRL. În fapt SC D.C.I. SRL i-a fost restituită în cursul anului 2005 taxa pe valoare adăugată aferentă perioadei 1 mai 2005 - 31 mai 2005 în sumă de 1.563.034 RON, iar ulterior soluționării cererilor de rambursare societatea nu a mai desfășurat activitate începând cu anul 2006 astfel cum rezultă din situațiile financiare depuse la organul fiscal competent, ceea ce denotă intenția agentului economic prin administrator de a recupera TVA-ul de la bugetul de stat fără a mai desfășura ulterior activitate economică.

În cursul lunii decembrie 2005, societatea a înstrăinat bunurile imobile pe care le-a deținut în incinta SC A.SA Zlatna conform adresei nr. 9321 din 6 iunie 2007 și adresei Administrației Finanțelor Publice a orașului Zlatna nr. 5429 din 5 iunie 2007. Începând cu anul 2006 societatea nu a mai desfășurat activitate iar din situațiile financiare depuse la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești la data de 31 decembrie 2005 reiese că aceasta figura cu active în valoare de 120.651 RON; la data de 31 decembrie 2006 figura cu active în valoare de 31.269 RON reprezentând mijloace de transport-bunuri neidentificate de organele de executare silită -, conform situației activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 60 iunie 2007 precum și a balanței de verificare societatea figura cu active (mijloace de transport) în valoare de 31.269 RON.

Datele transmise confirmă faptul că începând cu anul 2006 societatea nu a mai desfășurat activitate precum și faptul că, astfel cum rezultă din situațiile financiare bunurile imobile din incinta SC A. SRL Zlatna nu figurează în evidența acesteia. Urmare a adresei Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, organele de inspecție au reverificat perioada 1 mai 2005 - 31 iulie 2005 și au constatat prin procesul-verbal încheiat la data de 25 octombrie 2006 și raportul de inspecție fiscală încheiat la aceeași dată, faptul că SC D.C.I. SRL nu avea drept de rambursare a TVA în sumă de 1.586.624 RON astfel că a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile finale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.

Totodată, reținându-se din situațiile financiare anterior menționate faptul că societatea nu a desfășurat activitate începând cu anul 2006 și constatându-se că aceasta nu funcționează la sediul social, debitorul a fost declarat inactiv începând cu data de 22 august 2007, prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1039/2007 iar ulterior a fost declarată starea de insolvabilitate cu bunuri urmăribile prin procesul-verbal din 3 iunie 2008, având în vedere că societatea era înscrisă în evidența analitică pe plătitori la data de 3 iunie 2008 cu obligații fiscale restante în sumă de 3.214.864 RON precum și faptul că aceasta înregistra la acea dată bunuri și venituri urmăribile cu o valoare estimată conform documentelor contabile de 31.269 RON.

Înalta Curte având în vedere această situație de fapt constată că actele administrativ fiscale contestate respectiv Decizia nr. 1 din 28 mai 2010, cât și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 26026 din 23 martie 2010 pentru plata obligațiilor datorate și neachitate de către SC D.C.I. SRL în cuantum de 4.243.467 RON a persoanei fizice D.C.O. în calitate de administrator sunt legale și temeinice, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată cu modificările și completările ulterioare. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv adresa Primăriei Zlatna rezultă că imobilele din Convenția încheiată între D.C.

SRL și SC R.M.O.L. SRL la data de 25 noiembrie 2005 au fost înscrise în evidența fiscală a SC D.C.I. SRL, C.I.F. nr. X din data de 1 noiembrie 2005 până la data de 1 decembrie 2005, începând cu această dată figurând în evidențele fiscale a SC R.M.O.L. SRL, menționându-se faptul că imobilele au fost radiate din evidențele fiscale ale SC D.C.I. SRL în baza contractului de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie 2005, precum și a facturii fiscale din 15 decembrie 2005. Pe de altă parte, prin adresa nr. 3334 din 8 mai 2012 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba a comunicat instanței că imobilele din convenția încheiată între SC D.C.I. SRL și SC R.M.O.L. SRL încheiată la data de 25 noiembrie 2005, figurează în continuare cu proprietar tabular SC A. Zlatna, nefiind înscrise acte care să transfere proprietatea acestor imobile pe SC D.C.

SRL. Contrar celor reținute de către instanța de fond prin sentința atacată, Înalta Curte apreciază că din probele administrate rezultă că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) [actual art. 27 alin. (2) lit. b)] din C. proc. fisc. pentru angajarea răspunderii solidare a intimatului-reclamant fiind dovedite în cauză atât faptul vătămător respectiv înstrăinarea bunurilor imobile, având în vedere că imobilele respective nu au mai fost menționate în situațiile financiare semnate de către administrator începând cu anul 2006, cât și legătura sa cu efectul, respectiv starea de insolvabilitate a societății. Prin urmare, față de toate considerentele expuse, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. este fondat, fiind nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond prin care a fost admisă acțiunea reclamantului și au fost anulate atât Decizia nr. 1 din 28 mai 2010 cât și Decizia nr. 26026 din 23 martie 2010. Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare va admite recursul recurentei, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea, actele administrativ fiscale respectiv Decizia nr. 1/2010 și Decizia nr. 26026/2010 fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (fostă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș) împotriva Sentinței nr. 229/F-Cont din 23 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2014. Procesat de GGC - AS