ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3205/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 1995 precizată ulterior la Judecătoria Petroșani – Hunedoara, reclamanții I.M. și I.C., au chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 62.000.000 lei cu titlu de daune. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 2861 a Judecătoriei Petroșani s-a constatat valabilitatea vânzării intervenită între părți cu privire la autoturismul marca „Dacia 1310”, dar pârâtul nu a achitat contravaloarea acesteia.

După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2898 din 20 iulie 2000 Judecătoria Petroșani a admis în parte acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizată și pe cale de consecință pârâtul a fost obligat la plata sumei de 59.122.824 lei reprezentând contravaloarea unui autoturism marca Dacia 1310, față de reclamanți. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, pârâtul a devenit proprietar asupra autoturismului în litigiu, în baza unei vânzări constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă respectiv sentința civilă nr. 2861/1993, fără ca acesta să fi achitat integral prețul vânzării. Prin decizia civilă nr. 115 din 19 ianuarie 2001 Tribunalul Hunedoara a respins apelul declarat de pârâtul C.I.

împotriva sentinței civile nr. 2898/2000 pronunțată de Judecătoria Petroșani. Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 1181 din 23 mai 2001, a admis recursul declarat de pârât, a modificat hotărârile atacate și pe fond a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 29.561.412 lei cu titlu de preț neachitat, față de reclamanți. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut culpa comună a părților cu privire la neîncasarea prețului, astfel că, pârâtul trebuie să plătească doar ½ din suma totală datorată corespunzător culpei sale. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.G.

nr. 138 din 2 octombrie 2000 și nr. 59din 27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia, criticând-o ca fiind pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare a cauzei pe fond, deoarece: - s-a dovedit atât fapta ilicită a pârâtului (neexecutarea obligației de plată a prețului), prejudiciul cauzat reclamanților, respectiv contravaloarea autoturismului vândut cât și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu; - convenția dintre părți –predarea în 1990 de către reclamanți a unui autoturism marca Dacia 1310 pârâtului, iar pârâtul a remis reclamanților în schimb două librete C.E.C.

în valoare de 70.000 lei ce reprezenta contravaloarea unui autoturism ce urma să-l ridice pârâtul de la I.D.M.S. și să-l predea reclamanților în schimbul celui primit - nu s-a realizat din cauza pârâtului care după 1990 sistându-se livrarea autoturismelor nu a intrat în posesia și proprietatea autoturismului pentru care a depus suma de 70.000 lei; - s-a dovedit, că reclamanții nu au avut nici o culpă în nerealizarea convenției menționate. Recursul în anulare nu este fondat. Prin sentința civilă nr. 2861 din 21 iunie 1993 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr. 1455/1993, confirmată prin decizia civilă nr. 1415 din 6 decembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 908/1994, care ține loc de act de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia 1310, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, că în cursul lunii martie 1990, pârâtul C.I.

a plătit reclamanților I.M. și I.C. prețul pentru autoturismul menționat, prin predarea către aceștia a unui C.E.C. cu o depunere de 70.000 lei, precum și a unei sume de 10.000 lei achitată de reclamanți la fostul I.D.M.S. Reșița pentru îmbunătățirile aduse la respectivul autoturism. Cu alte cuvinte, între părți a avut loc o vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia 1310, predat pârâtului de către vânzătorii-reclamanți la data convenției. Avându-se în vedere faptul că în speță avem de a face cu un act de vânzare-cumpărare intervenit între părți, în motivele de recurs în anulare s-a reținut în mod greșit că între părți a intervenit o convenție conform căreia, reclamanții i-au predat pârâtului spre folosință autoturismul în schimbul a două librete C.E.C.

în valoare de 70.000 lei, urmând ca la data la care pârâtul i-ar fi venit rândul conform programării la fostul I.D.M.S., să-și ridice autoturismul Dacia 1310 și să-l predea reclamanților în schimbul celui primit de pârât de la reclamanți. De asemenea, s-a reținut greșit în motivele recursului în anulare și faptul că reclamanții nu au avut nici o culpă în realizarea convenției încheiate între părți. Deși libretul C.E.C. în valoare de 70.000 lei a fost predat reclamanților, totuși aceștia nu au încasat suma respectivă, întrucât libretul C.E.C. fiind pe numele pârâtului, numai acesta putea să ridice sumele de pe libretul C.E.C. Culpa reclamanților constă în aceea că trebuiau să-l notifice pe pârât să se prezinte la C.E.C.

pentru a lichida libretul C.E.C. în sensul transferării sumei de 70.000 lei pe numele reclamanților: interogatorii părți anexat la dosarul cauzei. Prin urmare, instanța de apel a statuat în mod judicios faptul că atât reclamanții cât și pârâtul au culpă în neîncasarea sumei de 70.000 lei de către reclamanți. Așadar față de cele reținute, Curtea reține că în recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia, fiind nefondat se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare formulat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.