ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3205/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 1995 precizată ulterior la

Judecătoria Petroșani – Hunedoara, reclamanții I.M. și I.C., au chemat în

judecată pe pârâtul C.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța,

pârâtul să fie obligat la plata sumei de 62.000.000 lei cu titlu de daune.

În

motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 2861 a

Judecătoriei Petroșani s-a constatat valabilitatea vânzării intervenită între

părți cu privire la autoturismul marca „Dacia 1310”, dar pârâtul nu a achitat

contravaloarea acesteia.

După

un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2898 din 20 iulie 2000

Judecătoria Petroșani a admis în parte acțiunea reclamanților astfel cum a fost

precizată și pe cale de consecință pârâtul a fost obligat la plata sumei de

59.122.824 lei reprezentând contravaloarea unui autoturism marca Dacia 1310,

față de reclamanți.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, pârâtul a devenit proprietar

asupra autoturismului în litigiu, în baza unei vânzări constatată printr-o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă respectiv sentința civilă nr.

2861/1993, fără ca acesta să fi achitat integral prețul vânzării.

Prin

decizia civilă nr. 115 din 19 ianuarie 2001 Tribunalul Hunedoara a respins

apelul declarat de pârâtul C.I. împotriva sentinței civile nr. 2898/2000

pronunțată de Judecătoria Petroșani.

Curtea

de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 1181 din 23 mai 2001, a admis

recursul declarat de pârât, a modificat hotărârile atacate și pe fond a dispus

obligarea pârâtului la plata sumei de 29.561.412 lei cu titlu de preț

neachitat, față de reclamanți.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut culpa comună a părților cu

privire la neîncasarea prețului, astfel că, pârâtul trebuie să plătească doar

½ din suma totală datorată corespunzător culpei sale.

În

conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art.

330 pct. 2 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.G. nr. 138 din 2

octombrie 2000 și nr. 59din 27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva

deciziei civile nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia,

criticând-o ca fiind pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare a cauzei pe fond, deoarece:

-

s-a dovedit atât fapta ilicită a pârâtului (neexecutarea obligației de plată a

prețului), prejudiciul cauzat reclamanților, respectiv contravaloarea

autoturismului vândut cât și legătura de cauzalitate dintre faptă și

prejudiciu;

-

convenția dintre părți –predarea în 1990 de către reclamanți a unui autoturism

marca Dacia 1310 pârâtului, iar pârâtul a remis reclamanților în schimb două

librete C.E.C. în valoare de 70.000 lei ce reprezenta contravaloarea unui

autoturism ce urma să-l ridice pârâtul de la I.D.M.S. și să-l predea

reclamanților în schimbul celui primit - nu s-a realizat din cauza pârâtului

care după 1990 sistându-se livrarea autoturismelor nu a intrat în posesia și

proprietatea autoturismului pentru care a depus suma de 70.000 lei;

-

s-a dovedit, că reclamanții nu au avut nici o culpă în nerealizarea convenției

menționate.

Recursul

în anulare nu este fondat.

Prin

sentința civilă nr. 2861 din 21 iunie 1993 pronunțată de Judecătoria Petroșani

în dosarul nr. 1455/1993, confirmată prin decizia civilă nr. 1415 din 6

decembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 908/1994,

care ține loc de act de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia 1310, s-a

reținut cu autoritate de lucru judecat, că în cursul lunii martie 1990, pârâtul

C.I. a plătit reclamanților I.M. și I.C. prețul pentru autoturismul menționat,

prin predarea către aceștia a unui C.E.C. cu o depunere de 70.000 lei, precum

și a unei sume de 10.000 lei achitată de reclamanți la fostul I.D.M.S. Reșița

pentru îmbunătățirile aduse la respectivul autoturism.

Cu

alte cuvinte, între părți a avut loc o vânzare-cumpărare având ca obiect

autoturismul marca Dacia 1310, predat pârâtului de către vânzătorii-reclamanți

la data convenției.

Avându-se

în vedere faptul că în speță avem de a face cu un act de vânzare-cumpărare

intervenit între părți, în motivele de recurs în anulare s-a reținut în mod

greșit că între părți a intervenit o convenție conform căreia, reclamanții i-au

predat pârâtului spre folosință autoturismul în schimbul a două librete C.E.C.

în valoare de 70.000 lei, urmând ca la data la care pârâtul i-ar fi venit

rândul conform programării la fostul I.D.M.S., să-și ridice autoturismul Dacia

1310 și să-l predea reclamanților în schimbul celui primit de pârât de la

reclamanți.

De

asemenea, s-a reținut greșit în motivele recursului în anulare și faptul că

reclamanții nu au avut nici o culpă în realizarea convenției încheiate între

părți.

Deși

libretul C.E.C. în valoare de 70.000 lei a fost predat reclamanților, totuși

aceștia nu au încasat suma respectivă, întrucât libretul C.E.C. fiind pe numele

pârâtului, numai acesta putea să ridice sumele de pe libretul C.E.C. Culpa

reclamanților constă în aceea că trebuiau să-l notifice pe pârât să se prezinte

la C.E.C. pentru a lichida libretul C.E.C. în sensul transferării sumei de

70.000 lei pe numele reclamanților: interogatorii părți anexat la dosarul

cauzei.

Prin

urmare, instanța de apel a statuat în mod judicios faptul că atât reclamanții

cât și pârâtul au culpă în neîncasarea sumei de 70.000 lei de către reclamanți.

Așadar

față de cele reținute, Curtea reține că în recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei civile nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia,

fiind nefondat se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare formulat de

către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.