ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 245 din 2 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantului T.Ș., a anulat hotărârea nr. 2584 din 7 aprilie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Alba și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 9 iunie 1951 – 3 martie 1954. S-a reținut că, potrivit livretului militar, în perioada 9 iunie 1951 – 3 martie 1953, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Alba, susținând, în esență, că detașamentul de muncă CSRC, menționat în livretul militar, nu figurează în Tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru ca reclamantul să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, cum greșit a apreciat prima instanță. Recursul este fondat, pentru următoarele: În adevăr, din livretul militar al reclamantului, rezultă că, în perioada 5 iunie 1951 – 3 martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă CSRC. Or, în raport de aceste date, potrivit cărora reclamantul a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, era necesar să se dispună completarea probatoriului, chiar cu referire la adresa nr. 2784 din 15 iulie 2003, invocată de recurentă, pentru a se stabili, în mod cert, dacă detașamentele C.S.R.C.

au făcut sau nu parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Omițând să procedeze în acest sens, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 pct. (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Așadar, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică, iar recursul fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca prima instanță să completeze probatoriul, în sensul mai sus arătat, solicitând în acest scop relații de la U.M. 02405 Pitești (Arhiva M.Ap.N).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 245 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 februarie 2004.