ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3029/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba - Iulia, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Hunedoara, modificarea Hotărârii nr. 4933/5138 din 19 noiembrie 2007 și obligarea pârâtei la acordarea drepturile bănești prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 aprilie 2003. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 7639 din 04 martie 2003, a solicitat plata drepturilor bănești ce i se cuvin ca urmare a efectuării stagiului militar în perioada 13 martie 1956 - 28 iunie 1958, în cadrul D.G.S.M.

A mai precizat reclamantul că ulterior, prin Sentința Civilă nr. 323/2003 a Curții de Apel Alba - lulia i s-a recunoscut întreaga perioadă ca fiind stagiu militar efectuat în cadrul detașamentelor de muncă aparținând D.G.S.M., dar, cu toate acestea, pârâta i-a stabilit drepturile bănești cu începere din 01 iulie 2007, iar nu cu data primei sale cereri, respectiv 01 aprilie 2003. Prin sentința nr. 17/F/CA/2008 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării drepturilor cuvenite reclamantului începând cu data de 01 aprilie 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că relevanță juridică în stabilirea datei de la care reclamantului i se cuvin drepturile solicitate au depunerea cererii încă din luna martie a anului 2003 și recunoașterea drepturilor sale prin sentință definitivă și irevocabilă.

împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Hunedoara, criticând soluția pronunțată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că prin Hotărârea nr. 4933/5138 din 11 iulie 2003 a fost admisă cererea reclamantului și acordată indemnizația prevăzută de Legea nr. 309/2002 pentru perioada cât a satisfăcut stagiul militar în cadrul T.R.L.C.T. Reșița, unitate aparținând D.G.S.M., respectiv pentru perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958, nefiind valorificat intervalul de timp cuprins între 13 iunie 1956 - 4 aprilie 1958, cât reclamantul a fost încorporat la I.F.E.T. Doftana, întrucât aceasta nu se regăsește în Lista cuprinzând evidența detașamentelor de muncă.

Se mai arată că prin sentința nr. 323/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant dispunându-se obligarea autorității la emiterea unei noi hotărâri pentru perioada 13 martie 1950 - 28 iunie 1958, iar prin Decizia nr. 5535 din 30 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, fiind recunoscute drepturile reclamantului pentru perioada 13 iunie 1956 - 28 iunie 1958. Cum în motivarea deciziei pronunțate de instanța de recurs s-a reținut că T.R.L.C.T. Doftana nu a făcut parte din D.G.S.M, iar reclamantul nu poate beneficia pentru perioada în speță de prevederile Legii nr. 309/2002, autoritatea a formulat contestație la executare, soluționată în sensul admiterii, instanța recunoscând doar perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958 ca fiind efectuată în detașament de muncă ce a făcut parte din D.G.S.M.

S-a mai arătat, prin motivele de recurs, că la data de 7 iunie 2007, reclamantul a formulat o nouă cerere în temeiul Legii nr. 309/2002, anexând la aceasta certificatul eliberat de D.A.N.I.C., certificat prin care este confirmată perioada 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958 ca fiind efectuată în cadrul detașamentului de muncă Comănești Tr.

2 Construcții, astfel încât a fost emisă hotărârea de revizuire nr. 4933/5138 din 19 noiembrie 2007, prin care s-au acordat drepturile prevăzute de actul normativ pentru perioada 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958, începând cu data de 1 iulie 2007. În atare condiții, apreciază recurentul, având în vedere faptul că înscrisul doveditor a fost emis în luna decembrie a anului 2006, iar reclamantul a depus cererea însoțită de acest document la data de 7 iunie 2007, în mod corect drepturile sale au fost acordate începând cu data de 1 iulie 2007. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.

în perioada 1950 - 1961. Potrivit art. 5 din același act normativ, persoanele îndrituite beneficiază de prevederile legii cu începere din data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Totodată, potrivit art. 7 din Legea nr. 309/2002, casele teritoriale de pensii și a municipiului București, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, verifică legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei legi, iar în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, procedează la emiterea decizie de revizuire. Din actele dosarului, se constată că prin cererea înregistrată la instituția pârâtă din 4 martie 2003, petentul D.A.

a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, iar prin Hotărârea nr. 4933/5138 din 11 iulie 2003 cererea acestuia a fost admisă, acordându-i-se drepturile prevăzute de actul normativ în speță pentru perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958, nefiind valorificat intervalul de timp cuprins între 13 iunie 1956 - 4 aprilie 1958, reținându-se că în această perioadă reclamantul a fost încorporat la I.F.E.T. Doftana, care nu se regăsește în Lista cuprinzând evidența detașamentelor de muncă. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație reclamantul D.A., soluționată în mod irevocabil prin Decizia nr. 5535 din 30 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 19 noiembrie 2007, pârâta emite Hotărârea nr. 4933/5138, hotărâre de revizuire, prin care recunoaște reclamantului beneficiul Legii nr. 309/2002 pentru întreaga perioadă, respectiv 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu data de 01 iulie 2007. Or, din economia art. 5 din Legea nr. 309/2002, rezultă că, la stabilirea datei de la care persoanele îndrituite beneficiază de prevederile legii, legiuitorul a avut în vedere momentul depunerii cererii, iar nu data depunerii unui act suplimentar în dovedire ori data la care emitentul este sesizat, în temeiul art. 7 din același act normativ, în vederea verificării legalității drepturilor acordate beneficiarilor legii.

În atare condiții, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul este îndrituit la acordarea drepturilor cuvenite începând cu 01 aprilie 2003, respectiv data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Hunedoara împotriva sentinței nr. 17/F/CA/2008 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.