ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3029/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Alba - Iulia, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Hunedoara,

modificarea Hotărârii nr. 4933/5138 din 19 noiembrie 2007 și obligarea pârâtei

la acordarea drepturile bănești prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002,

începând cu data de 1 aprilie 2003.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr.

7639 din 04 martie 2003, a solicitat plata drepturilor bănești ce i se cuvin ca

urmare a efectuării stagiului militar în perioada 13 martie 1956 - 28 iunie 1958,

în cadrul D.G.S.M.

A

mai precizat reclamantul că ulterior, prin Sentința

Civilă nr. 323/2003 a Curții de Apel Alba - lulia i s-a recunoscut întreaga

perioadă ca fiind stagiu militar efectuat în cadrul detașamentelor de muncă

aparținând D.G.S.M., dar, cu toate acestea, pârâta i-a stabilit drepturile

bănești cu începere din 01 iulie 2007, iar nu cu data primei sale cereri,

respectiv 01 aprilie 2003.

Prin sentința nr. 17/F/CA/2008

din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând modificarea în

parte a hotărârii atacate în sensul acordării drepturilor cuvenite reclamantului

începând cu data de 01 aprilie 2003.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că relevanță juridică în stabilirea

datei de la care reclamantului i se cuvin drepturile solicitate au depunerea

cererii încă din luna martie a anului 2003 și recunoașterea drepturilor sale

prin sentință definitivă și irevocabilă.

împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs C.J.P. Hunedoara, criticând soluția pronunțată prin prisma

motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că prin

Hotărârea nr. 4933/5138 din 11 iulie 2003 a fost admisă cererea reclamantului

și acordată indemnizația prevăzută de Legea nr. 309/2002 pentru perioada cât a

satisfăcut stagiul militar în cadrul T.R.L.C.T. Reșița, unitate aparținând

D.G.S.M., respectiv pentru perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958, nefiind

valorificat intervalul de timp cuprins între 13 iunie 1956 - 4 aprilie 1958,

cât reclamantul a fost încorporat la I.F.E.T. Doftana, întrucât aceasta nu se

regăsește în Lista cuprinzând evidența detașamentelor de muncă.

Se mai arată că prin sentința nr.

323/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea formulată de

reclamant dispunându-se obligarea autorității la emiterea unei noi hotărâri

pentru perioada 13 martie 1950 - 28 iunie 1958, iar prin Decizia nr. 5535 din

30 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul

declarat împotriva hotărârii instanței de fond, fiind recunoscute drepturile

reclamantului pentru perioada 13 iunie 1956 - 28 iunie 1958.

Cum în motivarea deciziei

pronunțate de instanța de recurs s-a reținut că T.R.L.C.T. Doftana nu a făcut

parte din D.G.S.M, iar reclamantul nu poate beneficia pentru perioada în speță

de prevederile Legii nr. 309/2002, autoritatea a formulat contestație la

executare, soluționată în sensul admiterii, instanța recunoscând doar perioada

04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958 ca fiind efectuată în detașament de muncă ce a

făcut parte din D.G.S.M.

S-a mai arătat, prin motivele de

recurs, că la data de 7 iunie 2007, reclamantul a formulat o nouă cerere în

temeiul Legii nr. 309/2002, anexând la aceasta certificatul eliberat de D.A.N.I.C.,

certificat prin care este confirmată perioada 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958 ca

fiind efectuată în cadrul detașamentului de muncă Comănești Tr. 2 Construcții,

astfel încât a fost emisă hotărârea de revizuire nr. 4933/5138 din 19 noiembrie

2007, prin care s-au acordat drepturile prevăzute de actul normativ pentru

perioada 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958, începând cu data de 1 iulie 2007.

În atare condiții,

apreciază recurentul, având în vedere faptul că înscrisul doveditor a fost emis

în luna decembrie a anului 2006, iar reclamantul a depus cererea însoțită de

acest document la data de 7 iunie 2007, în mod corect drepturile sale au fost

acordate începând cu data de 1 iulie 2007.

Înalta Curte de

Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată

nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art.

1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ,

persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961.

Potrivit art. 5 din

același act normativ, persoanele îndrituite beneficiază de prevederile legii cu

începere din data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

Totodată, potrivit art. 7 din Legea

nr. 309/2002, casele teritoriale de pensii și a municipiului București, atunci

când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, verifică legalitatea drepturilor

acordate beneficiarilor prezentei legi, iar în cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale, procedează la emiterea decizie de revizuire.

Din actele dosarului, se

constată că prin cererea înregistrată la instituția pârâtă din 4 martie 2003,

petentul D.A. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

iar prin Hotărârea nr. 4933/5138 din 11 iulie 2003 cererea acestuia a fost

admisă, acordându-i-se drepturile prevăzute de actul normativ în speță pentru

perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958, nefiind valorificat intervalul de

timp cuprins între 13 iunie 1956 - 4 aprilie 1958, reținându-se că în această perioadă

reclamantul a fost încorporat la I.F.E.T. Doftana, care nu se regăsește în

Lista cuprinzând evidența detașamentelor de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat contestație reclamantul D.A., soluționată în mod irevocabil prin

Decizia nr. 5535 din 30 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. secția

de contencios administrativ și fiscal.

La data de 19 noiembrie 2007,

pârâta emite Hotărârea nr. 4933/5138, hotărâre de revizuire, prin care

recunoaște reclamantului beneficiul Legii nr. 309/2002 pentru întreaga

perioadă, respectiv 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958, cu acordarea drepturilor

cuvenite începând cu data de 01 iulie 2007.

Or, din economia art. 5 din

Legea nr. 309/2002, rezultă că, la stabilirea datei de la care persoanele

îndrituite beneficiază de prevederile legii, legiuitorul a avut în vedere

momentul depunerii cererii, iar nu data depunerii unui act suplimentar în

dovedire ori data la care emitentul este sesizat, în temeiul art. 7 din același

act normativ, în vederea verificării legalității drepturilor acordate

beneficiarilor legii.

În atare condiții, după cum în

mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul este îndrituit la acordarea

drepturilor cuvenite începând cu 01 aprilie 2003, respectiv data de întâi a

lunii următoare depunerii cererii.

Pentru considerentele arătate,

se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Hunedoara împotriva sentinței nr. 17/F/CA/2008 din 18 februarie 2008 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2008.