ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 octombrie 2004, reclamantul S.A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, modificarea hotărârii nr. 2002/7161 din 18 august 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, de la 1 septembrie 2002. În motivare, reclamantul a arătat că prin hotărârea contestată, pârâta i-a admis cererea de acordare a drepturilor compensatorii dispuse de legea menționată, însă a stabilit data primirii acestor drepturi, începând cu 1 august 2004, în loc de 1 septembrie 2002, cum era corect, întrucât cererea a fost depusă în august 2002. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 233 din 3 decembrie 2004, a admis acțiunea, a modificat în parte hotărârea contestată, în sensul că acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 309/2002, se va face începând cu data de 1 septembrie 2002 și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.

Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 309/2002 și cu împrejurarea că reclamantul a depus cererea la comisia de specialitate din cadrul autorității pârâte, în luna august 2002. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Recurenta a susținut că intimatului nu i se puteau acorda drepturile pretinse, decât de la data de 1 august 2004, întrucât, abia la 26 iulie 2004, prin cererea adresată instituției, acesta a solicitat recalcularea indemnizației prevăzute de Legea nr. 309/2002, de care beneficia, prin valorificarea a încă unei perioade de stagiu militar, conform certificatului nr. 1045432/2004, eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale.

La data depunerii acestei cereri, s-a format un al doilea dosar al intimatului-reclamant, a fost revizuită prima hotărâre, în sensul dilatării perioadei pentru care se acordă drepturile compensatorii și, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, s-a hotărât acordarea acestor drepturi de la momentul prezentării noului înscris doveditor (certificatul menționat). Criticile formulate sunt neîntemeiate. În conformitate cu dispozițiile art. 5 teza I din Legea nr. 309/2002, „Persoanele prevăzute la art. 1, vor beneficia de prevederile prezentei legi, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii”.

Având în vedere că într-adevăr, intimatul-reclamant a formulat cererea respectivă în luna august 2002, în mod corect prima instanță a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 1 septembrie 2002. Întrucât legea nu face nici un fel de distincție, nu se poate admite susținerea recurentei cum că drepturile aferente unei perioade pentru care s-au obținut înscrisuri doveditoare mai târziu, să se acorde de la data obținerii acestor acte, atâta timp, cât intimatul avea deja o cerere formulată în acest sens (și un dosar), iar înscrisul respectiv era doar declarativ (certifica o situație anterioară), și nu constitutiv de drepturi. Obținerea certificatului la o dată ulterioară nu poate impieta asupra existenței și primirii drepturilor reparatorii de către intimat, care a probat încadrarea sa în situația prevăzută de lege.

Prin urmare, în considerarea tuturor celor expuse și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., sentința fiind legală și temeinică, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 233 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.