ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3088/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 8 octombrie 2004, reclamantul S.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, modificarea hotărârii nr. 2002/7161

din 18 august 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute

de Legea nr. 309/2002, de la 1 septembrie 2002.

În motivare, reclamantul a

arătat că prin hotărârea contestată, pârâta i-a admis cererea de acordare a

drepturilor compensatorii dispuse de legea menționată, însă a stabilit data

primirii acestor drepturi, începând cu 1 august 2004, în loc de 1 septembrie

2002, cum era corect, întrucât cererea a fost depusă în august 2002.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 233 din 3

decembrie 2004, a admis acțiunea, a modificat în parte hotărârea contestată, în

sensul că acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 309/2002, se

va face începând cu data de 1 septembrie 2002 și a menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Instanța a reținut că

soluția se impune în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 309/2002 și cu

împrejurarea că reclamantul a depus cererea la comisia de specialitate din

cadrul autorității pârâte, în luna august 2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând

modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Recurenta a susținut că

intimatului nu i se puteau acorda drepturile pretinse, decât de la data de 1

august 2004, întrucât, abia la 26 iulie 2004, prin cererea adresată

instituției, acesta a solicitat recalcularea indemnizației prevăzute de Legea nr.

309/2002, de care beneficia, prin valorificarea a încă unei perioade de stagiu

militar, conform certificatului nr. 1045432/2004, eliberat de Direcția

Arhivelor Naționale Istorice Centrale.

La data depunerii acestei

cereri, s-a format un al doilea dosar al intimatului-reclamant, a fost

revizuită prima hotărâre, în sensul dilatării perioadei pentru care se acordă

drepturile compensatorii și, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2)

din Legea nr. 309/2002, s-a hotărât acordarea acestor drepturi de la momentul

prezentării noului înscris doveditor (certificatul menționat).

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 5 teza I din Legea nr. 309/2002, „Persoanele prevăzute la art.

1, vor beneficia de prevederile prezentei legi, cu începere de la data de întâi

a lunii următoare depunerii cererii”.

Având în vedere că într-adevăr,

intimatul-reclamant a formulat cererea respectivă în luna august 2002, în mod

corect prima instanță a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 1

septembrie 2002.

Întrucât legea nu face nici

un fel de distincție, nu se poate admite susținerea recurentei cum că

drepturile aferente unei perioade pentru care s-au obținut înscrisuri

doveditoare mai târziu, să se acorde de la data obținerii acestor acte, atâta

timp, cât intimatul avea deja o cerere formulată în acest sens (și un dosar),

iar înscrisul respectiv era doar declarativ (certifica o situație anterioară),

și nu constitutiv de drepturi.

Obținerea certificatului la

o dată ulterioară nu poate impieta asupra existenței și primirii drepturilor

reparatorii de către intimat, care a probat încadrarea sa în situația prevăzută

de lege.

Prin urmare, în considerarea

tuturor celor expuse și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., sentința fiind legală și temeinică, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 233

din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.