ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2003,reclamantul S.I. a solicitat anularea Hotărârii nr.2406/2230 din 28 februarie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, cu consecința obligării pârâtei de a emite o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.309/2002 pentru întreaga perioadă în care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.

Curtea de Apel Alba-Iulia-Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin sentința civilă nr.164 din 14 mai 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.309/2002 pentru perioada 7 mai 1950-15 mai 1953. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Hunedoara, criticând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. Recurenta, prin motivele de recurs arată că în sentința pronunțată de instanța de fond există o vădită contradicție între considerentele acesteia și dispozitiv, în sensul că prin considerente se argumentează respingerea acțiunii reclamantului iar prin dispozitivul hotărârii se admite acțiunea cu consecințele ce decurg din această soluție.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia-Secția comercială și de contencios administrativ reclamantul S.I. a solicitat anularea hotărârii nr.2406/2230 din 28 februarie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.309/2002 pentru perioada în care a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, respectiv pentru perioada 7 mai 1950 – 15 mai 1953. Din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâta prin Hotărârea nr.2406/2230 din 28 februarie 2003, pe care reclamantul a contestat-o, i-a recunoscut acestuia beneficiul drepturilor conferite de Legea nr.309/2002 pentru perioada 7 mai 1950-15 mai 1953, perioadă ce rezultă din confruntarea datelor înscrise în livretul militar al reclamantului cu datele rezultate din evidențele Arhivelor Naționale.

In mod greșit instanța de fond, după ce a reținut că hotărârea a cărei anulare a solicitat-o reclamantul este legală în sensul că s-a valorificat întreaga perioadă de stagiu menționată în documentele oficiale depuse la dosarul cauzei, prin dispozitivul sentinței a dispus anularea ei și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i fie recunoscute reclamantului aceleași drepturi pentru aceeași perioadă. Pe de altă parte, sentința instanței de fond dacă ar fi pusă în executare, pârâta ar fi obligată să procedeze la anularea hotărârii contestată, emitând o altă hotărâre prin care s-ar proceda la valorificarea aceleiași perioade deja recunoscută, măsură fără consecințe juridice pentru beneficiar, altele decât cele stabilite deja prin hotărârea emisă de pârâtă și contestată prin acțiunea în contencios administrativ.

In raport de această situație reținută, Hotărârea emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara este în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii ei, motiv pentru care recursul urmează a fi admis, casată sentința atacată și în fond respinsă acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr.164 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția Comercială și de Contencios Administrativ. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului S.I. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2004.