ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2003,reclamantul  S.I. a solicitat

anularea Hotărârii nr.2406/2230 din 28 februarie 2003 emisă de  pârâta Casa

Județeană de Pensii Hunedoara, cu consecința obligării  pârâtei de a emite o

nouă hotărâre  prin care să-i  recunoască reclamantului calitatea de beneficiar

al prevederilor  Legii nr.309/2002 pentru întreaga perioadă în care a

efectuat  stagiul militar  în detașamentele de muncă din cadrul D.G.S.M.

Curtea

de Apel Alba-Iulia-Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin

sentința civilă nr.164 din 14 mai 2003 a  admis  acțiunea reclamantului, a

anulat hotărârea  emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin

care să stabilească reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.309/2002

pentru perioada 7 mai 1950-15 mai 1953.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Hunedoara,

criticând hotărârea instanței de fond ca  fiind  nelegală și netemeinică.

Recurenta,

prin motivele de recurs arată că în  sentința pronunțată de instanța de fond  există

o vădită contradicție între considerentele acesteia și dispozitiv, în sensul că

prin considerente se  argumentează respingerea acțiunii reclamantului iar prin

dispozitivul hotărârii se  admite  acțiunea cu consecințele  ce decurg din

această soluție.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia-Secția  comercială și de

contencios administrativ reclamantul S.I. a solicitat anularea hotărârii nr.2406/2230

din 28 februarie 2003  emisă de  pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara și

obligarea pârâtei

să-i recunoască

calitatea de  beneficiar al prevederilor Legii nr.309/2002 pentru perioada în

care a satisfăcut stagiul militar  în detașamente de muncă aparținând

Direcției Generale a Serviciului  Muncii, respectiv pentru perioada 7 mai 1950

– 15 mai 1953.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că pârâta prin Hotărârea nr.2406/2230

din 28 februarie 2003,  pe care  reclamantul a  contestat-o, i-a recunoscut

acestuia beneficiul drepturilor conferite de Legea nr.309/2002 pentru perioada

7 mai 1950-15 mai 1953, perioadă ce rezultă din  confruntarea datelor înscrise

în livretul militar al reclamantului cu datele  rezultate din evidențele

Arhivelor Naționale.

In mod

greșit instanța de  fond, după ce a reținut că hotărârea a cărei anulare a

solicitat-o reclamantul este legală în sensul că s-a valorificat întreaga perioadă

de stagiu menționată în  documentele oficiale  depuse la dosarul cauzei, prin

dispozitivul sentinței a dispus anularea ei și a obligat pârâta  să emită o

nouă  hotărâre prin care să-i fie  recunoscute reclamantului  aceleași drepturi

pentru aceeași perioadă.

Pe de

altă parte, sentința instanței de fond  dacă ar fi  pusă în executare, pârâta

ar fi obligată să procedeze  la anularea  hotărârii contestată,  emitând o altă

hotărâre prin care  s-ar proceda la valorificarea aceleiași perioade deja  recunoscută,

măsură  fără consecințe juridice pentru beneficiar, altele decât  cele stabilite

deja  prin hotărârea emisă de pârâtă și contestată prin acțiunea în contencios

administrativ.

In

raport de  această situație reținută, Hotărârea  emisă de  pârâta Casa

Județeană de Pensii Hunedoara este  în conformitate cu prevederile legale în

vigoare la data emiterii ei, motiv pentru care recursul urmează a fi admis,

casată sentința atacată și în fond respinsă acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței

civile nr.164 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția  Comercială

și de Contencios Administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului S.I.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi  13 ianuarie 2004.