ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5327/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2001 sub nr. 273 pe rolul

Tribunalului Harghita reclamantul L.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul

Român prin Direcția Generală Finanțelor Publice Miercurea Ciuc, Banca

Comercială Română, sucursala județeană Harghita, Hotelul Târnava, OJT Odorheiul

Secuiesc și Consiliul Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să:

constate nulitatea absolută a

declarației de donație autentică nr. 87 din 24 februarie 1961 prin care

părinții săi au fost obligați să doneze imobilul intravilan cuprins în C.F. nr.

1487 din orașul Odorhei în suprafață de 759 mp, obligarea la plata de

despăgubiri pentru acest imobil.

A solicitat de asemenea obligarea la despăgubiri pentru cota

de ½ parte din imobilul intravilan înscris în C.F. nr. 212 pentru

localitatea Odorheiul Secuiesc în suprafață de 131,5 mp preluat de stat fără

titlu valabil, precum și pentru imobilul intravilan cu construcții înscris în C.F.

1401 Odorheiul Secuiesc în suprafață de 392 mp preluat de asemenea de stat fără

titlu valabil.

În drept

acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 480 și art. 481 C. civ.

Pârâții au formulat întâmpinări prin

care au solicitat respingerea acțiunii. Tribunalul Harghita prin sentința

civilă nr. 425 din 27 martie 2002 a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că după înregistrarea acțiunii reclamantului, a intrat în

vigoare Legea nr. 10/2001 care reglementează măsurile reparatorii care se

acordă pentru imobile preluate abuziv și că această lege condiționează

restituirea imobilelor donate de admiterea unei acțiuni în anulare sau

constatarea nulității absolute printr-o hotărâre judecătorească.

În consecință instanța de fond a

concluzionat că întrucât „situația juridică a imobilului cade sub incidența

unei legi speciale, cu o procedură aparte, acțiunea în revendicare formulată de

către reclamant pe baza dreptului comun nu poate fi admisă”.

Apelul declarat de către reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel

Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 79/A din 8 octombrie 2002.

Instanța de apel a reținut că

reclamantul, nu a făcut dovada viciului de consimțământ care să ducă la

nulitatea declarației de donație, pe de o parte, iar pe de altă parte nu a

făcut dovada efectuării procedurii instituită de art. 23-27 din Legea nr. 10/2001.

Instanța a recomandat reclamantului

că „în măsura în care mai este în termen, poate întocmi documentația pentru

obținerea drepturilor pretinse în conformitate și după procedura prevăzută de

Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Se susține în esență că în mod

greșit instanța de fond i-a respins acțiunea ca inadmisibilă fără să intre în

cercetarea fondului reținând că după apariția Legii nr. 10/2001 ar fi trebuit

să urmeze procedura instituită de această lege.

Cu privire la acest aspect

recurentul arată că acțiunea sa a fost înregistrată înainte de apariția Legii

nr. 10/2001 că această lege nu poate retroactiva și că art. 47 chiar din legea

respectivă îi permite să apeleze dacă înțelege să continue acțiunea de drept

comun sau să urmeze procedura acestei legii speciale.

Se mai arată de către recurent că era nevoit să

continue acțiunea pe dreptul comun pentru a obține o hotărâre judecătorească

care să constate nulitatea absolută a ofertei de donație.

În acest sens recurentul arată că

față de lipsa acceptării sub forma autentică, oferta de donație este nulă și

față de acest motiv de ordine publică instanța era obligată să invoce motivul

și din oficiu.

O altă susținere a recurentului este

în legătură cu împrejurarea că în orice caz oferta de donație se referă doar la

o parcelă în suprafață de 759 mp iar restul imobilelor solicitate au fost

preluate fără titlu de către stat.

Pârâta B.C.R., sucursala Harghita, a

formulat întâmpinare la recurs solicitând în esență respingerea acestuia.

Recursul este fondat.

Este de reținut în primul rând că

instanța de fond a respins acțiunea constatând în considerente că „acțiunea în

revendicare formulată de către reclamant pe baza dreptului comun nu poate fi

admisă” deci ar fi inadmisibilă.

În minuta și în dispozitivul

hotărârii pronunțate de către instanța de fond, acțiunea reclamantului este

respinsă pur și simplu fără o altă precizare.

În al doilea rând este de reținut că

acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la

data de 17 ianuarie 2001 iar ulterior la 14 februarie 2001 a intrat în vigoare

Legea nr. 10/2001.

Art. 47 alin. (1) din această lege

prevede posibilitatea pentru persoane care au formulat o acțiune al cărei

obiect este restituirea unui imobil, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001 de a alege fie să continue acel proces, fie să solicite suspendarea lui

întrucât alege procedura necontencioasă.

De menționat că reclamantul și-a

precizat opțiunea în sensul că a solicitat soluționarea acțiunii sale pe calea

dreptului comun (încheierea de ședință din 13 martie 2002, dosar fond nr. 273/2001).

În consecință hotărârea pronunțată

de către instanța de fond care a considerat că acțiunea formulată de către

reclamant este inadmisibilă și nu a mai intrat în cercetarea fondului a fost

dată cu aplicarea greșită a legii pentru considerentele mai înainte arătate.

Instanța de apel reanalizând

motivele din apel privind admisibilitatea acțiunii a apreciat că întrucât

reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale făcută în acțiune, aceasta este

netemeinică deși instanța de fond apreciase că acțiunea este inadmisibilă pe

calea dreptului comun.

Această soluție a privat pe reclamant de un grad

de jurisdicție.

În consecință și această hotărâre

este pronunțată ca urmare a aplicării greșite a legii.

Astfel fiind văzând și dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează a admite recursul, a casa decizia

recurată, a admite apelul formulat de către reclamant împotriva sentinței

pronunțate de către Tribunalul Harghita pe care o va desființa și întrucât această

instanță nu s-a pronunțat pe fond cauza va fi trimisă acestei instanțe pentru

soluționarea acțiunii pe fond.

Cu ocazia rejudecării cauzei

instanța urmează a verifica și motivul de ordine publică, respectiv al

nulității absolute a donației pentru lipsa acceptării acesteia făcută în formă

autentică (art. 814 C. civ.) excepție ridicată prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul L.A. împotriva

deciziei nr. 79/A din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Casează

decizia, admite apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 425 din 27 martie 2002

a Tribunalului Harghita, pe care o desființează și trimite cauza acestei din

urmă instanțe pentru soluționarea cauzei pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.