ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 503/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4505 din 28

noiembrie 2012 a Tribunalului Harghita, s-a admis excepția autorității lucrului

judecat și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.D., în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Odorheiu Secuiesc.

Pentru a decide

astfel, instanța a determinat cadrul procesual al învestirii sale, reținând

cererea reclamantului privind restituirea imobilului naționalizat situat în

Odorheiu Secuiesc, str. R., jud. Harghita, ca fiind formulată în temeiul

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și cererea reclamantului

de plată a unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, datorate pentru

același imobil naționalizat.

În ce privește

cererea de despăgubiri formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a

constatat că reclamantul s-a judecat irevocabil și cu privire la acest aspect.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 2136 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei

Odorheiu Secuiesc s-a dispus respingerea acțiunii ca prescrisă, soluția fiind

menținută prin Decizia civilă nr. 108 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Harghita

și Decizia civilă nr. 78/R din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin urmare, nu mai poate solicita din nou un bun în privința căruia există

autoritate de lucru judecat.

În ce privește

cererea de restituire a imobilului naționalizat din Odorheiu Secuiesc, str. R.,

jud. Harghita, întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, tribunalul a constatat că, prin Dispoziția nr. 96 din 18 aprilie 2001,

pârâta, prin primar, a dispus, în baza Legii nr. 10/2001, aprobarea ofertei de

acordare a despăgubirilor bănești pentru imobil, cu aducerea la îndeplinire a

dispoziției fiind însărcinată Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Dispoziția a fost înaintată către comisie, astfel cum rezultă din Adresa nr.

4233 din 5 septembrie 2001 a Primăriei Odorheiu Secuiesc.

Prin Sentința civilă

nr. 786 din 23 iunie 2004, Tribunalul Harghita a dispus modificarea ofertei de

acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea reclamantului,

stabilind valoarea acestora la suma de 1.641.617.583 lei vechi, iar prin

Decizia civilă nr. 1071/A din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, în

urma reținerii spre rejudecare, a stabilit aceeași valoare a despăgubirilor și

a obligat pârâta Comisie să întocmească documentația necesară în vederea

achitării sumei stabilite către reclamant; hotărârea a rămas irevocabilă prin

nerecurare. Prin Decizia nr. 906 din 25 iulie 2006 a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de

164.161,75 RON în favoarea reclamantului și a surorilor sale, decizie

necontestată de către reclamant.

În aceste condiții,

instanța a reținut că reclamantul nu este îndreptățit a beneficia de o nouă

despăgubire.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin Încheierea din 18 aprilie 2013,

Curtea de Apel Târgu Mureș, în raport de prevederile art. XII din Legea nr.

202/2010, care modifică art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a recalificat

calea de atac declarată, ca fiind recurs, iar prin Decizia nr. 709/R din 16 mai

2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a constatat nulitatea

căii de atac.

Împotriva acestei

decizii a declarat un nou recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Înaltei

Curți la data de 7 august 2013.

La data de 13

februarie 2014, instanța a invocat, din oficiu, în temeiul art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

excepția inadmisibilității căii de atac declarate.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această

excepție.

Potrivit

dispozițiilor art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, prevederile art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 au fost modificate în sensul că "decizia sau, după caz,

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării,

în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă

recursului, care este de competența curții de apel."

Acest act normativ a

fost publicat în M.O. nr. 714/26.10.2010 și a intrat în vigoare la data de 25

noiembrie 2010.

Cum sentința

Tribunalului Harghita, prin care a fost soluționată acțiunea reclamantului P.D.

a fost pronunțată la data de 28 noiembrie 2012, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010, această hotărâre judecătorească este supusă recursului, a

cărei soluționare este de competența curții de apel, în conformitate cu textul

legal mai sus menționat.

Drept urmare, Curtea

de Apel Târgu Mureș în mod corect a recalificat calea de atac exercitată de

reclamant drept recurs, pe care l-a soluționat ca atare, pronunțând o decizie

irevocabilă.

Potrivit art. 299 C.

proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională,

în condițiile prevăzute de lege.

Totodată,

dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri

irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte

hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5).

Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs,

potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea de

către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și

irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la

justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din

Constituția României.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept

procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Așadar, cum împotriva

unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale

extraordinară de atac, recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva Deciziei civile

nr. 709/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 februarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ