ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 503/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4505 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Harghita, s-a admis excepția autorității lucrului judecat și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Odorheiu Secuiesc. Pentru a decide astfel, instanța a determinat cadrul procesual al învestirii sale, reținând cererea reclamantului privind restituirea imobilului naționalizat situat în Odorheiu Secuiesc, str. R., jud. Harghita, ca fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și cererea reclamantului de plată a unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, datorate pentru același imobil naționalizat.

În ce privește cererea de despăgubiri formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că reclamantul s-a judecat irevocabil și cu privire la acest aspect. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2136 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc s-a dispus respingerea acțiunii ca prescrisă, soluția fiind menținută prin Decizia civilă nr. 108 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Harghita și Decizia civilă nr. 78/R din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș. Prin urmare, nu mai poate solicita din nou un bun în privința căruia există autoritate de lucru judecat.

În ce privește cererea de restituire a imobilului naționalizat din Odorheiu Secuiesc, str. R., jud. Harghita, întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că, prin Dispoziția nr. 96 din 18 aprilie 2001, pârâta, prin primar, a dispus, în baza Legii nr. 10/2001, aprobarea ofertei de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobil, cu aducerea la îndeplinire a dispoziției fiind însărcinată Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001. Dispoziția a fost înaintată către comisie, astfel cum rezultă din Adresa nr. 4233 din 5 septembrie 2001 a Primăriei Odorheiu Secuiesc.

Prin Sentința civilă nr. 786 din 23 iunie 2004, Tribunalul Harghita a dispus modificarea ofertei de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea reclamantului, stabilind valoarea acestora la suma de 1.641.617.583 lei vechi, iar prin Decizia civilă nr. 1071/A din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, în urma reținerii spre rejudecare, a stabilit aceeași valoare a despăgubirilor și a obligat pârâta Comisie să întocmească documentația necesară în vederea achitării sumei stabilite către reclamant; hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare. Prin Decizia nr. 906 din 25 iulie 2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 164.161,75 RON în favoarea reclamantului și a surorilor sale, decizie necontestată de către reclamant.

În aceste condiții, instanța a reținut că reclamantul nu este îndreptățit a beneficia de o nouă despăgubire. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin Încheierea din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, în raport de prevederile art. XII din Legea nr. 202/2010, care modifică art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a recalificat calea de atac declarată, ca fiind recurs, iar prin Decizia nr. 709/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a constatat nulitatea căii de atac. Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 7 august 2013. La data de 13 februarie 2014, instanța a invocat, din oficiu, în temeiul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., raportat la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, excepția inadmisibilității căii de atac declarate. Având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție. Potrivit dispozițiilor art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate în sensul că "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." Acest act normativ a fost publicat în M.O. nr. 714/26.10.2010 și a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010. Cum sentința Tribunalului Harghita, prin care a fost soluționată acțiunea reclamantului P.D. a fost pronunțată la data de 28 noiembrie 2012, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, această hotărâre judecătorească este supusă recursului, a cărei soluționare este de competența curții de apel, în conformitate cu textul legal mai sus menționat. Drept urmare, Curtea de Apel Târgu Mureș în mod corect a recalificat calea de atac exercitată de reclamant drept recurs, pe care l-a soluționat ca atare, pronunțând o decizie irevocabilă.

Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Totodată, dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac. Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac. Așadar, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva Deciziei civile nr. 709/R din 16 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ