ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1.Prin sentința civilă nr. 1065 din 26 octombrie 2004 Tribunalul Harghita - Miercurea-Ciuc a respins acțiunea formulată de reclamanta P.M. împotriva pârâtelor SC C. SA, C.P. și Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele: În ce privește excepția autorității lucrului judecat, invocată de ambele pârâte în cauză, în raport cu sentința civilă nr. 761/2002, pronunțată în dosarul nr. 4291/2001 a Tribunalului Harghita, instanța a constatat că în acest din urmă dosar, pe lângă cele două pârâte din dosarul prezent și care au această calitate și în dosarul nr. 4291/2001, mai figurează și alte pârâte, respectiv Primăria municipiului Odorheiu-Secuiesc și Comisia Județeană Harghita de aplicare a Legii nr. 112/1995.

De asemenea, în ce privește obiectul celor două cauze, în dosarul nr. 4291/2001 s-au solicitat: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 90/1997 încheiat între pârâta SC C. SA și C.P., prin care s-a vândut imobilul din Odorheiu-Secuiesc, județul Harghita, identificat prin C.F. nr. 2129 Odorheiu-Secuiesc, nr.top 388/1/1, compus din casă de locuit cu etaj; restituirea în natură a acestui imobil; anularea Dispoziției nr. 247/2001 a Primarului mun. Odorheiu-Secuiesc și, pe cale de consecință, restituirea în natură a imobilului situat în Odorheiu-Secuiesc, identificat prin C.F. nr. 2129 Odorheiu-Secuiesc, nr.top 388/1/1, compus din atelier construit din cărămidă cu 5 încăperi și terenul aferent.

În prezenta cauză se solicită ca pârâtele să fie obligate să lase în deplină posesie și să dispună întabularea dreptului de proprietate asupra apartamentul nr. 2, compus din 2 camere, o bucătărie, o baie, un antreu, un hol, o cămară, un tampon, precum și garajul, depozitul de combustibil, scara de acces din imobilul situat în mun. Odorheiu-Secuiesc, identificat prin C.F. 2129 Odorheiu-Secuiesc, la nr.top 388/1/1. S-a mai constatat că deși în ambele cauze se invocă prevederile Legii nr. 10/2001, obiectul celor două acțiuni nu este formulat în același mod. Prin cererea ce formează obiectul dosarului nr. 4291/2001 reclamanta a solicitat anularea în parte a Dispoziției nr. 247/2001 a Primarului mun.

Odorheiu-Secuiesc, în ceea ce privește atelierul și terenul aferent imobilului revendicat și menținerea ofertei de acordare de despăgubiri bănești pentru casa de locuit, precum și restituirea în parte a atelierului separat de imobil, construit din cărămidă, împreună cu terenul aferent în suprafață de 1119 mp, înscris în C.F. 2129 Odorheiu-Secuiesc, nr.top 388/1/1/a. Prin sentința civilă nr. 761 din 19 iunie 2002 pronunțată în acest dosar, s-a admis în parte acțiunea reclamantei P.M. împotriva pârâtei Primăria mun. Odorheiu-Secuiesc și s-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 247/2001 a primarului mun. Odorheiu-Secuiesc, în ceea ce privește atelierul și terenul aferent imobilului situat în mun.

Odorheiu-Secuiesc, identificat prin C.F. nr. 2129 Odorheiu-Secuiesc, nr.top 388/1/1/a, în suprafață de 1119 mp, conform expertizei efectuate de expertul C.C., menținând oferta de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit de la aceeași adresă. S-a dispus restituirea în natură conform planului de situație întocmit de expertul C.C., a imobilului compus din atelier separat de imobilul casei, compus din: ateliere, cameră, grup sanitar, construit din cărămidă cu planșeu din beton și teren în suprafață de 1119 mp, din care 284,66 mp este ocupat de construcțiile mai sus enumerate, identificat în C.F. 2129 Odorheiu-Secuiesc, sub nr.top 388/1/1/a. S-a respins capătul de cerere al reclamantei privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta C.P.

Astfel, se poate observa că reclamanta își fundamentează prima sa cerere pe prevederile Legii nr. 10/2001, contestând în esență dispoziția emisă de primar, respectând procedura prevăzută de art. 21-24 din lege. În speța de față, deși se invocă generic prevederile aceluiași act normativ, reclamanta revendică apartamentul nr. 2 din același imobil, arătând că în opinia sa contractul de vânzare-cumpărare nr. 90/1997 se referă doar la apartamentul nr. 1. Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză rezultă că nu există două spații locative distincte în imobil, după cum se susține. În această situație, instanța a constatat că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, deoarece în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4291/2001 instanța nu s-a pronunțat și asupra demisolului clădirii, constând din două camere de serviciu, pivniță, boxă și garaj, denumite în prezenta cauză "apartamentul nr. 2" din imobil.

În ce privește fondul cauzei, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a reclamantei nu este admisibilă deoarece nu s-a făcut dovada notificării formulate în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001 și cu privire la această suprafață; cererea sa nu este oricum întemeiată, în imobilul în cauză neexistând două spații locative distincte conform raportului de expertiză tehnică, ale cărei concluzii au fost însușite de altfel și de reclamantă. 2. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 171/A din 12 aprilie 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P.M.

împotriva sentinței civile nr. 1065 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Harghita, reținând următoarea situație de fapt: 3. Prin decizia civilă nr. 3565 din 3 iunie 2008 s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva de deciziei nr. 171A din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, pentru următoarele considerente: Reclamanta P.M. a decedat la 12 martie 2005, conform certificatului de deces nr. 369/2005, succesor fiind J.G.P., potrivit dovezii de moștenire eliberată de Judecătoria de Oficiu Erlangen, Landul Bavaria, înscrisuri apostilate potrivit Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961. Astfel, la data declarării recursului de către avocat, respectiv 24 mai 2005, reclamanta era decedată.

Succesorul reclamantei și-a însușit recursul declarat de avocat, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor în timp, el putând să exercite de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date. 4. În rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia civilă nr. 106A din 18 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.M., însușit de moștenitorul P.J.G., obligând apelantul la 1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei C.P.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele motive: Sub nr. 81 din 13 ianuarie 2004 s-a înregistrat la Tribunalul Harghita acțiunea reclamantei P.M. împotriva pârâtelor SC C. SA Miercurea Ciuc și C.P., prin care reclamanta a revendicat apartamentul nr. 2, compus din 2 camere, bucătărie, baie, antreu, hol, cămară, tampon și garaj, depozit de combustibil, scară de acces, toate făcând parte din imobilul situat în Odorheiu Secuiesc, înscris în C.F. 2129 Odorheiu Secuiesc nr.top.388/1/1 cu înscrierea în C.F. a cotei indivize din terenul ce aparține imobilului astfel restituit și plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere din partea pârâtelor. În motivare reclamanta a arătat că a fost proprietara tabulară a imobilului descris în petit până în anul 1997, iar după înstrăinarea apartamentului nr. 1 din imobil către pârâta C.P., aceasta folosește abuziv și spațiile descrise în petitul acțiunii deși aparțin de drept reclamantei.

Componența imobilului este descrisă în mod diferit în C.F. nr. 2129 Odorheiu Secuiesc nr.top. 388/1/1 (f.6 dosar fond), în situația anexă la Decretul nr. 223/1974 (f. 93 dosar fond) și Anexa nr. 1 la Decizia nr. 348/1985 (f.93 dosar rejudecare). Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 90 din 24 ianuarie 1997 s-a vândut pârâtei C.P. locuința din Odorheiu Secuiesc, ap. 1 compusă din două camere de locuit și dependințe cu o suprafață utilă de 107,87 mp (f.26 dosar fond). În fișa tehnică de calcul la contractul de vânzare-cumpărare se arată numărul de niveluri ale clădirii - parter, număr de locuință în cadrul clădirii -1, nivelul la care se vinde locuința - parter, nr. de camere ale locuinței - 2, suprafața utilă a locuinței - 107,87 mp, fiind enumerate și suprafețele mansardei, pivniței, boxelor de la subsol și a garajului (f.27 dosar fond).

În fișa de evaluare au fost evaluate atât locuința cât și anexele (f.28). Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. C.M. nu sunt două spații locative distincte în imobil, demisolul având camere de serviciu, Wc, centrală termică și pivniță. Se pot crea două asemenea spații cu investiții pentru realizarea unei băi, a unei bucătării, cămară la demisol, dar suprafețele demisolului au fost cuprinse în fișa tehnică de calcul și vândute împreună cu locuința propriu-zisă în 1997 (f.68-75). Astfel, probele administrate în cauză sunt contradictorii, nu s-au dovedit potrivit art. 1169 C. civ., existența unității locative din imobilul revendicat. Referitor la excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 761 din 19 iunie 2002 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr. 4291/2001, prima instanță în mod corect a reținut că nu există tripla identitate cerută de art. 102 C. civ.

5.Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamantul P.J.G., formulând critici care, în principal, vizează lipsa de rol activ a instanței în constatarea corectă și completă a situației imobilului. În cadrul recursului s-a făcut o prezentare în timp a structurii imobilului de la data preluării acestuia de către stat - cu referire la înscrisurile relevante, care se arată că sunt neanalizate în totalitate. S-au formulat critici cu privire la raportul de expertiză, care nu ar prezenta complet situația structurală a imobilului și faptul că acesta este folosit în prezent ca având 2 apartamente - C.P. locuind la etaj, iar parterul este închiriat unei firme (făcându-se referire și la un înscris ce ar dovedi această închiriere).

Se susține de către recurent că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză și administrarea de probe noi. Acesta mai arată în recurs că ambele instanțe, fără motivare, au constatat că obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1997 îl reprezintă întregul imobil și că au făcut o greșită interpretare a acestui act, întrucât prin acesta s-a cumpărat numai apartamentul nr. 1. Conform Legii nr. 112/1995 locatara nici nu putea să cumpere 2 apartamente, iar Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii integrale a imobilelor foștilor proprietari. Analizând decizia de apel, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ale cărui critici se încadrează formal în dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ. - ceea ce face să nu fie fondată excepția nulității recursului invocată în cauză. Reclamanta inițială, P.M., autoarea reclamantului-recurent a declanșat anterior un alt litigiu (nr. 4291/2001 aflat pe rolul Tribunalului Harghita), solicitând: a. - constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 90 din 24 ianuarie 1997 încheiat între SC C. S.A. și C.P., prin care s-a vândut imobilul din Odorheiul Secuiesc, județul Harghita, identificat prin C.F. nr. 2129, nr.top. 388/1/1 compus din casă de locuit cu etaj. b. - restituirea în natură a imobilului sus-menționat. c. - anularea dispoziției nr. 247/2001 emisă de primarul Municipiului Odorheiul Secuiesc în temeiul Legii nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, d. - restituirea în natură a imobilului situat la aceeași adresă, compus din atelier construit din cărămidă, cu cinci încăperi și terenul aferent.

Prin dispoziția contestată s-a făcut o ofertă de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat de stat în baza Legii nr. 223/1974 - prin notificare solicitându-se întreg imobilul. Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând: - anularea în parte a dispoziției nr. 247/2001, respectiv în ceea ce privește atelierul și terenul aferent imobilului, în suprafață de 1119 mp, cu mențiunea ofertei de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit. În motivarea precizării acțiunii s-a arătat că numita C.P. a cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 numai imobilul construcție, nu și terenul împreună cu atelierul separat de imobil, compus din atelier, cămară, grup sanitar, construit din cărămidă și acoperit cu planșee de beton.

În temeiul Legii nr. 10/2001 se solicită restituirea acestor imobile, care nu au fost înstrăinate și care se află în proprietatea statului. Prin sentința civilă nr. 761 din 19 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a admis acțiunea, în parte, anulându-se dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 în limitele indicate prin cererea precizatoare, dispunându-se restituirea în natură. Această sentință nu a fost contestată, iar efectele puterii de lucru judecat a hotărârii asupra litigiului de față nu pot fi neglijate. Prin modul de soluționare a cauzei s-a anulat în parte decizia emisă în sensul Legii nr. 10/2001, menținându-se oferta de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit din Odorheiul Secuiesc - motivată pe faptul că imobilul casă de locuit cu etaj a fost vândut cu respectarea Legii nr. 112/1995.

În acest fel, reclamanta (autoarea recurentului din prezentul dosar) a primit o reparație prin echivalent, care nu a fost contestată. Prin urmare, nu se mai poate invoca faptul că imobilul construcție, chiar și parțial, ar fi rămas în proprietatea Statului după vânzarea intervenită în anul 1997 în temeiul Legii nr. 112/1995, decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate în litigiul anterior. Dacă, eventual, parte din imobil nu a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 10/2001 și ar fi rămas astfel în proprietatea Statului, trebuia lămurit până la soluționarea irevocabilă a litigiului generat de aplicarea Legii nr. 10/2001. Prin menținerea în justiție a dispoziției emise în aplicarea Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul casă de locuit, s-a consolidat modalitatea de reparație dispusă în temeiul legii speciale și anume cea prin echivalent.

Prin urmare, în condițiile în care pentru imobilul construcție casă de locuit situat în Odorheiul Secuiesc, a avut loc o restituire prin echivalent, necontestată, nu se mai poate solicita ulterior, chiar și în parte, restituirea în natură, tot în temeiul dispozițiilor aceleiași legi speciale. În considerarea acestor argumente, se apreciază că este inutilă analizarea criticilor formulate, urmând ca, făcându-se aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se dispună respingerea recursului ca nefondat cu schimbarea motivării soluției pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul P.J.G. împotriva deciziei nr. 106/A din data de 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.