ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

1.Prin sentința civilă nr. 1065 din 26 octombrie

2004 Tribunalul Harghita - Miercurea-Ciuc a respins acțiunea formulată de

reclamanta P.M. împotriva pârâtelor SC C. SA, C.P. și Primăria municipiului

Odorheiu Secuiesc.

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a reținut următoarele:

În ce privește excepția autorității

lucrului judecat, invocată de ambele pârâte în cauză, în raport cu sentința

civilă nr. 761/2002, pronunțată în dosarul nr. 4291/2001 a Tribunalului

Harghita, instanța a constatat că în acest din urmă dosar, pe lângă cele două

pârâte din dosarul prezent și care au această calitate și în dosarul nr. 4291/2001,

mai figurează și alte pârâte, respectiv Primăria municipiului Odorheiu-Secuiesc

și Comisia Județeană Harghita de aplicare a Legii nr. 112/1995.

De asemenea, în ce privește obiectul

celor două cauze, în dosarul nr. 4291/2001 s-au solicitat: constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 90/1997 încheiat

între pârâta SC C. SA și C.P., prin care s-a vândut imobilul din

Odorheiu-Secuiesc, județul Harghita, identificat prin C.F. nr. 2129

Odorheiu-Secuiesc, nr.top 388/1/1, compus din casă de locuit cu etaj;

restituirea în natură a acestui imobil; anularea Dispoziției nr. 247/2001 a Primarului

mun. Odorheiu-Secuiesc și, pe cale de consecință, restituirea în natură a

imobilului situat în Odorheiu-Secuiesc, identificat prin C.F. nr. 2129

Odorheiu-Secuiesc, nr.top 388/1/1, compus din atelier construit din cărămidă cu

5 încăperi și terenul aferent. În prezenta cauză se solicită ca pârâtele să fie

obligate să lase în deplină posesie și să dispună întabularea dreptului de

proprietate asupra apartamentul nr. 2, compus din 2 camere, o bucătărie, o

baie, un antreu, un hol, o cămară, un tampon, precum și garajul, depozitul de

combustibil, scara de acces din imobilul situat în mun. Odorheiu-Secuiesc, identificat

prin C.F. 2129 Odorheiu-Secuiesc, la nr.top 388/1/1.

S-a mai constatat că deși în ambele

cauze se invocă prevederile Legii nr. 10/2001, obiectul celor două acțiuni nu

este formulat în același mod.

Prin cererea ce formează obiectul

dosarului nr. 4291/2001 reclamanta a solicitat anularea în parte a Dispoziției

nr. 247/2001 a Primarului mun. Odorheiu-Secuiesc, în ceea ce privește atelierul

și terenul aferent imobilului revendicat și menținerea ofertei de acordare de

despăgubiri bănești pentru casa de locuit, precum și restituirea în parte a

atelierului separat de imobil, construit din cărămidă, împreună cu terenul

aferent în suprafață de 1119 mp, înscris în C.F. 2129 Odorheiu-Secuiesc, nr.top

388/1/1/a.

Prin sentința civilă nr. 761 din 19

iunie 2002 pronunțată în acest dosar, s-a admis în parte acțiunea reclamantei P.M.

împotriva pârâtei Primăria mun. Odorheiu-Secuiesc și s-a dispus anularea în

parte a Dispoziției nr. 247/2001 a primarului mun. Odorheiu-Secuiesc, în ceea

ce privește atelierul și terenul aferent imobilului situat în mun. Odorheiu-Secuiesc,

identificat prin C.F. nr. 2129 Odorheiu-Secuiesc, nr.top 388/1/1/a, în

suprafață de 1119 mp, conform expertizei efectuate de expertul C.C., menținând

oferta de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit de la

aceeași adresă.

S-a dispus restituirea în natură

conform planului de situație întocmit de expertul C.C., a imobilului compus din

atelier separat de imobilul casei, compus din: ateliere, cameră, grup sanitar,

construit din cărămidă cu planșeu din beton și teren în suprafață de 1119 mp,

din care 284,66 mp este ocupat de construcțiile mai sus enumerate, identificat

în C.F. 2129 Odorheiu-Secuiesc, sub nr.top 388/1/1/a.

S-a respins capătul de cerere al

reclamantei privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu

pârâta C.P.

Astfel, se poate observa că

reclamanta își fundamentează prima sa cerere pe prevederile Legii nr. 10/2001,

contestând în esență dispoziția emisă de primar, respectând procedura prevăzută

de art. 21-24 din lege.

În speța de față, deși se invocă

generic prevederile aceluiași act normativ, reclamanta revendică apartamentul

nr. 2 din același imobil, arătând că în opinia sa contractul de

vânzare-cumpărare nr. 90/1997 se referă doar la apartamentul nr. 1.

Din concluziile raportului de

expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză rezultă că nu există două spații

locative distincte în imobil, după cum se susține.

În această situație, instanța a

constatat că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, deoarece în cauza

ce a format obiectul dosarului nr. 4291/2001 instanța nu s-a pronunțat și

asupra demisolului clădirii, constând din două camere de serviciu, pivniță,

boxă și garaj, denumite în prezenta cauză "apartamentul nr. 2" din

imobil.

În ce privește fondul cauzei, în

raport de prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a reclamantei

nu este admisibilă deoarece nu s-a făcut dovada notificării formulate în baza

art. 21 din Legea nr. 10/2001 și cu privire la această suprafață; cererea sa nu

este oricum întemeiată, în imobilul în cauză neexistând două spații locative

distincte conform raportului de expertiză tehnică, ale cărei concluzii au fost

însușite de altfel și de reclamantă.

civilă, prin decizia nr. 171/A din 12 aprilie 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinței civile nr. 1065

din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Harghita, reținând următoarea situație de

fapt:

3 iunie 2008 s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva de deciziei

nr. 171A din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a casat decizia

recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță,

pentru următoarele considerente:

Reclamanta P.M. a decedat la 12

martie 2005, conform certificatului de deces nr. 369/2005, succesor fiind J.G.P.,

potrivit dovezii de moștenire eliberată de Judecătoria de Oficiu Erlangen,

Landul Bavaria, înscrisuri apostilate potrivit Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961.

Astfel, la data declarării

recursului de către avocat, respectiv 24 mai 2005, reclamanta era decedată.

Succesorul reclamantei și-a însușit

recursul declarat de avocat, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii,

chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse

unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor în timp, el putând să

exercite de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date.

Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie, prin decizia civilă nr. 106A din 18 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.M., însușit de moștenitorul P.J.G., obligând

apelantul la 1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei C.P.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a avut în vedere următoarele motive:

Sub nr. 81 din 13 ianuarie 2004 s-a

înregistrat la Tribunalul Harghita acțiunea reclamantei P.M. împotriva

pârâtelor SC C. SA Miercurea Ciuc și C.P., prin care reclamanta a revendicat

apartamentul nr. 2, compus din 2 camere, bucătărie, baie, antreu, hol, cămară,

tampon și garaj, depozit de combustibil, scară de acces, toate făcând parte din

imobilul situat în Odorheiu Secuiesc, înscris în C.F. 2129 Odorheiu Secuiesc

nr.top.388/1/1 cu înscrierea în C.F. a cotei indivize din terenul ce aparține

imobilului astfel restituit și plata cheltuielilor de judecată în caz de

opunere din partea pârâtelor.

În motivare reclamanta a arătat că a

fost proprietara tabulară a imobilului descris în petit până în anul 1997, iar

după înstrăinarea apartamentului nr. 1 din imobil către pârâta C.P., aceasta

folosește abuziv și spațiile descrise în petitul acțiunii deși aparțin de drept

reclamantei.

Componența imobilului este descrisă

în mod diferit în C.F. nr. 2129 Odorheiu Secuiesc nr.top. 388/1/1 (f.6 dosar

fond), în situația anexă la Decretul nr. 223/1974 (f. 93 dosar fond) și Anexa

nr. 1 la Decizia nr. 348/1985 (f.93 dosar rejudecare).

Prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 90 din 24 ianuarie 1997 s-a vândut pârâtei C.P. locuința din Odorheiu

Secuiesc, ap. 1 compusă din două camere de locuit și dependințe cu o suprafață

utilă de 107,87 mp (f.26 dosar fond).

În fișa tehnică de calcul la

contractul de vânzare-cumpărare se arată numărul de niveluri ale clădirii -

parter, număr de locuință în cadrul clădirii -1, nivelul la care se vinde

locuința - parter, nr. de camere ale locuinței - 2, suprafața utilă a locuinței

- 107,87 mp, fiind enumerate și suprafețele mansardei, pivniței, boxelor de la

subsol și a garajului (f.27 dosar fond).

În fișa de evaluare au fost evaluate

atât locuința cât și anexele (f.28).

Potrivit raportului de expertiză

tehnică judiciară întocmit de ing. C.M. nu sunt două spații locative distincte

în imobil, demisolul având camere de serviciu, Wc, centrală termică și pivniță.

Se pot crea două asemenea spații cu investiții pentru realizarea unei băi, a

unei bucătării, cămară la demisol, dar suprafețele demisolului au fost cuprinse

în fișa tehnică de calcul și vândute împreună cu locuința propriu-zisă în 1997

(f.68-75).

Astfel, probele administrate în

cauză sunt contradictorii, nu s-au dovedit potrivit art. 1169 C. civ.,

existența unității locative din imobilul revendicat.

Referitor la excepția autorității de

lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 761 din 19 iunie 2002 a

Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr. 4291/2001, prima instanță în

mod corect a reținut că nu există tripla identitate cerută de art. 102 C. civ.

5.Împotriva deciziei de apel a

formulat cerere de recurs reclamantul P.J.G., formulând critici care, în

principal, vizează lipsa de rol activ a instanței în constatarea corectă și

completă a situației imobilului.

În cadrul recursului s-a făcut o

prezentare în timp a structurii imobilului de la data preluării acestuia de

către stat  -  cu referire la înscrisurile relevante, care se arată că sunt neanalizate

în totalitate.

S-au formulat critici cu privire la

raportul de expertiză, care nu ar prezenta complet situația structurală a

imobilului și faptul că acesta este folosit în prezent ca având 2 apartamente  -

C.P. locuind la etaj, iar parterul este închiriat unei firme (făcându-se

referire și la un înscris ce ar dovedi această închiriere). Se susține de către

recurent că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză și administrarea

de probe noi.

Acesta mai arată în recurs că ambele

instanțe, fără motivare, au constatat că obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat în anul 1997 îl reprezintă întregul imobil și că au

făcut o greșită interpretare a acestui act, întrucât prin acesta s-a cumpărat

numai apartamentul nr. 1.

Conform Legii nr. 112/1995 locatara

nici nu putea să cumpere 2 apartamente, iar Legea nr. 10/2001 instituie

principiul restituirii integrale a imobilelor foștilor proprietari.

Analizând decizia de apel, Înalta

Curte constată că se impune respingerea recursului ale cărui critici se încadrează

formal în dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.  -  ceea

ce face să nu fie fondată excepția nulității recursului invocată în cauză.

Reclamanta inițială, P.M., autoarea

reclamantului-recurent a declanșat anterior un alt litigiu (nr. 4291/2001 aflat

pe rolul Tribunalului Harghita), solicitând:

a. - constatarea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare nr. 90 din 24 ianuarie 1997 încheiat între SC

C. S.A. și C.P., prin care s-a vândut imobilul din Odorheiul Secuiesc, județul

Harghita, identificat prin C.F. nr. 2129, nr.top. 388/1/1 compus din casă de

locuit cu etaj.

b. - restituirea în natură a

imobilului sus-menționat.

c. - anularea dispoziției nr. 247/2001

emisă de primarul Municipiului Odorheiul Secuiesc în temeiul Legii nr. 10/2001

și, pe cale de consecință,

d. - restituirea în natură a

imobilului situat la aceeași adresă, compus din atelier construit din cărămidă,

cu cinci încăperi și terenul aferent.

Prin dispoziția contestată s-a făcut

o ofertă de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat de stat în

baza Legii nr. 223/1974 - prin notificare solicitându-se întreg imobilul.

Ulterior, reclamanta a precizat

acțiunea, solicitând:

- anularea în parte a dispoziției

nr. 247/2001, respectiv în ceea ce privește atelierul și terenul aferent

imobilului, în suprafață de 1119 mp, cu mențiunea ofertei de acordare de

despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit.

În motivarea precizării acțiunii s-a

arătat că numita C.P. a cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 numai imobilul

construcție, nu și terenul împreună cu atelierul separat de imobil, compus din

atelier, cămară, grup sanitar, construit din cărămidă și acoperit cu planșee de

beton. În temeiul Legii nr. 10/2001 se solicită restituirea acestor imobile,

care nu au fost înstrăinate și care se află în proprietatea statului.

Prin sentința civilă nr. 761 din 19

iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a admis acțiunea, în parte,

anulându-se dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 în limitele indicate prin

cererea precizatoare, dispunându-se restituirea în natură.

Această sentință nu a fost

contestată, iar efectele puterii de lucru judecat a hotărârii asupra litigiului

de față nu pot fi neglijate.

Prin modul de soluționare a cauzei

s-a anulat în parte decizia emisă în sensul Legii nr. 10/2001, menținându-se

oferta de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit din Odorheiul

Secuiesc - motivată pe faptul că imobilul casă de locuit cu etaj a fost vândut

cu respectarea Legii nr. 112/1995.

În acest fel, reclamanta (autoarea

recurentului din prezentul dosar) a primit o reparație prin echivalent, care nu

a fost contestată.

Prin urmare, nu se mai poate invoca

faptul că imobilul construcție, chiar și parțial, ar fi rămas în proprietatea

Statului după vânzarea intervenită în anul 1997 în temeiul Legii nr. 112/1995,

decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate în litigiul

anterior.

Dacă, eventual, parte din imobil nu

a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 10/2001 și ar fi rămas astfel în

proprietatea Statului, trebuia lămurit până la soluționarea irevocabilă a

litigiului generat de aplicarea Legii nr. 10/2001.

Prin menținerea în justiție a

dispoziției emise în aplicarea Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul casă

de locuit, s-a consolidat modalitatea de reparație dispusă în temeiul legii

speciale și anume cea prin echivalent.

Prin urmare, în condițiile în care

pentru imobilul construcție casă de locuit situat în Odorheiul Secuiesc, a avut

loc o restituire prin echivalent, necontestată, nu se mai poate solicita

ulterior, chiar și în parte, restituirea în natură, tot în temeiul

dispozițiilor aceleiași legi speciale.

În considerarea acestor argumente,

se apreciază că este inutilă analizarea criticilor formulate, urmând ca,

făcându-se aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se dispună respingerea

recursului ca nefondat cu schimbarea motivării soluției pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamantul P.J.G. împotriva deciziei nr. 106/A din data de 18

decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, precum și pentru cauzele privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2010.