ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3565/2008

Deliberând asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Tribunalul Harghita, prin sentința civilă

nr. 1065 din 26 octombrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.M.

împotriva pârâtelor SC C. SA Miercurea Ciuc, C.P. și Primăria municipiului

Odorheiul Secuiesc, cu motivarea că, potrivit concluziilor expertizei de

specialitate efectuate în cauză, din care rezultă că imobilul este compus

dintr-un singur spațiu locativ, iar încăperile revendicate de reclamantă sunt

cuprinse în fișa tehnică de calcul a locuinței vândute pârâtei C.P. în anul 1997,

motiv pentru care restituirea nu este posibilă.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 171/A din 12 aprilie 2005, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței arătate, pentru

următoarele considerente .

Probele administrate în cauză, au

contrazis susținerile reclamantei în sensul că este proprietara demisolului ce

constituie apartamentul nr. 2 al imobilului din Odorheiul Secuiesc, județul

Harghita, întrucât pârâtei C.P. nu i s-a vândut numai apartamentul nr. 1,

etajul, ci și demisolul construcției.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta P.M., criticând decizia pentru nelegalitate din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât au fost greșit aplicate

dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 90/1997, care este actul translativ de proprietate prevăzut de Legea nr.

112/1995 și nu fișa de calcul cum susțin instanțele, spațiile de la demisol nu

există.

Intimata C.P., solicită respingerea

recursului, apreciind că este proprietara întregului imobil, deoarece fișa de

calcul face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare.

Înalta Curte, sub aspectul excepției

invocate, reține cele ce succed.

Reclamanta P.M. a decedat la 12 martie

2005, conform certificatului de deces nr. 369/2005, succesor fiind J.G.P.

conform dovezii de moștenire eliberată de Judecătoria de Oficiu Erlangen,

Landul Bavaria, înscrisuri apostilate potrivit Convenției de la Haga din 5

octombrie 1961.

Rezultă astfel, că la data declarării

recursului de către avocat, 24 mai 2005, reclamanta era decedată.

Succesorul reclamantei și-a însușit

recursul declarat de avocat potrivit dispozițiilor art. 69 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii,

chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse

unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor în timp, el putând să

exercite de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date.

Așa cum s-a arătat din expunerea rezumată

a cursului procesului, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 12

aprilie 2005, dată la care recurenta era decedată încă de la 12 martie 2005.

Rezultă astfel, că hotărârea pronunțată

în calea devolutivă de atac este lovită de nulitate, întrucât a fost pronunțată

în contradictoriu cu o parte lipsită de capacitate de exercițiu.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul declarat va fi admis și drept

consecință, decizia recurată va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea

apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

P.G.

și

continuat de J.G.P. împotriva deciziei nr. 171 A din 12 aprilie 2005 a Curții

de Apel Târgu Mureș.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.