ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2010

HOTĂRÂRE
21.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 29 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Mureș,

reclamanta R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului

Târgu Mureș, prin primar, SC L. SA și K.E., modificarea dispoziției din 21

octombrie 2001 pentru restituirea în natură a apartamentului, situat în Târgu -

Mureș, înscris în C.F. Tg.- Mureș, compus din 1 camera și dependințe și anexe

gospodărești, anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997, privind

înstrăinarea apartamentului în discuție și obligarea pârâților la suportarea

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 70 din 7

februarie 2003, Tribunalul Mureș a admis excepția de necompetență materială a

Tribunalului Mureș, invocată din oficiu, în ceea ce privește soluționarea

petitului având ca obiect anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997,

încheiat între pârâți, privind înstrăinarea apartamentului, situat în Tg. -

Mureș, și, în consecință, a disjuns acest petit și a declinat competența de

soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,

a suspendat judecarea petitelor formulate de reclamanta R.L., în contradictoriu

cu pârâta Primăria municipiului Târgu Mureș, reprezentată prin primarul municipiului

Târgu Mureș, având ca obiect modificarea Dispoziției din 21 octombrie 2002 și

restituirea în natură a apartamentului, situat în Târgu - Mureș, înscris în C.F.,

până la soluționarea irevocabilă a petitului disjuns și declinat în favoarea

Judecătoriei Tg. - Mureș.

Judecătoria Tg. - Mureș, prin sentința

civilă nr. 4603 din 26 septembrie 2003, a respins acțiunea ca urmare a

admiterii excepției prescripției acțiunii formulată de reclamantă cu privire la

anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997 privind înstrăinarea

apartamentului situat în Tg. - Mureș de către SC L. SA în favoarea pârâtei

K.E., reținându-se că reclamanta putea să introducă acțiunea în anularea

contractului de vânzare - cumpărare cel mai târziu până la data de 8 august

2002, în urma prelungirii termenului de un an prevăzut de art. 46 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001, cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 și cu încă 3 luni prin O.U.G.

nr. 145/2001, aceasta introducând acțiunea abia la data de 29 noiembrie 2002,

deci cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege. S-a constatat, așadar,

că imobilul a fost înstrăinat chiriașei în condiții legale, în conformitate cu art.

18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 17/A din 21 ianuarie

2004 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin Decizia civilă nr. 4508 din 30 mai 2005, a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamanta R.L. împotriva Deciziei nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

În urma soluționării irevocabile a

petitului disjuns, reluând judecata, Tribunalul Mureș, secția civilă, prin

sentința nr. 1866 din 18 noiembrie 2008 a respins acțiunea reclamantei, în ceea

ce privește petitul prezentului dosar, respectiv modificarea dispoziției din 2002

și restituirea în natură a apartamentului.

Prima instanță a reținut că, prin

dispoziția atacată, reclamantei i-au fost acordate despăgubiri pentru

apartamentele din imobilul situat în Tg. - Mureș, care au fost vândute în baza

Legii nr. 112/1995, printre care și apartamentul.

Acest apartament a fost vândut prin

contractul de vânzare - cumpărare din 1997, încheiat între pârâta SC L. SA, în

calitate de vânzătoare, și pârâta K.E., în calitate de cumpărătoare.

Acest contract de vânzare - cumpărare

a rămas valabil, în urma respingerii ca prescrisă a acțiunii în anulare, prin

sentința nr. 4603/2003 a Judecătoriei Tg. - Mureș, rămasă definitivă și

irevocabilă prin respingerea căilor de atac.

A mai reținut tribunalul că, în cazul

în care instanța ar dispune restituirea în natură a imobilului, ar însemna să

ignore o hotărâre irevocabilă și să o lipsească de putere, anulând un contract de

vânzare - cumpărare a cărui valabilitate a intrat în puterea lucrului judecat.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia

civilă nr. 63/A din 6 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta R.L.

Instanța de apel a reținut, raportat

la starea de fapt, că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 7 și art. 45 alin.

(1), (2) și (5) din Legea 10/2001, art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 213/1998,

precum și Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în

interesul legii.

Astfel, s-a constatat că dispoziția

atacată este legală, iar restituirea în natură a imobilului nu este posibilă,

deoarece reclamanta a vândut apartamentul nr. 12 pârâtei K.E.

Reclamanta, deși avea posibilitatea să

atace contractul de vânzare – cumpărare în termenul prevăzut de art. 45 din

Legea nr. 10/2001, pentru a se constata nulitatea acestuia, nu a procedat în

consecință, acțiunea sa fiind respinsă.

A mai arătat instanța de apel că,

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta a avut

posibilitatea deschisă de Legea nr. 213/1998 să revendice imobilul

naționalizat, iar în cadrul acțiunii să ceară a se constata nevalabilitatea

titlului statului.

Cu toate că reclamanta a avut la

dispoziție cele două căi pentru a putea obține restituirea în natură a

imobilului în litigiu, nu a făcut-o, neacționând cu diligență, preferând ca,

într-o procedura specială, reglementată de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

să invoce caracterul preferențial al titlului său față de cel deținut de pârâta

K.E.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând să fie modificată în totalitate decizia atacată, în

sensul admiterii apelului și al schimbării sentinței, să fie admisă contestația

și, pe cale de consecință, să fie modificată dispoziția atacată și să se

dispună restituirea în natură a apartamentului în litigiu.

Recurenta a arătat că starea de fapt

reținută de ambele instanțe este corectă, însă aplicarea legii s-a făcut greșit.

Prin sentința civilă nr. 3100/2008 a

Judecătoriei Târgu - Mureș s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără un

titlu valabil, iar ca urmare statul nu a devenit niciodată proprietar, iar

reclamanta a pierdut numai posesia imobilului.

În speță, nu sunt incidente

dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care se referă la

imobilele care au intrat în proprietatea statului cu un titlu valabil, ci este

aplicabil art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece titlul statului nu

este valabil.

Mai susține recurenta, că și-a păstrat

calitatea de proprietar, calitate pe care o va exercita după primirea hotărârii

judecătorești de restituire și că este adevărat că nu a fost anulat contractul

de vânzare - cumpărare al chiriașului, însă trebuie comparate titlurile de

proprietate, urmând să se acorde câștig de cauză celui care are un titlu mai

bine caracterizat.

Examinând criticile formulate de

reclamanta recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Acțiunea de față reprezintă o contestație

împotriva Dispoziției din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria municipiului

Târgu Mureș, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În speță, prima instanță a constatat,

iar instanța de apel a confirmat, că dispoziția contestată este legală,

deoarece nu este posibilă restituirea în natură a apartamentului din imobilul

situat în Tg. - Mureș, reclamanta fiind îndreptățită la despăgubiri.

Astfel, se constată că, atât instanța

de fond, cât și cea de apel, au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 20

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor acestui text, persoanele

care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot solicita

restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la

data intrării în vigoare a legii.

Or, apartamentul a fost vândut

intimatei K.E., iar printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă

s-a constatat că, față de data promovării acțiunii privind anularea

contractului de vânzare - cumpărare din 1997 încheiat între pârâtele SC L. SA

și K.E., dreptul subiectiv la acțiune al reclamantei este prescris.

Prin urmare, rămânând valabil

contractul de vânzare - cumpărare, soluția de respingere a cererii de

restituire în natură a apartamentului în litigiu s-a fundamentat pe

considerentul că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995,

împrejurare ce a atras incidența dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Susținerea din recurs, potrivit căreia

instanța trebuie să compare titlurile de proprietate, respectiv cel al

reclamantei, față de împrejurarea că imobilul a fost preluat fără titlu

valabil, cu cel al pârâtei K.E., nu poate fi reținută, având în vedere cadrul

procesual și limitele învestirii instanței.

Astfel, prin cererea de chemare în

judecată, reclamanta a arătat în mod expres că înțelege să formuleze o

contestație împotriva modului de soluționare a cererii sale privind restituirea

în natură a imobilului, această poziție fiind menținută și prin solicitarea

făcută prin declarația de recurs, prin care cere ca, în urma admiterii

recursului, să fie admisă contestația și, pe cale de consecință să fie

modificată dispoziția atacată și să se dispună restituirea în natură a

apartamentului în litigiu.

În consecință, în cadrul procedurii

speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanța de recurs nu poate fi chemată

să procedeze la o comparare a titlurilor, operațiune juridică specifică unei

acțiuni de drept comun.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamanta R.L.

împotriva Deciziei nr. 63/A din 6 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1276/2010
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, la data de 29 noiembrie 2002, sub nr. 1248/3321/2002, reclamanta R.L. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipi
ÎCCJ 2010-10-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 248 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții P.Z., P.G. și P.F. în contradictoriu cu pârâții P.M. Târg
ÎCCJ 2010-04-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2217/2010
Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Instanța de fond În acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat modificarea dispoziției nr. 1279 din 21 octombrie 2002 emise
ÎCCJ 2012-06-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4995/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul Târgu Mureș prin Sentința civilă nr. 248 din 20 februarie 2008 a admis acțiunea reclamanților P.Z.,
ÎCCJ 2010-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4766/2010
ului din C.F. 5602). Cadrul procesual subiectiv a fost de asemenea precizat, prin chemarea în judecată și a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului Român, a SC L. SA Târgu-Mureș și a numiților I.I., I.V., D.E. (cumpărător
Sursă