ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Târgu Mureș, prin primar, SC L. SA și K.E., modificarea dispoziției din 21 octombrie 2001 pentru restituirea în natură a apartamentului, situat în Târgu - Mureș, înscris în C.F. Tg.- Mureș, compus din 1 camera și dependințe și anexe gospodărești, anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997, privind înstrăinarea apartamentului în discuție și obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 70 din 7 februarie 2003, Tribunalul Mureș a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Mureș, invocată din oficiu, în ceea ce privește soluționarea petitului având ca obiect anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997, încheiat între pârâți, privind înstrăinarea apartamentului, situat în Tg. - Mureș, și, în consecință, a disjuns acest petit și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș. În baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea petitelor formulate de reclamanta R.L., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgu Mureș, reprezentată prin primarul municipiului Târgu Mureș, având ca obiect modificarea Dispoziției din 21 octombrie 2002 și restituirea în natură a apartamentului, situat în Târgu - Mureș, înscris în C.F., până la soluționarea irevocabilă a petitului disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Tg.

- Mureș. Judecătoria Tg. - Mureș, prin sentința civilă nr. 4603 din 26 septembrie 2003, a respins acțiunea ca urmare a admiterii excepției prescripției acțiunii formulată de reclamantă cu privire la anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997 privind înstrăinarea apartamentului situat în Tg. - Mureș de către SC L. SA în favoarea pârâtei K.E., reținându-se că reclamanta putea să introducă acțiunea în anularea contractului de vânzare - cumpărare cel mai târziu până la data de 8 august 2002, în urma prelungirii termenului de un an prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 și cu încă 3 luni prin O.U.G. nr. 145/2001, aceasta introducând acțiunea abia la data de 29 noiembrie 2002, deci cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege.

S-a constatat, așadar, că imobilul a fost înstrăinat chiriașei în condiții legale, în conformitate cu art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001. Prin Decizia nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 4508 din 30 mai 2005, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.L. împotriva Deciziei nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. În urma soluționării irevocabile a petitului disjuns, reluând judecata, Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 1866 din 18 noiembrie 2008 a respins acțiunea reclamantei, în ceea ce privește petitul prezentului dosar, respectiv modificarea dispoziției din 2002 și restituirea în natură a apartamentului.

Prima instanță a reținut că, prin dispoziția atacată, reclamantei i-au fost acordate despăgubiri pentru apartamentele din imobilul situat în Tg. - Mureș, care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, printre care și apartamentul. Acest apartament a fost vândut prin contractul de vânzare - cumpărare din 1997, încheiat între pârâta SC L. SA, în calitate de vânzătoare, și pârâta K.E., în calitate de cumpărătoare. Acest contract de vânzare - cumpărare a rămas valabil, în urma respingerii ca prescrisă a acțiunii în anulare, prin sentința nr. 4603/2003 a Judecătoriei Tg. - Mureș, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac. A mai reținut tribunalul că, în cazul în care instanța ar dispune restituirea în natură a imobilului, ar însemna să ignore o hotărâre irevocabilă și să o lipsească de putere, anulând un contract de vânzare - cumpărare a cărui valabilitate a intrat în puterea lucrului judecat.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia civilă nr. 63/A din 6 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.L. Instanța de apel a reținut, raportat la starea de fapt, că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 7 și art. 45 alin. (1), (2) și (5) din Legea 10/2001, art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 213/1998, precum și Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii. Astfel, s-a constatat că dispoziția atacată este legală, iar restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, deoarece reclamanta a vândut apartamentul nr. 12 pârâtei K.E. Reclamanta, deși avea posibilitatea să atace contractul de vânzare – cumpărare în termenul prevăzut de art. 45 din Legea nr. 10/2001, pentru a se constata nulitatea acestuia, nu a procedat în consecință, acțiunea sa fiind respinsă.

A mai arătat instanța de apel că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta a avut posibilitatea deschisă de Legea nr. 213/1998 să revendice imobilul naționalizat, iar în cadrul acțiunii să ceară a se constata nevalabilitatea titlului statului. Cu toate că reclamanta a avut la dispoziție cele două căi pentru a putea obține restituirea în natură a imobilului în litigiu, nu a făcut-o, neacționând cu diligență, preferând ca, într-o procedura specială, reglementată de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, să invoce caracterul preferențial al titlului său față de cel deținut de pârâta K.E. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând să fie modificată în totalitate decizia atacată, în sensul admiterii apelului și al schimbării sentinței, să fie admisă contestația și, pe cale de consecință, să fie modificată dispoziția atacată și să se dispună restituirea în natură a apartamentului în litigiu. Recurenta a arătat că starea de fapt reținută de ambele instanțe este corectă, însă aplicarea legii s-a făcut greșit. Prin sentința civilă nr. 3100/2008 a Judecătoriei Târgu - Mureș s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără un titlu valabil, iar ca urmare statul nu a devenit niciodată proprietar, iar reclamanta a pierdut numai posesia imobilului. În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobilele care au intrat în proprietatea statului cu un titlu valabil, ci este aplicabil art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece titlul statului nu este valabil.

Mai susține recurenta, că și-a păstrat calitatea de proprietar, calitate pe care o va exercita după primirea hotărârii judecătorești de restituire și că este adevărat că nu a fost anulat contractul de vânzare - cumpărare al chiriașului, însă trebuie comparate titlurile de proprietate, urmând să se acorde câștig de cauză celui care are un titlu mai bine caracterizat. Examinând criticile formulate de reclamanta recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Acțiunea de față reprezintă o contestație împotriva Dispoziției din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria municipiului Târgu Mureș, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În speță, prima instanță a constatat, iar instanța de apel a confirmat, că dispoziția contestată este legală, deoarece nu este posibilă restituirea în natură a apartamentului din imobilul situat în Tg.

- Mureș, reclamanta fiind îndreptățită la despăgubiri. Astfel, se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Potrivit dispozițiilor acestui text, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii. Or, apartamentul a fost vândut intimatei K.E., iar printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că, față de data promovării acțiunii privind anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997 încheiat între pârâtele SC L. SA și K.E., dreptul subiectiv la acțiune al reclamantei este prescris.

Prin urmare, rămânând valabil contractul de vânzare - cumpărare, soluția de respingere a cererii de restituire în natură a apartamentului în litigiu s-a fundamentat pe considerentul că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, împrejurare ce a atras incidența dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Susținerea din recurs, potrivit căreia instanța trebuie să compare titlurile de proprietate, respectiv cel al reclamantei, față de împrejurarea că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, cu cel al pârâtei K.E., nu poate fi reținută, având în vedere cadrul procesual și limitele învestirii instanței.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat în mod expres că înțelege să formuleze o contestație împotriva modului de soluționare a cererii sale privind restituirea în natură a imobilului, această poziție fiind menținută și prin solicitarea făcută prin declarația de recurs, prin care cere ca, în urma admiterii recursului, să fie admisă contestația și, pe cale de consecință să fie modificată dispoziția atacată și să se dispună restituirea în natură a apartamentului în litigiu. În consecință, în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanța de recurs nu poate fi chemată să procedeze la o comparare a titlurilor, operațiune juridică specifică unei acțiuni de drept comun.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.L. împotriva Deciziei nr. 63/A din 6 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.