ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 248 din 20 februarie 2008, pronunțată de

Tribunalul Mureș

a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții

P.Z., P.G. și P.F. în contradictoriu

cu pârâții P.M. Târgu Mureș, SC L. SA,

M.E. și

H.A. și, în consecință, au fost modificate

dispozițiile nr. 5688 din 27 iunie

2007 și nr. 1443 din 30 noiembrie

2002

emise de P.M. Târgu Mureș, în sensul obligării

la restituirea în natură a apartamentelor nr. 3 și 4 cu terenul

aferent,

situate în Târgu Mureș, str. Arany Janos, înscrise în G.R. nr. 800/11

și C.F. nr. 90631 Târgu Mureș, nr. top. 458/1, 459/2/1; a

anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 94

intervenit între pârâții

SC L. SA și

M.E.; a anulat contractul de vânzare

-

cumpărare nr. 142/2003 intervenit între pârâții SC L. SA și

H.A., a

respins acțiunea reconvențională formulată de M.E., a obligat pârâții la plata

către reclamanți a cheltuielilor de judecată de 600 lei.

Cu privire la

excepțiile invocate.

Excepția

necompetenței materiale a fost respinsă prin încheierea

de ședință din 7

februarie 2008. Obiectul principal al acțiunii este

restituirea în

natură, petitul privind anularea contractelor de vânzare - cumpărare fiind

conexe acestuia și în consecință operează prorogarea legală de competență

prevăzută de art. 17 C. proc. civ.

Acțiunea în

ansamblu privește aplicarea Legii nr. 10/2001,

competența revenind tribunalelor în

primă instanță.

Prin aceeași

încheiere a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive

a SC L. SA, cu motivarea că pârâta este parte

contractuală în contractele a căror anulare se cere.

Excepția lipsei calității procesuale a

P.M. Târgu Mureș a fost respinsă, primarul fiind cel care a semnat

dispozițiile atacate și stă în judecată ca

reprezentant al municipiului.

Excepția tardivității promovării

acțiunii a fost respinsă cu

motivarea că

termenul de un an prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr.

10/2001 curge de la data intrării în vigoare a

acestei legi, iar contractele

fiind

încheiate la 30 mai și 18 noiembrie 2003, nu existau la acea epocă.

Pe fondul

cauzei, Tribunalul Mureș a constatat că cele două

contracte de

vânzare - cumpărare, prin care pârâții M.E.

și H.A. au dobândit dreptul de

proprietate asupra unor părți din

imobilul solicitat de reclamanți, au fost încheiate cu

încălcarea legii și prin urmare, după anularea lor, apartamentele 3 și 4 din

imobilul situat în Târgu Mureș, str. Arany Janos, pot fi restituite în natură.

Prin decizia

civilă nr.

77

din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș s-a dispus

admiterea apelurilor formulate de

pârâții

Municipiul Târgu Mureș, împotriva sentinței civile nr. 248 din 20

februarie

2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.

A fost

desființată hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei

spre rejudecare Tribunalului Mureș.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamanții au

învestit Tribunalul Mureș cu o cerere, prin care,

pe de o parte

solicită verificarea legalității Dispoziției nr. 5688 din 27 iunie 2007 și

Dispoziției nr. 1443 din 30 noiembrie 2002, emise de Primarul

municipiului Târgu Mureș iar, pe de

altă parte, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 94/2003 și nr. 142/2003

încheiate între

SC L. SA și pârâții M.E. și

H.A.

Art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 republicată, stabilește o

competență specială, doar în ceea

ce privește acțiunea prin care se

verifică

legalitatea dispozițiilor emise de unitatea deținătoare, ca răspuns la

solicitarea persoanelor îndreptățite. Cu alte cuvinte, Tribunalul Mureș, secția

civilă, avea competența materială de soluționare ca instanță de fond doar

petitul 1 din acțiune. Cererea privind anularea contractelor de

vânzare-cumpărare, nu cade sub

incidența

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Mai mult,

în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.

17 C. proc. civ.,

petitul 2 din

acțiune, neavând caracterul unei cereri accesorii, deoarece

soluționarea lui nu depinde de soluționarea

primului petit.

În acest sens, în

mai multe decizii de speță (spre exemplu Decizia

nr. 3584 din 03 mai 2007), Înalta Curte de Casație și

Justiție a decis că,

acțiunile având ca

obiect anularea actelor de înstrăinare a imobilelor ce

intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001

prezintă caracterele unei

acțiuni

principale și le sunt aplicabile regulile de competență de drept

comun.

În altă ordine de

idei, Curtea constată că în fața instanței de fond

au fost invocate

de pârâți mai multe excepții: excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC L. SA, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș de a

soluționa petitul

II

din acțiune,

excepția prescripției dreptului la acțiune dar și

excepția tardivității.

Toate

aceste excepții trebuiau analizate cu prioritate, înainte de

cercetarea fondului cauzei așa cum prevede art. 137

C. proc. civ.

Cu toate acestea,

Tribunalul Mureș le-a unit cu fondul cauzei și

apoi nu le-a analizat

încălcând dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Pentru aceste

motive, Curtea va admite apelurile pârâților, va

desființa hotărârea atacată,

trimițând cauza spre rejudecare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții P.

Z.,

P.G. și P.F. criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recursul este

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și în esență

vizează următoarele aspecte.

În mod greșit

instanța de apel a reținut că instanța de fond are

competența materială de soluționare a

cauzei numai pentru petitul 1 din acțiune privitor la verificarea legalității

dispozițiilor emise de primar, excluzând conexitatea între cele două petite.

Anularea

contractelor de vânzare - cumpărare

depinde exclusiv de modul de

soluționare al primului petit.

În apel, Municipiul Târgu Mureș nu a

analizat argumentul

principal al instanței

de fond privind încălcarea art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001

nulitate care conduce și la nulitatea tuturor actelor de vânzare - cumpărare

ulterioare.

Decizia emisă de

primar din 30 noiembrie 2002, este nelegală deoarece a dispus acordarea de

despăgubiri în locul restituirii în natură

a apartamentelor 3 și 4 și în

același timp nu a indicat calea de atac și

termenul în care se poate exercita,

vătămare care nu poate fi înlăturată

decât prin anularea actului, în baza art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Tot astfel, din

răspunsul A.N.R.

P., recurenții nu puteau beneficia de despăgubiri ci de

restituirea în

natură a apartamentelor 3 și 4, situație în care există

posibilitatea de a nu beneficia nici

de despăgubiri.

Greșit s-a

reținut că instanța nu a analizat cu prioritate excepțiile

ridicate, ci le-a unit cu fondul.

Intimata M. Târgu Mureș a formulat

întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii,

deoarece corect s-a reținut că excepțiile

nu au fost puse în discuția părților, iar pe de altă parte, competența

de

soluționare a petitului

II

din cerere

aparține judecătoriei ca instanță de

drept

comun.

Intimata H.A. a

solicitat respingerea recursului.

Examinând cererea

de recurs instanța reține următoarele:

Din moment ce

reclamanții au solicitat prin intermediul acțiunii

formulate atât

anularea dispozițiilor nr. 5688 din 27 iunie 2007 și 1443

din 30 noiembrie

2002 în sensul restituirii în natură a apartamentelor 3

și 4 și în același timp și anularea

contractelor de vânzare a acestora, este fără relevanță împrejurarea că

promovată separat acțiunea în

anulare a

contractelor de vânzare - cumpărare prezintă identitatea unei

acțiuni care atrage competența instanței de drept

comun, din moment ce capătul subsecvent de cerere este accesoriu capătului de

cerere

principal.

În acest sens art.

17 C. proc. civ., dispune că cererile

accesorii

sunt în căderea instanței competente a judeca cererea principală.

Prin urmare,

împrejurarea că cererea în anulare a contractelor de vânzare - cumpărare

prezintă caracteristicile unei acțiuni principale nu

este esențială

în cauză, din moment ce a fost promovată de reclamanți

ca accesorie

petitului principal, situație care atrage conform art. 17 C. proc. civ.,

competența de soluționare instanței sesizate cu cererea

principală chiar

dacă promovată separat ar atrage competența instanței

de drept comun, cu atât mai mult cu

cât legătura dintre cele două

capete de

cerere este și indisolubilă pentru că soluționarea primului

capăt de cerere este condiționată de soluționarea

capătului de cerere

subsecvent.

În aceste condiții, separarea

cererilor părților în funcție de

competența

instanțelor după fiecare capăt de cerere, este greșită și

contrată art. 17

C. proc. civ.

În mod greșit

instanța de apel a reținut că prima instanță nu a

analizat cu prioritate excepțiile

invocate conform art. 137 C. proc. civ.,

înainte de cercetarea fondului cauzei.

Excepțiile

invocate de părți, parte au fost soluționate anterior

abordării fondului cauzei prin

încheierea de ședință din 7 februarie

2008

care chiar dacă nu cuprinde explicit invocarea a două dintre ele

(excepția tardivității promovării capătului de

acțiune vizând anularea

dispozițiilor

emise de primar, și excepția lipsei de calitate procesuală a

P.M. Târgu Mureș) au fost puse în dezbaterea

contradictorie a părților, din moment ce reclamanții arată că a răspuns în

scris la excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinarea aflată la dosar

, iar celelalte părți au declarat că susțin

excepțiile invocate de pârâta

M.E. (H.A. și P.M.

Târgu Mureș), motivarea acestora din urmă fiind făcută în mod corect

în

considerentele deciziei instanței de fond, prealabil examinării fondului

cauzei.

Față de cele

reținute, instanța constată că recursul formulat de

reclamanți este

întemeiat, în cauză fiind operabile dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

se va

dispune admiterea recursului declarat de reclamanți, va casa decizia recursului

cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții P.F., P.

G.

și P.Z. împotriva deciziei nr. 77/ A din 21 mai 2009 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.