ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4956/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24 iulie

2003, reclamantul F.K. a solicitat instanței în contradictoriu cu SC A. Odorheiu

Secuiesc SA să dispună obligarea pârâtei de a-i elibera un act „apt pentru

înscrierea în C.F.” a dreptului său de proprietate asupra imobilului cuprins în

C.F. nr. 1662 Sâmbătești, nr. top 49/1/2/1, teren în suprafață de 5034 mp. În

caz de neconformare a pârâtei, s-a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să

țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și să se dispună înscrierea în C.F.

a imobilului ca bun comun, dobândit de reclamant cu soția sa, F.G., condiționat

de achitarea prețului stabilit prin raportul de evaluare a terenului.

Investită cu soluționarea cauzei

Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentința civilă nr. 1595 din 14 octombrie

2003, a respins acțiunea, soluție menținută de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 29/A din 27 ianuarie 2004.

Pentru a se pronunța astfel,

instanțele au reținut în esență că pârâta nu s-a obligat să transmită dreptul

de proprietate al imobilului înscris în C.F. 1662 către reclamant, chiar dacă

între părți a intervenit un contract de închiriere cu privire la acest imobil.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel, a declarat recurs în termen legal reclamantul F.K. care, invocând temeiurile

prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. reiterează argumentele și

criticile formulate în calea anterioară de atac, referitoare la necompetența

materială a instanței, ignorarea dispozițiilor O.G. nr. 51/1997 privind

operațiunile de leasing și societățile de leasing precum și a probelor

administrate în cauză din care rezultă că prin contractul de leasing a cumpărat

și a achitat construcțiile de sub C 1, C 2 și C 4, care se află pe un teren

asupra căruia pârâta a primit ulterior certificatul de atestare a dreptului de

proprietate.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed.

Din probele administrate în cauză,

rezultă că imobilul ce face obiectul litigiului, corpul funciar de sub A+1 din

C.F. 1662 Sâmbătești, nr. top 49/1/2/1, teren în suprafață de 5.034 mp pe care

se află amplasate mai multe construcții provizorii, se află în proprietatea

tabulară a pârâtei SC A. Odorheiu Secuiesc SA, în baza certificatului de

atestare a dreptului de proprietate nr. 2681/2002 (dos. 1678/2003 al

Judecătoriei Odorheiu Secuiesc).

În legătură cu acest imobil părțile

au încheiat la 31 octombrie 2000, un contract de închiriere, modificat ulterior

printr-un act adițional, acte fără relevanță juridică sub aspectul susținerilor

formulate în cererea introductivă, întrucât acestea nu au operat transferul

proprietății și nici nu s-a făcut dovada existenței unei promisiuni de

vânzare-cumpărare, clauză existentă la capitolul VI din contract neputând fi

interpretată astfel, în condițiile în care se stipulează doar că ulterior,

părțile contractante pot transforma contractul de închiriere în contract de

leasing sau de vânzare-cumpărare, pe baza unor negocieri prealabile.

În ceea ce privește contractele de

vânzare-cumpărare și leasing invocate de reclamant, în mod corect instanțele au

reținut că acestea nu au legătură cu imobilul a cărui intabulare se solicită,

cu nr. top 49/1/2/1, toate acestea referindu-se la alte imobile, cu alte numere

topografice.

În acest context, nefăcându-se

dovada faptului că pârâta nu și-ar fi executat obligațiile decurgând dintr-un

contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, rămân fără

suport criticile recurentului referitoare la aplicațiunea în cauză a

dispozițiilor O.G. nr. 51/1997 și respectiv soluționarea litigiului de către o

instanță necompetentă material, în condițiile în care, așa cum s-a arătat,

părțile au încheiat cu privire la imobilul în litigiu doar un contract de

închiriere, modificat ulterior printr-un act adițional.

Așa fiind, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul F.K. împotriva deciziei civile nr. 29/A din 27 ianuarie

2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.