ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9796 din 25 septembrie

2008, Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta SC P.R. SRL în contradictoriu cu pârâta pârâtă

SC B.P. SRL, acțiune prin care s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare

- cumpărare din data de 29 septembrie 2006 și obligarea pârâtei la restituirea

sumei de 96.202,82 lei.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare cu clauze

de montaj pârâta și-a asumat obligația de montare a stației de beton

achiziționată de reclamantă, obligație pe care a îndeplinit-o; că în urma

acordului reclamantei s-au realizat modificări ale stației, pentru a răspunde

solicitărilor reclamantei și că stația lucrează în regim semiautomat, situație

care nu este în măsură să atragă rezilierea contractului pentru vicii ascunse.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 25983/3/2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanta a invocat atât prin acțiune

cât și prin motivele de apel anumite deficiențe ale stației de betoane,

apreciate de aceasta ca fiind vicii ascunse ale lucrului cumpărat, vicii ce nu

ar fi putut fi cunoscute la momentul încheierii contractului.

Instanța a avut în

vedere că, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că

deficiențele reclamate se datorează modificărilor efectuate la solicitarea

reclamantei, iar nu din construcția stației, neputându-se reține vicii ascunse

ale lucrului cumpărat.

Împotriva deciziei,

reclamanta a formulat recurs prin care a susținut următoarele critici,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

După expunerea pe

larg a situației de fapt privind derularea raporturilor comerciale concretizate

în contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de montaj, recurenta susține că,

în urma încercărilor de a pune în funcțiune stația de betoane s-au constatat

neconcordanțe asupra calității acesteia, iar ca o dovadă a bunei sale credințe

a acceptat ca pârâta să efectueze modificări ale utilajului.

Referitor la expertiza efectuată în cauză,

consideră că instanța a apreciat eronat că nu s-a făcut dovada deplină a celor

susținute prin acțiune câtă vreme era suficientă constatarea că stația

funcționează în regim semiautomat și nu automat așa cum s-a convenit prin

contract.

Apreciază că pârâta

avea obligația de informare a cumpărătorului, în faza precontractuală, în

limitele loialității.

Referitor la

susținerile instanței privind faptul că, în speță ne aflăm pe tărâmul juridic

al erorii ca și viciu de consimțământ și nu în situația unui viciu ascuns,

recurenta arată că atât practica instanțelor cât și doctrina au statuat că

atunci când bunul este afectat de un viciu în sensul art. 1352 C. civ.,

situația prezintă asemănare cu viciul de consimțământ al erorii asupra

substanței obiectului contractului.

Dezvoltând din punct

de vedere teoretic cele menționate anterior, cu trimiteri la literatura de

specialitate, recurenta susține că a cumpărat o stație de producere betoane,

însă aceasta nu a respectat parametrii contractuali și ofertați, astfel că

lucrul vândut are vicii ascunse ce se referă la calitățile stației, conform art.

1352 C. civ., nu cum în mod eronat, a apreciat instanța de fond.

Prin întâmpinare,

intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei

date de instanța apelului.

Analizând decizia

atacată, Înalta Curte constată că cererea recurentei este nulă în raport de

prevederile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Potrivit prevederilor

contractului menționat, printre mențiunile obligatorii pe care trebuie să le

cuprindă cererea de recurs se numără și motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Conform dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere

numai pentru motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la punctele

1 - 9.

Deși în cuprinsul

cererii de recurs s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ. se constată că argumentele folosite în dezvoltarea

acestora nu face posibilă încadrarea lor în motivele indicate și nici în celelalte

prevăzute la punctele 1 - 6.

Se constată că

recurenta și-a rezumat expunerea la modul în care  s-au derulat relațiile

contractuale, la aprecierile date de instanța probelor administrate în cauză și

la modul în care s-au produs pretinsele vicii ascunse ale bunului cumpărat.

De asemenea, cu

privire la aplicare art. 1352 C. civ., criticile recurentei vizează numai

sentința instanței de fond, iar nu decizia atacată.

În atare situație,

pentru lipsa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte va da eficiență sancțiunii

prevăzute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., în sensul că va

constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de

recurs

declarat de reclamanta SC P.R. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 350

din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

5 mai 2010.