ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 9796 din 25 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC P.R. SRL în contradictoriu cu pârâta pârâtă SC B.P. SRL, acțiune prin care s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare - cumpărare din data de 29 septembrie 2006 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 96.202,82 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare cu clauze de montaj pârâta și-a asumat obligația de montare a stației de beton achiziționată de reclamantă, obligație pe care a îndeplinit-o; că în urma acordului reclamantei s-au realizat modificări ale stației, pentru a răspunde solicitărilor reclamantei și că stația lucrează în regim semiautomat, situație care nu este în măsură să atragă rezilierea contractului pentru vicii ascunse.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 25983/3/2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanta a invocat atât prin acțiune cât și prin motivele de apel anumite deficiențe ale stației de betoane, apreciate de aceasta ca fiind vicii ascunse ale lucrului cumpărat, vicii ce nu ar fi putut fi cunoscute la momentul încheierii contractului. Instanța a avut în vedere că, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că deficiențele reclamate se datorează modificărilor efectuate la solicitarea reclamantei, iar nu din construcția stației, neputându-se reține vicii ascunse ale lucrului cumpărat.

Împotriva deciziei, reclamanta a formulat recurs prin care a susținut următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. După expunerea pe larg a situației de fapt privind derularea raporturilor comerciale concretizate în contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de montaj, recurenta susține că, în urma încercărilor de a pune în funcțiune stația de betoane s-au constatat neconcordanțe asupra calității acesteia, iar ca o dovadă a bunei sale credințe a acceptat ca pârâta să efectueze modificări ale utilajului. Referitor la expertiza efectuată în cauză, consideră că instanța a apreciat eronat că nu s-a făcut dovada deplină a celor susținute prin acțiune câtă vreme era suficientă constatarea că stația funcționează în regim semiautomat și nu automat așa cum s-a convenit prin contract.

Apreciază că pârâta avea obligația de informare a cumpărătorului, în faza precontractuală, în limitele loialității. Referitor la susținerile instanței privind faptul că, în speță ne aflăm pe tărâmul juridic al erorii ca și viciu de consimțământ și nu în situația unui viciu ascuns, recurenta arată că atât practica instanțelor cât și doctrina au statuat că atunci când bunul este afectat de un viciu în sensul art. 1352 C. civ., situația prezintă asemănare cu viciul de consimțământ al erorii asupra substanței obiectului contractului. Dezvoltând din punct de vedere teoretic cele menționate anterior, cu trimiteri la literatura de specialitate, recurenta susține că a cumpărat o stație de producere betoane, însă aceasta nu a respectat parametrii contractuali și ofertați, astfel că lucrul vândut are vicii ascunse ce se referă la calitățile stației, conform art. 1352 C. civ., nu cum în mod eronat, a apreciat instanța de fond.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei date de instanța apelului. Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea recurentei este nulă în raport de prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Potrivit prevederilor contractului menționat, printre mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs se numără și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la punctele 1 - 9. Deși în cuprinsul cererii de recurs s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. se constată că argumentele folosite în dezvoltarea acestora nu face posibilă încadrarea lor în motivele indicate și nici în celelalte prevăzute la punctele 1 - 6. Se constată că recurenta și-a rezumat expunerea la modul în care s-au derulat relațiile contractuale, la aprecierile date de instanța probelor administrate în cauză și la modul în care s-au produs pretinsele vicii ascunse ale bunului cumpărat. De asemenea, cu privire la aplicare art. 1352 C. civ., criticile recurentei vizează numai sentința instanței de fond, iar nu decizia atacată. În atare situație, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte va da eficiență sancțiunii prevăzute de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., în sensul că va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarat de reclamanta SC P.R. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 350 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.