ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2573/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamanta S. A.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul R.G.D., pentru a fi obligat să-i restituie din prețul de vânzare al imobilului situat în Călimănești Căciulata, contravaloarea remedierii stricăciunilor ivite la acesta, în cuantum de un miliard lei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârât conform contractului de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. G.D. sub nr. 1148/2001, imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 673 mp., la prețul de 4 miliarde lei și că în cursul anului 2002, au apărut o serie de degradări, datorate viciilor ascunse.

La 26 februarie 2004, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, majorându-și pretențiile la suma de 1.100.000.000 lei. Prin sentința civilă nr. 138/28 februarie 2004, Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Tribunalul Vâlcea, prin încheierea de ședință din 6 iulie 2004, a statuat că litigiul în cauză este de natură comercială. Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința civilă nr. 860/ C din 8 septembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei, în raport de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., care nu au fost îndeplinite.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 278/ A-C din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, care a anulat hotărârea și a acordat termen pentru judecata fondului la 12 ianuarie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Pitești a reținut că operațiunea de vânzare cumpărare a imobilului are caracter comercial întrucât vizează un fond de comerț, fapt care atrăgea competența instanței de fond care a pronunțat sentința civilă nr. 860/2004, dar aceasta a greșit când a apreciat că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită la data sesizării instanței competente.

S-a reținut că instanța comercială a fost investită la 19 aprilie 2004, iar notificarea în vederea convocării la conciliere a fost făcută la 30 ianuarie 2004, pe care pârâtul a primit-o la 4 februarie 2004. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, rejudecând apelul, prin decizia civilă nr. 121/ A-C din 5 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea reclamantei SC A.I. SRL București și l-a obligat pe pârâtul R.G.D. să-i restituie acesteia suma de 912.273.370 ROL, reprezentând parte din prețul de vânzare cumpărare al imobilului Vila S. A fost obligat pârâtul și la 30.000.000 ROL cheltuieli de judecată. Prin încheierea nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea petentei reclamante SC A.I.

SRL București și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei nr. 121/ AC din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că la pag. 5, paragraf penultim, alin. final, se va trece 912.273.370 ROL (parte din prețul vânzării), în loc de 212.273.370 ROL, cum din greșeală s-a redactat. Împotriva menționatei decizii, pârâtul a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile formulate, recurentul pârât susține în esență următoarele: - că instanța de apel a pus în discuția părților numai primul motiv de apel, pe cale de consecință încălcându-se dreptul său la apărare, principiul contradictorialității și al publicității procesului civil; - că în evocarea fondului a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui. F., care a semnat singur acțiunea de chemare în judecată, în condițiile în care imobilul a fost achiziționat de ambii asociați ai societății comerciale și că aceasta nu a fost pusă în discuție; - că reclamanta a introdus acțiunea pe rolul instanței, în condițiile în care nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ.; - că raportul de expertiză, dispus de curtea de apel pentru stabilirea stricăciunilor imobilului, este nul, întrucât a doua convocare a expertului, nu a respectat prevederile art. 208 C. proc. civ., în sensul citării părților cu 5 zile înainte de termenul stabilit; - că instanța a încălcat dispozițiile art. 204 alin. (3) C. proc.

civ., în sensul că nu a judecat cererea sa de recuzare a expertului cu citarea părților și a expertului; - că evaluarea stricăciunilor imobilului nu putea fi făcută decât de către un expert autorizat M.L.P.A.T., încălcându-se dispozițiile Legii nr. 10/1995; - că greșit curtea de apel evocând fondul, a admis acțiunea reclamantului, în raport de dispozițiile art. 1352 C. civ., în condițiile în care anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nu s-a făcut o expertiză tehnică a imobilului în cauză și fără să se ia în considerație materialul probator din dosar; - că între considerentele și dispozitivul hotărârii atacate există neconcordanțe, cu privire la suma ce a făcut obiectul acțiunii reclamantei, respectiv de 212.273.370 lei în considerente și 912.273.370 lei în dispozitiv.

Recursul este nefondat. Înalta Curte, examinând susținerile ce se fac în recurs, în raport de probatoriile administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, se constată că instanța a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că prin contractul autentificat sub nr. 1148 din 15 decembrie 2001, pârâtul R.G.D. a vândut reclamantei SC A.I. SRL București, reprezentată de asociații-administratori F.A. și B.M., un imobil compus din 673 mp.

teren, construcții, situat în intravilanul orașului Călimănești Căciulata, jud. Vâlcea, împreună cu vila situată pe acest teren, respectiv Vila S., construcție formată din demisol, parter și etaj pentru prețul de 4.000.000.000 lei, din care la data autentificării contractului s-a achitat suma de 3.000.000.000 lei, diferența urmând să fie plătită până la 15 ianuarie 2002. În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, părțile au prevăzut că în cazul în care până la 15 decembrie 2002 apar vicii ascunse referitoare la imobil în ceea ce privește structura de rezistență și lucrările de modernizare executate de vânzător asupra imobilului, acestea să fie remediate de părți pe cale amiabilă. La 28 decembrie 2001, cumpărătorul a achitat integral prețul imobilului.

Prin actul adițional autentificat sub nr. 973 din 24 februarie 2002, s-a stabilit că Vila S. a fost predată la cheie ca fiind modernizată de vânzător înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare, lucrările de modernizare fiind constatate prin lucrarea înregistrată sub nr. 5611 din 8 august 2002, că autorizația de construcție a fost obținută ulterior acestora și s-a convenit asupra prelungirii valabilității clauzei de garanție acordată de vânzător pentru vicii ascunse cu încă un an, respectiv până la 15 decembrie 2003. Analizând prima critică din recurs, invocată de pârât, prin care susține că instanța de apel a pus în discuția părților numai primul motiv de apel, se constată că aceasta este nefondată, având în vedere că pârâtul și-a exprimat opinia atât prin întâmpinarea depusă la dosar, cât și oral în fața instanței, aspect ce rezultă de altfel și din considerentele deciziei nr. 278/ A-C din 15 decembrie 2004. Și al doilea motiv de recurs este nefondat, în sensul că instanța de apel nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant al intimatei, raportat la încheierea de ședință din 9 februarie 2005 și la înscrisurile de la Registrul Comerțului depuse la dosar, acțiunea fiind promovată de administratorul societății comerciale cumpărătoare a imobilului.

Nefondată este și susținerea recurentului în sensul că greșit instanța de apel a apreciat ca realizată procedura prealabilă, în condițiile în care pârâtul a fost notificat în mai multe rânduri de reclamantă, care a încercat o rezolvare pe cale amiabilă a divergențelor, atât anterior investirii Judecătoriei Brezoi, cât și Tribunalului Vâlcea. Nici critica prin care se susține că instanța s-a bazat pe un raport de expertiză nul, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

și că neîntemeiat i-a fost respinsă cererea de recuzare a expertului nu poate fi reținută, în condițiile în care în fața instanței pârâtul a confirmat că a fost convocat telefonic de expert și că a cunoscut data și ora efectuării completării raportului de expertiză dispus de instanță, încheierea din 29 iunie 2005. Este nefondată și susținerea în privința refuzului instanței de a numi un expert autorizat M.L.P.A.T., având în vedere că pârâtul la termenul de încuviințarea probei cu expertiza și numirea expertului specialist în construcții civile l-a acceptat pe expertul desemnat și că un expert tehnic M.L.P.A.T. nu ar fi putut să constate decât o parte din viciile existente, raportat la natura profesiei sale și la obiectivele stabilite de instanța de judecată.

Nu poate fi primită nici susținerea recurentului pârât ce vizează fondul cauzei, în sensul că incorect i-a admis instanța pretențiile reclamantei în temeiul art. 1352 C. civ., în condițiile în care anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nu s-a făcut o expertiză tehnică a imobilului respectiv care să constate starea acestuia. Din actele și lucrările dosarului rezultă clar că instanța de apel nu a aplicat arbitrar dispozițiile art. 1352 C. civ., ci a verificat condițiile impuse, dacă au existat vicii ascunse, dacă ele au existat la momentul încheierii contractului încheiat de părți, gravitatea lor, fapt dovedit prin expertiza tehnică dispusă în cauză, cu respectarea obiectivelor impuse.

Cum prin concluziile sale, expertul tehnic a arătat că s-au identificat o serie de vicii ascunse datorate executării necorespunzătoare a lucrărilor de modernizare și extindere efectuate de pârât, cu nerespectarea normelor tehnice și standardelor în vigoare, care au existat în momentul vânzării imobilului și că valoarea lucrărilor necesare pentru remedierea lor era de 912.273.370 lei, soluția instanței de apel este corectă. De altfel, părțile au convenit încă de la perfectarea contractului de vânzare cumpărare și prin actul adițional încheiat ulterior, că eventualele deficiențe ivite la structura de rezistență și la lucrările de modernizare efectuate de pârât să fie remediate prin bună înțelegere.

Apariția degradărilor la imobil a fost rezultatul execuției necorespunzătoare a lucrărilor, expertul arătând punctual în ce constau viciile ascunse ale construcției, că ele au caracter ascuns și grav și că pentru remedierea lor pârâtul urmează să restituie o parte din prețul vânzării. S-a demonstrat caracterul de viciu ascuns impus de art. 1352 și urm. C. civ., pentru antrenarea răspunderii vânzătorului. Referitor la critica ce vizează neconcordanța dintre considerentele și dispozitivul deciziei din apel, cu privire la suma ce a făcut obiectul acțiunii reclamantei, respectiv 212.273.370 lei în considerente și 912.273.370 lei în dispozitiv, corect a reținut instanța că a fost o greșeală de dactilografiat, care a făcut obiectul încheierii nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006 prin care s-a îndreptat eroarea materială strecurată în considerentele deciziei.

Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează să respingă recursul pârâtului ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va respinge și cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată, ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul R.G.D. împotriva deciziei civile nr. 121/ A-C din 5 octombrie 2005 și a încheierii nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006 ale Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge cererea intimatei reclamante SC A.I. SRL București ca nedovedită, pentru cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.