ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2573/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă,

reclamanta S. A.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul R.G.D., pentru

a fi obligat să-i restituie din prețul de vânzare al imobilului situat în

Călimănești Căciulata, contravaloarea remedierii stricăciunilor ivite la

acesta, în cuantum de un miliard lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârât conform contractului de vânzare

cumpărare autentificat de B.N.P. G.D. sub nr. 1148/2001, imobilul compus din

construcție și teren în suprafață de 673 mp., la prețul de 4 miliarde lei și că

în cursul anului 2002, au apărut o serie de degradări, datorate viciilor

ascunse.

La 26 februarie 2004,

reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, majorându-și

pretențiile la suma de 1.100.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 138/28

februarie 2004, Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea a admis excepția necompetenței

sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Vâlcea.

Tribunalul Vâlcea, prin

încheierea de ședință din 6 iulie 2004, a statuat că litigiul în cauză este de

natură comercială.

Tribunalul Vâlcea, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 860/ C din 8 septembrie 2004, a respins,

ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei, în raport de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., care nu au fost îndeplinite.

Apelul declarat împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 278/ A-C din 15 decembrie

2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, care a anulat hotărârea și a acordat termen pentru judecata

fondului la 12 ianuarie 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel Pitești a reținut că operațiunea de vânzare cumpărare

a imobilului are caracter comercial întrucât vizează un fond de comerț, fapt

care atrăgea competența instanței de fond care a pronunțat sentința civilă nr. 860/2004,

dar aceasta a greșit când a apreciat că procedura prealabilă nu a fost

îndeplinită la data sesizării instanței competente.

S-a reținut că instanța

comercială a fost investită la 19 aprilie 2004, iar notificarea în vederea

convocării la conciliere a fost făcută la 30 ianuarie 2004, pe care pârâtul a

primit-o la 4 februarie 2004.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, rejudecând apelul, prin decizia

civilă nr. 121/ A-C din 5 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea reclamantei

SC A.I. SRL București și l-a obligat pe pârâtul R.G.D. să-i restituie acesteia

suma de 912.273.370 ROL, reprezentând parte din prețul de vânzare cumpărare al imobilului

Vila S.

A fost obligat pârâtul și la

30.000.000 ROL cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 5/ A-CC

din 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea petentei reclamante SC A.I. SRL București și a

dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei nr. 121/

AC din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, în sensul că la pag. 5, paragraf penultim, alin. final,

se va trece 912.273.370 ROL (parte din prețul vânzării), în loc de 212.273.370

ROL, cum din greșeală  s-a redactat.

Împotriva menționatei

decizii, pârâtul a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie

admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile formulate,

recurentul pârât susține în esență următoarele:

- că instanța de apel a pus

în discuția părților numai primul motiv de apel, pe cale de consecință

încălcându-se dreptul său la apărare, principiul contradictorialității și al

publicității procesului civil;

- că în evocarea fondului a

invocat excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui. F., care a semnat

singur acțiunea de chemare în judecată, în condițiile în care imobilul a fost

achiziționat de ambii asociați ai societății comerciale și că aceasta nu a fost

pusă în discuție;

- că reclamanta a introdus

acțiunea pe rolul instanței, în condițiile în care nu a îndeplinit procedura

prealabilă obligatorie prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.;

- că raportul de expertiză,

dispus de curtea de apel pentru stabilirea stricăciunilor imobilului, este nul,

întrucât a doua convocare a expertului, nu a respectat prevederile art. 208 C.

proc. civ., în sensul citării părților cu 5 zile înainte de termenul stabilit;

- că instanța a încălcat

dispozițiile art. 204 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu a judecat

cererea sa de recuzare a expertului cu citarea părților și a expertului;

- că evaluarea

stricăciunilor imobilului nu putea fi făcută decât de către un expert autorizat

M.L.P.A.T., încălcându-se dispozițiile Legii nr. 10/1995;

- că greșit curtea de apel

evocând fondul, a admis acțiunea reclamantului, în raport de dispozițiile art. 1352

C. civ., în condițiile în care anterior încheierii contractului de vânzare

cumpărare nu s-a făcut o expertiză tehnică a imobilului în cauză și fără să se

ia în considerație materialul probator din dosar;

- că între considerentele și

dispozitivul hotărârii atacate există neconcordanțe, cu privire la suma ce a

făcut obiectul acțiunii reclamantei, respectiv de 212.273.370 lei în

considerente și 912.273.370 lei în dispozitiv.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, examinând

susținerile ce se fac în recurs, în raport de probatoriile administrate în

cauză și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de

natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici

una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, se constată că

instanța a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că prin contractul

autentificat sub nr. 1148 din 15 decembrie 2001, pârâtul R.G.D. a vândut

reclamantei SC A.I. SRL București, reprezentată de asociații-administratori F.A.

și B.M., un imobil compus din 673 mp. teren, construcții, situat în

intravilanul orașului Călimănești Căciulata, jud. Vâlcea, împreună cu vila

situată pe acest teren, respectiv Vila S., construcție formată din demisol,

parter și etaj pentru prețul de 4.000.000.000 lei, din care la data

autentificării contractului s-a achitat suma de 3.000.000.000 lei, diferența

urmând să fie plătită până la 15 ianuarie 2002.

În cuprinsul contractului de

vânzare cumpărare, părțile au prevăzut că în cazul în care până la 15 decembrie

2002 apar vicii ascunse referitoare la imobil în ceea ce privește structura de

rezistență și lucrările de modernizare executate de vânzător asupra imobilului,

acestea să fie remediate de părți pe cale amiabilă.

La 28 decembrie 2001,

cumpărătorul a achitat integral prețul imobilului.

Prin actul adițional

autentificat sub nr. 973 din 24 februarie 2002, s-a stabilit că Vila S. a fost

predată la cheie ca fiind modernizată de vânzător înainte de încheierea

contractului de vânzare cumpărare, lucrările de modernizare fiind constatate

prin lucrarea înregistrată sub nr. 5611 din 8 august 2002, că autorizația de

construcție a fost obținută ulterior acestora și s-a convenit asupra prelungirii

valabilității clauzei de garanție acordată de vânzător pentru vicii ascunse cu

încă un an, respectiv până la 15 decembrie 2003.

Analizând prima critică din

recurs, invocată de pârât, prin care susține că instanța de apel a pus în

discuția părților numai primul motiv de apel, se constată că aceasta este

nefondată, având în vedere că pârâtul și-a exprimat opinia atât prin

întâmpinarea depusă la dosar, cât și oral în fața instanței, aspect ce rezultă

de altfel și din considerentele deciziei nr. 278/ A-C din 15 decembrie 2004.

Și al doilea motiv de recurs

este nefondat, în sensul că instanța de apel nu a pus în discuția părților

excepția lipsei calității de reprezentant al intimatei, raportat la încheierea

de ședință din 9 februarie 2005 și la înscrisurile de la Registrul Comerțului

depuse la dosar, acțiunea fiind promovată de administratorul societății comerciale

cumpărătoare a imobilului.

Nefondată este și susținerea

recurentului în sensul că greșit instanța de apel a apreciat ca realizată

procedura prealabilă, în condițiile în care pârâtul a fost notificat în mai

multe rânduri de reclamantă, care a încercat o rezolvare pe cale amiabilă a

divergențelor, atât anterior investirii Judecătoriei Brezoi, cât și

Tribunalului Vâlcea.

Nici critica prin care se

susține că instanța s-a bazat pe un raport de expertiză nul, ca urmare a

nerespectării dispozițiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ. și că neîntemeiat

i-a fost respinsă cererea de recuzare a expertului nu poate fi reținută, în

condițiile în care în fața instanței pârâtul a confirmat că a fost convocat

telefonic de expert și că a cunoscut data și ora efectuării completării

raportului de expertiză dispus de instanță, încheierea din 29 iunie 2005.

Este nefondată și susținerea

în privința refuzului instanței de a numi un expert autorizat M.L.P.A.T., având

în vedere că pârâtul la termenul de încuviințarea probei cu expertiza și

numirea expertului specialist în construcții civile l-a acceptat pe expertul

desemnat și că un expert tehnic M.L.P.A.T. nu ar fi putut să constate decât o

parte din viciile existente, raportat la natura profesiei sale și la

obiectivele stabilite de instanța de judecată.

Nu poate fi primită nici

susținerea recurentului pârât ce vizează fondul cauzei, în sensul că incorect

i-a admis instanța pretențiile reclamantei în temeiul art. 1352 C. civ., în

condițiile în care anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nu s-a

făcut o expertiză tehnică a imobilului respectiv care să constate starea

acestuia.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă clar că instanța de apel nu a aplicat arbitrar dispozițiile art.

1352 C. civ., ci a verificat condițiile impuse, dacă au existat vicii ascunse,

dacă ele au existat la momentul încheierii contractului încheiat de părți,

gravitatea lor, fapt dovedit prin expertiza tehnică dispusă în cauză, cu respectarea

obiectivelor impuse.

Cum prin concluziile sale,

expertul tehnic a arătat că s-au identificat o serie de vicii ascunse datorate

executării necorespunzătoare a lucrărilor de modernizare și extindere efectuate

de pârât, cu nerespectarea normelor tehnice și standardelor în vigoare, care au

existat în momentul vânzării imobilului și că valoarea lucrărilor necesare

pentru remedierea lor era de 912.273.370 lei, soluția instanței de apel este

corectă.

De altfel, părțile au

convenit încă de la perfectarea contractului de vânzare cumpărare și prin actul

adițional încheiat ulterior, că eventualele deficiențe ivite la structura de

rezistență și la lucrările de modernizare efectuate de pârât să fie remediate

prin bună înțelegere.

Apariția degradărilor la

imobil a fost rezultatul execuției necorespunzătoare a lucrărilor, expertul

arătând punctual în ce constau viciile ascunse ale construcției, că ele au

caracter ascuns și grav și că pentru remedierea lor pârâtul urmează să restituie

o parte din prețul vânzării.

S-a demonstrat caracterul de

viciu ascuns impus de art. 1352 și urm. C. civ., pentru antrenarea răspunderii

vânzătorului.

Referitor la critica ce

vizează neconcordanța dintre considerentele și dispozitivul deciziei din apel,

cu privire la suma ce a făcut obiectul acțiunii reclamantei, respectiv

212.273.370 lei în considerente și 912.273.370 lei în dispozitiv, corect a

reținut instanța că a fost o greșeală de dactilografiat, care a făcut obiectul

încheierii nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006 prin care s-a îndreptat eroarea

materială strecurată în considerentele deciziei.

Cum hotărârea instanței de

apel este temeinică și legală, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. urmează să respingă recursul pârâtului ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., se va respinge și cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată, ca

nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul R.G.D. împotriva deciziei civile nr. 121/ A-C din 5 octombrie 2005

și a încheierii nr. 5/ A-CC din 7 aprilie 2006 ale Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei

reclamante SC A.I. SRL București ca nedovedită, pentru cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.