ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanții F.V., M.L., C.E., D.D.M.,
L.V., G.M., D.I.P., P.G., N.C.P., N.F. și N.Ș., au chemat în judecată pe
pârâtele SC A. SA Vâlcea și SC Z. SRL, solicitând să se constate nulitatea
absolută a contractului de vânzare-cumpărare a suprafeței de 276 mp pentru
cauză ilicită și preț neserios.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința
civilă nr. 486 din 10 mai 2004, a constatat că secția civilă este competentă să
soluționeze cauza, a anulat acțiunea reclamanților N.F., N.C.P. și N.Ș., a
respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins ca nefondată
acțiunea reclamanților.
Instanța de fond a reținut că prin
decizia civilă nr. 1013/2002 a Tribunalului Vâlcea s-a constatat valabilitatea
convenției, cu putere de lucru judecat în privința cauzei contractului, iar ca
o condiție de admitere a acțiunii revocatorii este anterioritatea creanței față
de actul fraudulos. În privința prețului, instanța a considerat că acesta
reprezintă voința părților.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia
nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților,
reținând anterioare creanțele reclamanților și respectul voinței societății. Pe
de altă parte reclamanții nu pot invoca în apel cereri noi, iar lipsa
procedurilor administrative nu conduce la nulitatea actului.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
3, 8 și 11 C. proc. civ.
Recurenții susțin că în mod greșit
instanța de apel a soluționat litigiul pe fond, cât timp o secție necompetență
a tribunalului a judecat pricina în primă instanță, a interpretat greșit actul
dedus judecății, contractul de vânzare-cumpărare fiind lovit de nulitate
absolută pentru fraudarea intereselor creditorilor, care nu au putut executa
creanțele rezultate din drepturile salariale, indemnizații de concedii medicale
sau de odihnă și garanții materiale, și totodată nu s-a pronunțat asupra
prețului derizoriu al contractului.
Recursul este fondat și va fi admis
pentru considerentele ce se vor expune.
Reclamanții, creditori ai SC A. SA,
devenită SC B. SA Drăgășani, au solicitat desființarea actului juridic încheiat
de debitorul lor, prin care a înstrăinat suprafața de teren de 276 mp cu suma
de 833.832 lei.
Dispozițiile art. 975 C. civ.
îndreptățesc pe creditori să ceară revocarea actelor juridice încheiate de
debitor în frauda lor, când prin acestea se tinde la mărirea insolvabilității
sale. Când actul este un titlu oneros, condiția anulării lui este legată de
complicitatea terțului dobânditor, iar aceasta este prezumată în situația în
care, chiar dacă nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele
creditorului, a cunoscut totuși faptul că prin actul la care participă, a creat
sau a mărit insolvabilitatea debitorului. Din această perspectivă, este de
netăgăduit că vânzarea terenului la un preț derizoriu, prezumă condiția
complicității (consilium fraudis).
Pe de altă parte, condiția
anteriorității creanței, în raport cu actul atacat, suportă o excepție: când
debitorul încheie un act fraudulos cu scopul de a prejudicia un credit viitor.
Actul fraudulos de înstrăinare săvârșit cu scopul sustragerii unui bun de la
confiscare sau de la urmărire silită este revocabil, dacă a fost încheiat după
săvârșirea faptei care a determinat creanța. Așadar, chiar și în ipoteza,
greșit stabilită de altfel de instanțele de fond, privind posterioritatea
creanței, acțiunea revocatorie era admisibilă.
Însă, din materialul probator
administrat, rezultă că anterior încheierii actului de vânzare cumpărare,
vânzătorul nu le satisfăcuse reclamanților drepturi rezultate din raporturile
de muncă începând cu anul 2001, situație constatată prin mai multe hotărâri
judecătorești pronunțate de Tribunalul Vâlcea.
Critica deciziei atacate cu privire
la necompetența secției civile a tribunalului de a soluționa pricina nu este
întemeiată.
Regulile de competență materială
stabilite în Titlul I Cartea I a codului de procedură civilă atribuie
judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și Înaltei Curți de Casație și
Justiție prerogative privind judecata cererilor adresate instanțelor
judecătorești fără a face distincție între secțiile instanțelor. Organizarea
administrativă pentru o mai riguroasă activitate, a determinat stabilirea
secțiilor instanțelor, fără însă ca nerespectarea organizatorică să poată
conduce la nulitatea unei hotărâri judecătorești.
Dispozițiile art. 304 pct. 3 C.
proc. civ. prevăd casarea unei hotărâri judecătorești când aceasta s-a dat cu
încălcarea competenței altei instanțe. În situația de față, chiar dacă secția
comercială a tribunalului era competentă să soluționeze litigiul, nu se poate
considera încălcată norma de competență care stabilea în favoarea tribunalului
pronunțarea hotărârii. De altfel în sprijinul acestei considerații este și art.
2 C. proc. civ.
Așa dar, întrucât printr-o acțiune
revocatorie se tinde readucerea în gajul general al creditorilor chirografari
valori care au ieșit fraudulos din patrimoniul debitorului, acțiunea
reclamanților va fi admisă prin admiterea recursului, modificarea deciziei nr.
274/ A-C din 15 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și
schimbarea în tot a sentinței civile nr. 486 din 10 mai 2004, pronunțată de
Tribunalul Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanții F.V., M.L., C.E., L.V., G.M., D.I., toți prin procurator F.E.
împotriva deciziei nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de
Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, modifică
decizia recurată, admite apelul schimbă în tot sentința nr. 486/2004 a
Tribunalului Vâlcea și pe fond, admite acțiunea reclamanților și constată
nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Ia act de renunțarea la judecata
recursului formulată de reclamanta P.G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 13 ianuarie 2006.