ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții F.V., M.L., C.E., D.D.M., L.V., G.M., D.I.P., P.G., N.C.P., N.F. și N.Ș., au chemat în judecată pe pârâtele SC A. SA Vâlcea și SC Z. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a suprafeței de 276 mp pentru cauză ilicită și preț neserios. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 486 din 10 mai 2004, a constatat că secția civilă este competentă să soluționeze cauza, a anulat acțiunea reclamanților N.F., N.C.P. și N.Ș., a respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților. Instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 1013/2002 a Tribunalului Vâlcea s-a constatat valabilitatea convenției, cu putere de lucru judecat în privința cauzei contractului, iar ca o condiție de admitere a acțiunii revocatorii este anterioritatea creanței față de actul fraudulos.

În privința prețului, instanța a considerat că acesta reprezintă voința părților. Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând anterioare creanțele reclamanților și respectul voinței societății. Pe de altă parte reclamanții nu pot invoca în apel cereri noi, iar lipsa procedurilor administrative nu conduce la nulitatea actului. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 8 și 11 C. proc. civ.

Recurenții susțin că în mod greșit instanța de apel a soluționat litigiul pe fond, cât timp o secție necompetență a tribunalului a judecat pricina în primă instanță, a interpretat greșit actul dedus judecății, contractul de vânzare-cumpărare fiind lovit de nulitate absolută pentru fraudarea intereselor creditorilor, care nu au putut executa creanțele rezultate din drepturile salariale, indemnizații de concedii medicale sau de odihnă și garanții materiale, și totodată nu s-a pronunțat asupra prețului derizoriu al contractului. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Reclamanții, creditori ai SC A. SA, devenită SC B. SA Drăgășani, au solicitat desființarea actului juridic încheiat de debitorul lor, prin care a înstrăinat suprafața de teren de 276 mp cu suma de 833.832 lei.

Dispozițiile art. 975 C. civ. îndreptățesc pe creditori să ceară revocarea actelor juridice încheiate de debitor în frauda lor, când prin acestea se tinde la mărirea insolvabilității sale. Când actul este un titlu oneros, condiția anulării lui este legată de complicitatea terțului dobânditor, iar aceasta este prezumată în situația în care, chiar dacă nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuși faptul că prin actul la care participă, a creat sau a mărit insolvabilitatea debitorului. Din această perspectivă, este de netăgăduit că vânzarea terenului la un preț derizoriu, prezumă condiția complicității (consilium fraudis). Pe de altă parte, condiția anteriorității creanței, în raport cu actul atacat, suportă o excepție: când debitorul încheie un act fraudulos cu scopul de a prejudicia un credit viitor.

Actul fraudulos de înstrăinare săvârșit cu scopul sustragerii unui bun de la confiscare sau de la urmărire silită este revocabil, dacă a fost încheiat după săvârșirea faptei care a determinat creanța. Așadar, chiar și în ipoteza, greșit stabilită de altfel de instanțele de fond, privind posterioritatea creanței, acțiunea revocatorie era admisibilă. Însă, din materialul probator administrat, rezultă că anterior încheierii actului de vânzare cumpărare, vânzătorul nu le satisfăcuse reclamanților drepturi rezultate din raporturile de muncă începând cu anul 2001, situație constatată prin mai multe hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Vâlcea. Critica deciziei atacate cu privire la necompetența secției civile a tribunalului de a soluționa pricina nu este întemeiată.

Regulile de competență materială stabilite în Titlul I Cartea I a codului de procedură civilă atribuie judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție prerogative privind judecata cererilor adresate instanțelor judecătorești fără a face distincție între secțiile instanțelor. Organizarea administrativă pentru o mai riguroasă activitate, a determinat stabilirea secțiilor instanțelor, fără însă ca nerespectarea organizatorică să poată conduce la nulitatea unei hotărâri judecătorești. Dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. prevăd casarea unei hotărâri judecătorești când aceasta s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. În situația de față, chiar dacă secția comercială a tribunalului era competentă să soluționeze litigiul, nu se poate considera încălcată norma de competență care stabilea în favoarea tribunalului pronunțarea hotărârii.

De altfel în sprijinul acestei considerații este și art. 2 C. proc. civ. Așa dar, întrucât printr-o acțiune revocatorie se tinde readucerea în gajul general al creditorilor chirografari valori care au ieșit fraudulos din patrimoniul debitorului, acțiunea reclamanților va fi admisă prin admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 486 din 10 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții F.V., M.L., C.E., L.V., G.M., D.I., toți prin procurator F.E. împotriva deciziei nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată, admite apelul schimbă în tot sentința nr. 486/2004 a Tribunalului Vâlcea și pe fond, admite acțiunea reclamanților și constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Ia act de renunțarea la judecata recursului formulată de reclamanta P.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2006.