ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2996/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2996/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Prin cererea

înregistrată la nr. 7206/371/2008, pe rolul Tribunalului Comercial Mureș,

reclamanta SC I.I.E.SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC T.K. SA,

ca instanța să dispună următoarele:

- Diminuarea cu 10% (11 638 Euro)

a prețului de vânzare-cumpărare convenit prin contractul nr. 611 din 19

decembrie 2006, preț achitat integral pârâtei pentru utilajul ,,Extruder ATM –

PE Φ 100 mm LDPE – LLDPE’’.

- Obligarea pârâtei de a restitui

cota de 10%, respectiv suma de 11 638 Euro, din prețul achitat.

- Obligarea pârâtei de a achita

daune-interese sub forma despăgubirilor materiale, în valoare de 104.222 lei,

pentru prejudiciul cauzat prin nefuncționarea, la parametri normali, combinată

alternativ cu funcționarea defectuoasă, a utilajului ,,Extruder ATM – PE Φ

100 mm LDPE – LLDPE’’.

- Obligarea pârâtei de a achita

daune-interese sub forma despăgubirilor morale în valoare de 30.000 lei, pentru

prejudiciul cauzat.

- Obligarea pârâtei

să procedeze la înlocuirea componentelor tehnice cu vicii ascunse până la data

expirării perioadei de garanție, 17 aprilie 2008, iar în caz de neîndeplinire a

acestei obligații să fie autorizați să înlocuiască aceste componente tehnice pe

cheltuiala pârâtei.

La termenul din 24 iunie 2008,

prima instanța a pus în discuția părților, excepția necompetenței teritoriale,

iar prin sentința nr. 708/2008, a fost admisă excepția și s-a dispus declinarea

competenței de soluționare, în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a aut în vedere, că litigiul este unul comercial, având ca temei un contract

încheiat între doi comercianți, în temeiul disp. art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ.

În ce privește competența

teritorială, aceasta revine potrivit art. 14 din contract și raportat la art. 5,

art. 7 C. proc. civ. și art. 969 C. civ., (potrivit căruia contractul are

putere de lege între părți.).

Pe rolul Tribunalului Vrancea,

cauza a fost înregistrată la nr. 2565/91/2008.

Prin sentința civile nr. 55 din 17

februarie 2010 a Tribunalului Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel,

această instanță a reținut următoarele:

Relațiile comerciale dintre

părțile în litigiu s-au desfășurat în timp, pe baza unor contracte, care au

avut ca obiect livrarea de utilaje – Extruder Ø100 mm și Ø80 mm

LOPE – LLDPE, pentru producerea foliei de polietilenă – în total cinci astfel

de utilaje.

Viciile ascunse sunt

prevăzute la art. 1352, art. 1353, art. 1354 C. civ.

Din analiza acestor

texte de lege, prima instanță a desprins trei condiții pe care viciul trebuie

să le îndeplinească cumulativ:

- viciul trebuie să

fie ascuns;

- viciul să fi

existat în momentul încheierii contractului;

- viciul să fie grav

– adică să fie impropriu întrebuințării la care este destinat, după natura sa.

Potrivit disp. Codului civil,

art. 1169 și a regulilor ce guvernează contractele de vânzare cumpărare, toate

cele trei caracteristici care condiționează obligația de garanție a

vânzătorului pentru vicii ascunse, trebuie să fie dovedite de cumpărător.

Prima instanță nu a

putut reține existența viciilor ascunse la utilajul ce a făcut obiectul

contractului.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel reclamanta SC I.I.E.S.R.L., înregistrat sub nr. 2565/91/2008 pe

rolul Curții de Apel Galați.

Prin decizia nr. 18 din 10 februarie

2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a fost

admis apelul declarat de reclamantă, a fost schimbată, în tot, sentința

apelată, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a fost

obligată pârâta la plata sumei de 11638 Euro, în echivalent lei la data plății

efective, reprezentând reducerea cu 10% a prețului stabilit de părți, prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 611 din 19 decembrie 2006, modificat prin

actul adițional din 7 martie 2007, și la plata sumei de 104222 lei cu titlul de

despăgubiri civile către reclamantă.

A fost respins capătul de cerere,

privind plata daunelor morale.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Prin cererea de apel,

reclamanta a invocat neregularități referitoare la actele de procedură

îndeplinite cu ocazia soluționării cauzei în fond, constând în închiderea

dezbaterilor, cu consecința rămânerii în pronunțare a cauzei înainte de

administrarea tuturor probelor admise, obligarea reclamantei de a achita o

diferență de taxă judiciară de timbru ca o consecință a fluctuației leu – euro,

refuzul comunicării raportului de expertiză contabilă, cu consecința

imposibilității formulării de obiecțiuni.

Instanța de apel a

constatat că, la data de 20 ianuarie 2010, cauza a fost reținută spre

soluționare și a fost amânată pronunțarea la data de 27 ianuarie 2010. La acest

termen cauza a fost repusă pe rol, pentru completare taxă judiciară de timbru

de către reclamantă, conform dispozițiilor încheierii din 01 octombrie 2008 și

pentru ca reclamanta să ia cunoștință de raportul de expertiză contabilă depus

la data de 15 ianuarie 2010.

Prin repunerea pe rol

a cauzei la data de 27 ianuarie 2010 și acordarea unui termen la data de 17

februarie 2010, s-au acoperit neregularitățile invocate, referitoare la

necomunicarea raportului de expertiză.

În ceea ce privește

soluționarea obiecțiunilor împotriva raportului de expertiză tehnică, instanța

de apel a reținut că prima instanță, prin respingerea generică a acestora, fără

a dezbate fiecare obiecțiune, în ședință publică, cu respectarea principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare, practic nu a soluționat aceste

obiecțiuni.

Efectul devolutiv al

apelului a deschis părții calea de a reitera obiecțiunile împotriva rapoartelor

de expertiză.

Pe fondul cauzei instanța

de apel a reținut următoarele.

Între părți s-a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 611 din 19 decembrie 2006,

modificat prin act adițional la contractul de vânzare cumpărare la data de 07

martie 2007, prin care pârâta SC T.K.S.A., în calitate de vânzătoare, a vândut

reclamantei SC I.I.E.S.R.L., în calitate de cumpărătoare, 1 buc. Extruder ATM –

PE Ø100 mm LDPE – LLDPE.

Potrivit art. 10 din

contract „Vânzătorul se obligă să acorde garanție un an de la data punerii în

funcțiune a echipamentului ce face obiectul contractului”.

Potrivit procesului

verbal de recepție și punere în funcțiune, utilajul a fost pus în funcțiune la

data de 17 aprilie 2007, precizându-se pe verso-ul acestui proces-verbal că utilajul

funcționează în parametri normali. Cu această ocazie s-a constatat și lipsa

unor piese care au fost înlocuite ulterior, la data de 28 iunie 2007 (f. 15

dosar fond).

După o lună de la

punerea în funcțiune, apelanta – reclamantă a sesizat intimata – pârâtă asupra

unor deficiențe constatate la punerea utilajului în funcțiune, prin nota nr. 67

din 18 mai 2007, comunicată pârâtei prin adresa nr. 76 din 27 iunie 2007.

Printre deficiențele semnalate au fost și cele referitoare la „diferențe mari

la grosimea foliei extrudate (abateri între 0,09 -0,18 mm)”, rezultând imposibilitatea obținerii de produse care să se încadreze în limitele de

toleranță prescrise în documentația de specialitate și prezența permanentă a

două dungi de sfâșiere, care nu se pot elimina nici după scoaterea sau

curățirea dornului.

După corespondența

purtată de părți și mai multe încercări de remediere, conform procesului –

verbal din 05 noiembrie 2007, la data de 14 februarie 2008 s-a montat un nou

distribuitor pe utilaj, iar în urma montării noului distribuitor, s-a constatat

apariția, în continuare, a dungii de sfâșiere și diferențe de grosime la folia

prelucrată.

Datorită afectării

foliei, ca urmare a deficiențelor utilajului, reclamantei S.C. I.I.E.S.R.L. i

s-a returnat marfa vândură cu deficiențe de calitate (prezența dungilor de

sfâșiere pe produsul livrat) de către partenerii săi, SC T.H.M. SRL și SC M.M.

& M.P. SRL.

Expertiza tehnică

efectuată în cauză a concluzionat că variațiile de grosime a foliei au apărut

datorită extrudării neuniforme, pe fondul variațiilor curentului electric. S-a

precizat că este posibil ca aceste fenomene să se fi conjugat cu o centrare nu

tocmai riguros exactă a concentricității conului exterior al dornului, situație

care s-a manifestat și la data expertizei. S-a reținut că, în privința aceste

disfuncții, expertul nu a fost în măsură să explice cauza defecțiunii

constatate.

Variațiile de curent

electric invocate nu pot constitui o cauză permanentă a acestor deficiențe,

deoarece acestea ar fi putut fi înlăturate, expertul precizând că aceste

deficiențe au apărut și la efectuarea expertizei.

Apariția dungilor pe

suprafața foliei a fost explicată prin modificarea geometriei fantei de

extrudare, prin producerea unor striațiuni, deformații locale și zgârieturi pe

suprafețele și muchiile exterioare ale pieselor ce formează fanta de extrudare

(dorn și con exterior) precum și prin depunerea în fantă a unor impurități

provenite din materialul plastic de extrudat, toate acestea producându-se în

timpul exploatării extruderului, la manevrarea dornului.

Pe baza expertizei

tehnice s-a stabilit că o cauză principală a apariției dungilor de sfâșiere

este determinată de modificarea geometriei fantei de extrudare. Or, modificarea

geometriei fantei de extrudare s-a efectuat de către vânzătoarea pârâtă cu

ocazia primelor intervenții asupra extruderului, la data de 28 iunie 2007, când

a montat un dorn recondiționat.

În acest context a

fost efectuată rectificarea exterioară a dornului, explicația dată de vânzător

fiind aceea că intervenția a fost necesară pentru mărirea fantei de extrudare

și,implicit,a debitului de polietilenă injectată, în vederea obținerii unui

balon mai mare și a unei folii mai late, în corelație cu opțiunile

beneficiarului, intervenții precizate în procesul-verbal de punere în funcțiune

și anexa la contractul nr. 611.

Toate încercările

pârâtei de remediere a defecțiunilor au rămas fără rezultat.

Nici explicația

referitoare la cauza dungilor de sfâșiere, ca fiind determinată de depunerea în

fantă a unor impurități nu a putut fi primită, având în vedere că atât mostra

prelevată înainte de demontarea și curățirea dornului și conului exterior cât

și cea de după efectuarea acestei operații, prezintă dungi longitudinale.

Prin răspunsul la

obiecțiuni, expertul tehnic a precizat că disfuncționalitățile menționate pot

fi înlăturate prin recondiționarea matriței de extrudare (rectificarea uneia

din piese și refacerea piesei conjugate pentru păstrarea fantei de extrudare în

limitele necesare) sau înlocuirea matriței de extrudare (dorn și con exterior

noi).

Prin urmare, s-a

concluzionat că utilajul vândut reclamantei nu funcționează în condiții optime,

care să asigure producerea unei folii de calitate, datorită unor deficiențe în

funcționare, constatate prin raportul de expertiză.

Deficiențele

constatate s-au manifestat la scurt timp de la predarea bunului, aproximativ o

lună, în interiorul termenului de garanție prev. de art. 10 din contractul

încheiat de părți.

În cauză, nu s-a

putut reține că defecțiunea echipamentului se datorează utilizării defectuoase

a utilajului, de către angajații reclamantei, în cauză nefăcându-se nici o

dovadă în acest sens.

De asemeni,

vânzătoarea – pârâtă nu a pus la dispoziția cumpărătorului cartea tehnică și

instrucțiunile de utilizare.

Disfuncționalitățile

apărute au fost constatate la scurt timp după punerea în funcțiune a

utilajului, iar faptul că acestea nu au putut fi remediate de vânzător,

dovedește existența unei cauze profunde, care a determinat calitatea

necorespunzătoare a foliei produse de apelantă.

Potrivit art. 1352 C. civ. vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, din cauza

acestora, întrebuințarea sa este micșorată, încât se poate presupune că

cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau nu ar fi dat prețul achitat, dacă ar fi

cunoscut viciile lucrului.

Existența viciilor în

momentul vânzării nu trebuie confundată cu existența în acest moment a

defectelor, adică a manifestărilor exterioare a viciilor. În momentul vânzării

trebuie să existe viciile (cauza), chiar dacă efectele apar ulterior acestui

moment, cum s-a întâmplat în cauză. Deficiențele constatate sunt grave și se

poate considera că dacă cumpărătoarea le-ar fi cunoscut nu ar fi încheiat

contractul sau ar fi plătit un preț mai mic.

În cauză, reclamanta-cumpărătoare

a optat pentru păstrarea bunului, solicitând o reducere cu 10% din prețul

convenit, de 116.382 Euro, reducere pe care instanța o consideră proporțională

cu paguba cauzată de vicii.

În temeiul obligației

de garanție convenită de părți, prin art. 10 din contract și care, conform art.

969 C. civ., reprezintă legea părților, pârâta a fost obligată și la plata

despăgubirilor cauzate prin nefuncționarea la parametri normali, combinată cu

funcționarea defectuoasă a utilajului.

Expertiza contabilă a

stabilit că profitul nerealizat de reclamantă, datorită nefuncționării

utilajului la parametri normali este de 130.416 lei. Reclamanta a solicitat cu

titlu de despăgubiri suma de 104.222 lei, sumă pe care nu și-a majorat-o pe

parcursul procesului civil.

În aplicarea

principiului reparării integrale a prejudiciului pârâta a fost obligată și la

plata sumei de 104.222 lei către reclamantă, cu titlu de daune – interese

materiale.

Capătul de cerere în

obligarea pârâtei la despăgubiri morale a fost respins, ca nefondat, întrucât

reclamanta nu a prezentat dovezi sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru

antrenarea răspunderii pârâtei și pentru prejudicii morale.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs pârâta SC T.K.SA Focșani, aducându-i următoarele

critici:

de apel este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, prin acțiunea

introductivă, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii pârâtei pentru

viciile ascunse pe care pretinde că le are echipamentul cumpărat prin contractul

de vânzare-cumpărare nr. 611/2006.

În acest sens trebuia analizat

dacă sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea acestei răspunderi.

Instanța de apel a reținut, în

mod greșit, faptul că poate atrage răspunderea pentru vicii ascunse doar pentru

că utilajul nu ar funcționa în condiții optime, mai ales că a înlăturat, în mod

netemeinic, concluziile din raportul de expertiză întocmit de expertul H.G.,

din care se desprinde faptul că deficiențele de funcționare nu sunt consecința

unor vicii ascunse.

În continuare

recurenta-pârâtă face ample referiri la conținutul raportului de expertiză

întocmit de acest expert, în legătură cu cauzele care au determinat

nefuncționarea la parametrii optimi a utilajului de extrudat polietilenă.

De asemenea, recurenta-pârâtă

scoate în evidență faptul că, potrivit concluziilor aceluiași raport de

expertiză, disfuncțiile reclamate nu se datorează unor vicii ascunse, ci unor

defecțiuni apărute ulterior punerii în funcțiune, concluzionându-se că nici la

data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nici la data punerii în

funcțiune nu existau vicii ascunse ale utilajului.

Se apreciază că nici în ce

privește gravitatea viciului, instanța de apel nu argumentează soluția

pronunțată, dimpotrivă, chiar din motivarea instanței de apel reieșind faptul

că disfuncționalitățile ar putea fi înlăturate prin recondiționarea unor

componente ale utilajului.

privire la obligarea pârâtei la restituirea a 10% din prețul de vânzare este

greșită, mai ales că, în opinia recurentei, această concluzie nu este suficient

motivată.

Recurenta apreciază că au fost

încălcate dispozițiile art. 1355 C. civ., prin raportare la dispozițiile art. 1352

și art. 1354 C. civ., instanța de judecată neavând posibilitatea să dispună

restituirea unei părți din preț după cum apreciază, ci doar în baza unei

expertizei de specialitate, care să stabilească un asemenea aspect, o astfel de

expertiză nefiind efectuată în cauză.

care a fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamantă a sumei de

104222 lei, cu titlu de despăgubiri, încalcă dispozițiile art. 1356 C. civ.,

deoarece nu s-a făcut dovada faptului că pârâta, în calitatea de vânzătoare, ar

fi cunoscut viciile ascunse ale lucrului vândut, deci că ar fi fost de

rea-credință, or, în speță nu s-a făcut dovada faptului că pârâta ar fi

cunoscut viciile ascunse.

Mai mult, se apreciază că

acordarea acestor despăgubiri în baza art. 10 din contractul de

vânzare-cumpărare și art. 969 C. civ. este greșită, aceste dispoziții

contractuale neputând constitui temei pentru acordarea daunelor interese.

Se mai susține de către recurentă

că, în mod greșit instanța de apel a reținut că suma de 104222 lei, cu titlu de

despăgubiri, ar proveni din suma 130416 lei stabilită în raportul de expertiză

contabilă, aceasta din urmă neavând caracterul unui prejudiciu cert, ea fiind

determinată doar în ipoteza în care utilajul ar fi funcționat 24 de ore din 24,

neținându-se cont nici de faptul că o parte din producția realizată a fost

reciclată.

În drept, cererea de recurs a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

La data de 3 octombrie 2011

intimata SC I.I.E.SRL Târgu – Mureș a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând decizia recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

1.

Prima critică nu

poate fi reținută.

Astfel, deși în

aparență recurenta-pârâtă critică greșita antrenare a răspunderii vânzătorului

pentru viile ascunse ale lucrului vândut, susținând că nu s-a făcut dovada

îndeplinirii celor trei condiții cumulative: 1) viciul să fie ascuns; 2) viciul

să fi existat în momentul încheierii contractului; 3) viciul să fie grav, în

realitate, criticile formulate se referă la netemeinicia hotărârii instanței de

apel, sub aspectul greșitei interpretări a probatoriului administrat în cauză,

cu preponderență cu privire la expertiza tehnică, întocmită de expertul H.G.,

or, sub acest aspect hotărârea instanței de apel numai poate fi analizată în

calea de atac a recursului, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind

abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Criticile formulate,

în detaliu, cu privire la modul de interpretare a concluziilor raportului de

expertiză, vizează netemeinicia concluziilor la care a ajuns instanța de apel

și nu greșita aplicare a dispozițiilor art. 1352, art. 1353 și art. 1354 C.

civ.

De altfel, instanța

de apel explică pe larg de ce a reținut că, în speța de față, sunt întrunite

condițiile antrenării răspunderii pentru vicii ascunse, reținând că produsul

finit, pe care trebuia să-l producă utilajul, a rezultat cu defecțiuni, ce au

determinat returnarea mărfii din partea beneficiarilor reclamantei, tocmai

datorită funcționării necorespunzătoare a unor piese componente ale utilajului,

dar care nu pot fi privite în mod disparat, în raport cu ansamblul utilajului,

concluzia logică fiind aceea că datorită defecțiunii acestor componente,

utilajul, în ansamblul său, poate fi considerat că prezintă vicii ascunse.

Criticile privind

concluzia instanței de apel, cu privire la faptul că disfuncțiile reclamate, ar

fi apărut ulterior punerii în funcțiune, nu pot fi reținute, acestea vizând tot

netemeinicia hotărârii recurate, instanța de apel arătând, argumentat, faptul

că au existat vicii ascunse ale utilajului, chiar dacă acestea nu au putut fi

relevate la momentul încheierii contractului și nici la punerea în funcțiune,

rezultatul lor apărând mai târziu, atunci când utilajul trebuia să lucreze la

parametrii normali, după punerea în funcțiune.

În ce privește

gravitatea viciilor ascunse, acestea au fost considerate ca având acest

caracter, prin raportare la prejudiciul produs reclamantei, și ținând cont de

valoarea, în ansamblu, a utilajului.

Faptul că utilajul nu

funcționează corespunzător, fără înlocuirea unor componente ale sale, denotă o

anumită gravitate a viciului, gravitate manifestată în exterior, prin

consecința fabricării unor produse finite, necorespunzătoare calitativ.

2.

Nici cea de-a doua

critică nu poate fi reținută.

Inexistența unui

raport de expertiză cu privire la determinarea precisă a procentului de

reducere a prețului de vânzare, nu poate conduce la concluzia că această

soluție este nelegală.

Instanța de apel a

motivat de ce a redus prețul cu 10%, arătând că reducerea solicitată este

proporțională cu paguba cauzată de vicii.

De altfel, este de

presupus că ar fi fost destul de greu, chiar și pentru un expert tehnic, să

determine procentul de reducere al prețului utilajului, mai ales în contextul

speței de față, când cauza viciilor ascunse nu a putut fi determinată cu

precizie, aceasta rezultând mai mult ca o consecință produsă asupra produsului

finit, decât ca o cauză foarte concret și precis determinată.

treia critică nu poate fi reținută.

Obligarea pârâtei la

daune interese nu s-a făcut în baza art. 1356 C. civ., ci în baza art. 10 din

contractul de vânzare-cumpărare nr. 611/2006, raportat la art. 969 C. civ.

Deși recurenta

critică hotărârea instanței de apel și sub acest aspect, nu arată de ce aceste

dispoziții contractuale nu pot constitui temei pentru acordarea daunelor

interese, criticând faptul că nu s-ar fi dovedit reaua credință a vânzătoarei,

deși instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată în sensul criticat de

către recurenta-pârâtă.

Potrivit contractului

dintre părți, utilajul livrat reclamantei, ar fi trebuit să funcționeze non-stop

la parametrii normali, or, este cert faptul că acesta nu a funcționat în acest

fel, tocmai datorită viciilor ascunse, expertiza contabilă stabilind faptul că

profitul nerealizat de reclamantă, tocmai datorită nefuncționării utilajului,

depășește valoarea solicitată, cu titlu de despăgubiri, de către reclamantă,

astfel încât, și sub acest aspect instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală.

Având în vedere cele

de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ., recurenta va fi obligată la 10. 750 lei cheltuieli de judecată

către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC T.K. SA Focșani împotriva deciziei nr. 18 de la 10 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială ca

nefondată.

Obligă recurenta la plata sumei

de 10.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 octombrie 2011.