ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3769/2010

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Judecătoria Focșani reclamanta SC T.F.V. SRL Focșani a chemat

în judecată pe pârâta SC M.T. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 90.000

lei reprezentând diferență preț neachitat și dobânzi legale, pretenții care

decurg din operațiunile comerciale de livrare a 7 pompe hidraulice R. la prețul

total de 52.050 euro, din care pârâta a achitat doar suma de 1.511.147.239 lei,

rămânând de plată suma de 90.000 lei.

La

29 decembrie 2005, pârâta SC M.T. SA a formulat cerere reconvențională prin

care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de: 151.114,72 lei sumă

achitată din prețul total al celor 7 pompe și 94.132,09 lei cu titlu de

prejudiciu produs prin nefuncționarea acestora, cu precizarea că pompele au

fost livrate cu factura fiscală din 27 aprilie 2004, termenul de garanție fiind

până în septembrie 2004, însă până la acest termen pompele s-au defectat.

Procedura

privind concilierea directă a fost realizată la data de 8 august 2005, conform

procesului verbal depus la dosarul cauzei.

Prin

încheierea din 25 ianuarie 2008, Judecătoria Focșani, în Dosarul nr. 10142/231/2007

a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea

cererii reconvenționale și a dispus disjungerea cererii reconvenționale

formulată de pârâtă și a dispus înaintarea acesteia, pentru competentă

soluționare, la Tribunalul Vrancea, valoarea pretențiilor emise de pârâtă

depășind valoarea de 100.000. Încheierea nu a fost atacată cu recurs, iar

cererea a fost înregistrată sub nr. 1773/91/2008 la Tribunalul Vrancea; la data

de 24 aprilie 2008 Tribunalul Vrancea, secția civilă, a scos cauza de pe rol și

a dispus înaintarea ei la Secția Comercială a aceluiași tribunal.

La

termenul din data de 01 octombrie 2008, instanța, în conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (4) C. proc. civ., a dispus citarea părților pentru discutarea

termenului de promovare a acțiunii, raportat la dispozițiile art. 4 lit. a) și art.

10 din Decretul nr. 167/1958.

Prin

sentința nr. 287 din 15 octombrie 2008, Tribunalul Vrancea, secția comercială,

a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC M.T. SA, pentru pretenții, ca prescrisă.

S-a

apreciat că acțiunea în răspundere pentru vicii ascunse prezintă caracter

special fiind supusă unui termen de prescripție mai scurt în raport cu cel

general de 3 ani, care, în cazul obligațiilor civile, cât și comerciale, este

de 6 luni de la data livrării produselor necorespunzătoare calitativ, prin

urmare s-a stabilit că termenul de 6 luni, socotit de la data livrării

produselor, se va socoti începând cu 27 aprilie 2004, momentul livrării, având

în vedere că părțile au convenit că termenul de garanție să fie până în

septembrie 2004.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin decizia nr. 124/ A din 19

decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

a respins ca tardiv declarat apelul acesteia reținând că apelul a fost înaintat

instanței de fond la 07 noiembrie 2008 - fila 12 dosar apel - cu depășirea

termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la data de 20 noiembrie 2008,

data comunicării sentinței de fond (fila 86 dosar fond).

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a fost admis, casându-se decizia

atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 999 din 11

martie

2010

a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, cu motivarea că eronat instanța de apel

a luat în considerare ca dată a depunerii declarației de apel data de 7

noiembrie 2008 înscrisă de serviciul de poștă al destinatarului, și nu data

înscrisă de serviciul de poștă al expeditorului, probată a fi 5 noiembrie 2008

(filele 4 și 5 verso din dosarul de recurs ), dată raportat la care, față de

data de 20 noiembrie 2008 a comunicării sentinței de fond, apelul a fost

înregistrat în termenul prevăzut de lege, nefiind tardiv cum a stabilit greșit

instanța de apel.

În

rejudecare, prin decizia nr. 41/ A din 21 mai 2010 a Curții de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, a fost respins apelul pârâtei,

reținându-se în considerente că prima instanță a stabilit corect situația de

fapt existentă între părți și a aplicat corect dispozițiile art. 4 și 10 din

Decretul nr. 167/1958, apreciind că acțiunea în răspundere pentru vicii în

speță prezintă caracter special și este supusă unui termen de prescripție de 6

luni, calculat de la data livrării produselor - 27 aprilie 2004, iar termenul

de garanție convenit de părți a fost stabilit până în septembrie 2004, dată

până la care produsele livrate s-au defectat. S-a mai reținut că, în mod corect

prima instanță a stabilit termenul până la care reclamanta putea promova

acțiunea ulterior lunii septembrie 2004 și că termenul de prescripție de 6 luni

a expirat la sfârșitul lunii martie 2004, acțiunea reclamantei fiind promovată

în decembrie 2005, cu mult peste termenul de 6 luni.

În

contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând soluția dată

în apel sub aspectul greșitei aplicări a textului de lege incident în cauză,

respectiv inaplicabilitatea prescripției de 6 luni în cauză.

Recursul

este netimbrat.

Înalta

Curte la termenul de astăzi a invocat excepția netimbrării recursului și a rămas

în pronunțare pe această excepție.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997,

republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform

aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată

până la

termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

În

cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de

timbru în sumă de 3.261,9 lei și un timbru

judiciar în valoare de 5,15 lei,

conform

art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen

de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost

legal citată cu mențiunea

timbrării, așa cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 8 dosar recurs.

Cum recurenta nu s-a conformat obligației legale de

timbrare a

recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea

prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3)

din actul normativ menționat și să anuleze

recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de recurenta - reclamantă

SC M.T. SA TÂRGOVIȘTE împotriva deciziei

nr.

41/ A din 21 mai

2010

a Curții de

Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2010.