ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3769/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani reclamanta SC T.F.V. SRL Focșani a chemat în judecată pe pârâta SC M.T. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 90.000 lei reprezentând diferență preț neachitat și dobânzi legale, pretenții care decurg din operațiunile comerciale de livrare a 7 pompe hidraulice R. la prețul total de 52.050 euro, din care pârâta a achitat doar suma de 1.511.147.239 lei, rămânând de plată suma de 90.000 lei. La 29 decembrie 2005, pârâta SC M.T.

SA a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de: 151.114,72 lei sumă achitată din prețul total al celor 7 pompe și 94.132,09 lei cu titlu de prejudiciu produs prin nefuncționarea acestora, cu precizarea că pompele au fost livrate cu factura fiscală din 27 aprilie 2004, termenul de garanție fiind până în septembrie 2004, însă până la acest termen pompele s-au defectat. Procedura privind concilierea directă a fost realizată la data de 8 august 2005, conform procesului verbal depus la dosarul cauzei. Prin încheierea din 25 ianuarie 2008, Judecătoria Focșani, în Dosarul nr. 10142/231/2007 a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea cererii reconvenționale și a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă și a dispus înaintarea acesteia, pentru competentă soluționare, la Tribunalul Vrancea, valoarea pretențiilor emise de pârâtă depășind valoarea de 100.000.

Încheierea nu a fost atacată cu recurs, iar cererea a fost înregistrată sub nr. 1773/91/2008 la Tribunalul Vrancea; la data de 24 aprilie 2008 Tribunalul Vrancea, secția civilă, a scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea ei la Secția Comercială a aceluiași tribunal. La termenul din data de 01 octombrie 2008, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., a dispus citarea părților pentru discutarea termenului de promovare a acțiunii, raportat la dispozițiile art. 4 lit. a) și art. 10 din Decretul nr. 167/1958. Prin sentința nr. 287 din 15 octombrie 2008, Tribunalul Vrancea, secția comercială, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.T.

SA, pentru pretenții, ca prescrisă.

S-a apreciat că acțiunea în răspundere pentru vicii ascunse prezintă caracter special fiind supusă unui termen de prescripție mai scurt în raport cu cel general de 3 ani, care, în cazul obligațiilor civile, cât și comerciale, este de 6 luni de la data livrării produselor necorespunzătoare calitativ, prin urmare s-a stabilit că termenul de 6 luni, socotit de la data livrării produselor, se va socoti începând cu 27 aprilie 2004, momentul livrării, având în vedere că părțile au convenit că termenul de garanție să fie până în septembrie 2004. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin decizia nr. 124/ A din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins ca tardiv declarat apelul acesteia reținând că apelul a fost înaintat instanței de fond la 07 noiembrie 2008 - fila 12 dosar apel - cu depășirea termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la data de 20 noiembrie 2008, data comunicării sentinței de fond (fila 86 dosar fond).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a fost admis, casându-se decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 999 din 11 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu motivarea că eronat instanța de apel a luat în considerare ca dată a depunerii declarației de apel data de 7 noiembrie 2008 înscrisă de serviciul de poștă al destinatarului, și nu data înscrisă de serviciul de poștă al expeditorului, probată a fi 5 noiembrie 2008 (filele 4 și 5 verso din dosarul de recurs ), dată raportat la care, față de data de 20 noiembrie 2008 a comunicării sentinței de fond, apelul a fost înregistrat în termenul prevăzut de lege, nefiind tardiv cum a stabilit greșit instanța de apel.

În rejudecare, prin decizia nr. 41/ A din 21 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a fost respins apelul pârâtei, reținându-se în considerente că prima instanță a stabilit corect situația de fapt existentă între părți și a aplicat corect dispozițiile art. 4 și 10 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că acțiunea în răspundere pentru vicii în speță prezintă caracter special și este supusă unui termen de prescripție de 6 luni, calculat de la data livrării produselor - 27 aprilie 2004, iar termenul de garanție convenit de părți a fost stabilit până în septembrie 2004, dată până la care produsele livrate s-au defectat. S-a mai reținut că, în mod corect prima instanță a stabilit termenul până la care reclamanta putea promova acțiunea ulterior lunii septembrie 2004 și că termenul de prescripție de 6 luni a expirat la sfârșitul lunii martie 2004, acțiunea reclamantei fiind promovată în decembrie 2005, cu mult peste termenul de 6 luni.

În contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând soluția dată în apel sub aspectul greșitei aplicări a textului de lege incident în cauză, respectiv inaplicabilitatea prescripției de 6 luni în cauză. Recursul este netimbrat. Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.261,9 lei și un timbru judiciar în valoare de 5,15 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 8 dosar recurs. Cum recurenta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta - reclamantă SC M.T. SA TÂRGOVIȘTE împotriva deciziei nr. 41/ A din 21 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.