ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1769/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC N.C.H.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.C. SA Focșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 17.570.149 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor neachitate, plus 34.261.890 lei penalități de întârziere. Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 61 din 6 februarie 2001, a respins acțiunea, obligând pe reclamantă la 500.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că, la data de 25 mai 1999, reclamanta, printr-un agent de vânzări, a lăsat la sediul pârâtei mai multe produse sub rezerva trimiterii fișelor tehnologice, iar la demonstrația privind modul de folosire s-a constatat că nu corespund calității și au fost refuzate, punând la dispoziția reclamantei marfa.

Curtea de Apel Galați, soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr. 516/A din 27 iunie 2001, a respins cererea, ca nefondată, considerând procesul-verbal din 22 iulie 1999, prin care s-a constatat lipsa eficienței produselor, esențial pentru soluția instanței de fond, iar refuzul de plată, justificat, prin punerea la dispoziția reclamantei a mărfurilor. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs, la data de 11 octombrie 2001, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că produsele livrate prezentau instrucțiuni de folosire acceptate de pârâtă, iar procesul-verbal, care a stabilit ineficiența acestora, nu a fost însușit de reclamantă și nu s-a întocmit în prezența unui delegat neutru.

Pe de altă parte, recurenta susține că nu a considerat necesară înscrierea în fals împotriva procesului-verbal și, eronat, instanțele de fond au reținut confirmarea adresei de ridicare a produselor, în condițiile în care nu s-a făcut dovada preluării acestora sub rezerva verificării. Recursul este nefondat și va fi respins. Vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părți, respectiv, vânzătorul, strămută proprietatea unui bun al său celeilalte părți, cumpărătorul, care se obligă în schimb a plăti prețul bunului vândut. Printre diferitele varietăți de vânzare, vânzarea pe încercate se încheie la momentul realizării acordului de voință, dar sub condiția suspensivă a încercării lucrului, de către cumpărător (art. 1302 C. civ.).

El poate refuza obiectul dacă se constată că, în mod obiectiv, nu este corespunzător. Fiind sub condiție suspensivă, vânzarea pe încercate nu este translativă de proprietate. Este nerelevant faptul că produsele prezentau instrucțiuni de folosire sau că procesul-verbal nu a fost însușit de vânzător sau semnat de un delegat neutru. Vânzătorul a făcut dovada că produsele corespund standardelor europene, nu, însă, și a eficienței concrete pentru cumpărător. Acesta din urmă nu are obligația de a confirma acordul de voință dacă obiectul vânzării nu satisface nevoile pentru care a fost destinat. Cumpărătorul a făcut dovada prin procesul-verbal, chiar neînsușit de vânzător, că solvenții testați nu sunt eficienți procesului tehnologic folosit de acesta și a pus la dispoziția vânzătorului produsele.

Așa fiind, Curtea constată nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 516/A din 27 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Galați, pe care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC N.C.H.R. SRL București împotriva deciziei nr. 516 A din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21martie 2003.