ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1769/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC N.C.H.R. SRL a chemat

în judecată pe pârâta SC A.S.C. SA Focșani, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 17.570.149 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor

neachitate, plus 34.261.890 lei penalități de întârziere.

Tribunalul Vrancea, prin sentința

civilă nr. 61 din 6 februarie 2001, a respins acțiunea, obligând pe reclamantă

la 500.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că, la data de 25 mai 1999, reclamanta, printr-un agent de vânzări, a

lăsat la sediul pârâtei mai multe produse sub rezerva trimiterii fișelor

tehnologice, iar la demonstrația privind modul de folosire s-a constatat că nu

corespund calității și au fost refuzate, punând la dispoziția reclamantei

marfa.

Curtea de Apel Galați, soluționând

apelul declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr. 516/A din 27 iunie 2001,

a respins cererea, ca nefondată, considerând procesul-verbal din 22 iulie 1999,

prin care s-a constatat lipsa eficienței produselor, esențial pentru soluția

instanței de fond, iar refuzul de plată, justificat, prin punerea la dispoziția

reclamantei a mărfurilor.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs, la data de 11 octombrie 2001,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că produsele

livrate prezentau instrucțiuni de folosire acceptate de pârâtă, iar procesul-verbal,

care a stabilit ineficiența acestora, nu a fost însușit de reclamantă și nu s-a

întocmit în prezența unui delegat neutru.

Pe de altă parte, recurenta susține

că nu a considerat necesară înscrierea în fals împotriva procesului-verbal și,

eronat, instanțele de fond au reținut confirmarea adresei de ridicare a

produselor, în condițiile în care nu s-a făcut dovada preluării acestora sub

rezerva verificării.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Vânzarea-cumpărarea este un contract

prin care una dintre părți, respectiv, vânzătorul, strămută proprietatea unui

bun al său celeilalte părți, cumpărătorul, care se obligă în schimb a plăti

prețul bunului vândut.

Printre diferitele varietăți de

vânzare, vânzarea pe încercate se încheie la momentul realizării acordului de

voință, dar sub condiția suspensivă a încercării lucrului, de către cumpărător

(art. 1302 C. civ.). El poate refuza obiectul dacă se constată că, în mod

obiectiv, nu este corespunzător. Fiind sub condiție suspensivă, vânzarea pe

încercate nu este translativă de proprietate.

Este nerelevant faptul că produsele

prezentau instrucțiuni de folosire sau că procesul-verbal nu a fost însușit de

vânzător sau semnat de un delegat neutru. Vânzătorul a făcut dovada că

produsele corespund standardelor europene, nu, însă, și a eficienței concrete

pentru cumpărător. Acesta din urmă nu are obligația de a confirma acordul de

voință dacă obiectul vânzării nu satisface nevoile pentru care a fost destinat.

Cumpărătorul a făcut dovada prin

procesul-verbal, chiar neînsușit de vânzător, că solvenții testați nu sunt

eficienți procesului tehnologic folosit de acesta și a pus la dispoziția

vânzătorului produsele.

Așa fiind, Curtea constată nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 516/A din 27 iunie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Galați, pe care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va

respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC N.C.H.R. SRL

București împotriva deciziei nr. 516 A din 27 iunie 2001 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21martie 2003.