ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5909/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 824 din 29

noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamanta O.M.T. cu sediul în comuna Tulnici județul Vrancea, prin

reprezentanții săi legali, împotriva pârâtei SC C.F. SRL județul Vrancea, în

sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 329.010.950 lei cu

titlu de preț marfă, suma de 441.874.613 lei cu titlu de penalități și

58.260.222 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în principal că la data de 15 aprilie 2002 între părți s-a

încheiat contractul de livrare, care prevede furnizarea de masă lemnoasă pe fir

din partidă, din producția anului 2002, în cantitate de 1482 m.c. pentru valoarea

de 1.120.572.804 lei fără T.V.A. Ulterior, la data de 23 septembrie 2002 s-a

întocmit un act adițional la contractul inițial, pentru livrarea a 16 m.c.

material lemnos din partida 791 pentru suma de 10.584.000 lei. Din concluziile

expertizei contabile rezultă că pârâta datorează reclamantei suma de

329.010.947 lei, reprezentând diferența mărfii livrate cu facturile din 1 iulie

2002 și 30 august 2002, în valoare plătibilă conform actelor, la care se adaugă

penalități de întârziere în sumă de 436.174.613 lei.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia civilă nr. 49/ A din 13 aprilie

2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.F. SRL, împotriva

sentinței civile nr. 824 din 29 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul

Vrancea, în dosarul nr. 1051/C+C/2004.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de apel a stabilit că contrar susținerilor apelantei care a contestat

îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720

1

C.

proc. civ., intimata a făcut dovada că s-a conformat dispozițiilor legale

susmenționate potrivit cărora, în procesele și cererile în materie comercială

evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată

reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu

cealaltă parte.

Pe fondul cauzei, pentru cantitățile

de masă lemnoasă pe picior livrată apelantei pârâte în baza contractului s-au

întocmit facturile din 31 iulie 2002 și din 30 august 2002, în ambele fiind

înscris numele delegatului apelantei pârâte C.N., care a confirmat prin

semnătură primirea acestora, iar apelanta nu a contestat valabilitatea

semnăturii. Din conținutul raportului de expertiză rezultă că valoarea mărfii

livrate reprezintă 932.177.446 lei, iar sumele achitate de apelanta pârâtă în

perioada 8 mai 2002 – 27 martie 2004 reprezintă 603.166.496 lei, stabilindu-se

că se datorează o diferență de preț de 329.010.947 lei. Au fost calculate și

penalitățile pentru întârzierea decontării prețului de 0,15 % pe zi în sumă de

436.174.613 lei, iar pentru neridicarea masei lemnoase rămasă în stoc, valoarea

penalităților de 8 % convenită de părți prin art. 25 al contractului reprezintă

suma de 23.107.088 lei. Pentru stabilirea stocului de masă lemnoasă din partida,

instanța de fond a dispus și o expertiză tehnică, context în care apelanta nu a

formulat obiecțiuni la cele două rapoarte de expertiză și în atare situație,

depunerea unor avize de expediție cu cantități inferioare celor confirmate ca

livrate de administratorul apelantei nu este concludentă cauzei.

Împotriva deciziei civile nr. 49/ A

din 13 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, a promovat recurs pârâta SC C.F. SRL, care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că la judecata în fond a pricinii, la ultimul termen, a fost depus un

raport de expertiză, fără a fi pus în discuția părților și fără a putea fi

formulate obiecțiuni, iar raportul de expertiză contabilă a fost întocmit numai

pe baza documentelor puse la dispoziție de reclamantă, precum și împrejurarea

că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii, respectiv contractul încheiat de reclamantă cu SC G.

SRL pentru verificarea cantității de material lemnos contractată, fără a fi

invocat temeiul de drept al cererii de recurs.

Intimata reclamantă O.M.T. a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL, pentru următoarele considerente.

Este nejustificată critica

recurentei privind aspectul ca raportul de expertiză nu a fost pus în discuția

părților și nu s-au putut formula obiecțiuni, instanța de fond soluționând de

această manieră cauza. Din verificarea documentației existente reiese neîndoios

că raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. E.M. a fost depus

la dosarul cauzei la data de 5 noiembrie 2004, iar din încheierea din ședința

publică de la 9 noiembrie 2004, la cererea reprezentanților ambelor părți a

fost acordat un termen cu scopul de a se lua cunoștință de conținutul acestui

raport de expertiză. Termenul acordat la data de 23 noiembrie 2004 a fost

suficient pentru luarea la cunoștință de conținutul expertizei, precum și de a

formula eventuale obiecțiuni. Mai mult, la termenul din 23 noiembrie 2004, când

s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul

dezbaterilor, a fost amânată pronunțarea pentru 29 noiembrie 2004, fără însă ca

reclamanta să depună note scrise, prin care să-și exercite dreptul la apărare.

Din conținutul raportului de

expertiză contabilă, întocmit de expertul contabil B.R., se desprinde cu maximă

claritate că prin scrisori recomandate au fost convocate părțile, pentru data

de 14 octombrie 2004 ora 9,00, în vederea efectuării expertizei, cu toate

actele necesare.

De remarcat, că nici una din părți

nu a formulat obiecțiuni la cele două rapoarte de expertiză, însușindu-și

concluziile.

Amplu documentat și bine argumentat,

au fost preluate elementele de calcul oferite de expertize, care coroborate cu

înscrisurile depuse de părți, au condus la o justă apreciere a sumelor de bani

datorate de pârâtă.

Pentru rațiunile juridice expuse

anterior, urmează ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta

SC C.F. SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite nici una din

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr.

49/ A din 13 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați secția

comercială, respingând ca nefondat recursul.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

urmează a obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 1500 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimata reclamantă O.M.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C.F. SRL Soveja, județul Vrancea, împotriva deciziei nr. 49/ A din 13

aprilie 2005 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă la plata a

1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă O.M.T., jud. Vrancea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 decembrie 2005.