ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA Focșani, prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, a solicitat obligarea pârâtului B.M. la plata sumei de 100 . 430,51 RON, cu titlu de preț servicii, conform facturilor emise în perioada noiembrie 2008-octombrie 2009, 24.105,79 RON, cu titlu de preț majorări legale de întârziere calculate la facturile neachitate indicate mai sus, până în momentul sesizării instanței. Prin sentința civilă nr. 69 din 22 iunie 2011, Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100.430,51 RON, preț pentru facturile emise în perioada 2008 octombrie 2009, 24.105,79 RON, cu titlu de majorări de întârziere aferente acelorași facturi calculate până la momentul sesizării instanței, precum și suma de 4.107 RON cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtul B.M. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 102/A din 05 decembrie 2011 de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială. Împotriva acestei decizii, pârâtul B.M. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut, în esență, că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au analizat depozițiile martorilor audiați care au confirmat faptul că din luna august 2008 nu a mai efectuat lucrări, iar muncitorii au plecat și că în luna septembrie 2008 a întrerupt țeava prin care se aproviziona cu apă, prin sigilarea acesteia. Făcând referiri la procesul-verbal de constatare din 11 iulie 2005, recurentul susține că nu i s-a făcut cunoscut traseul conductei și faptul că există și alți consumatori cuplați deja la conductă.

Totodată, susține că instanța de apel a reținut greșit că prin procesul-verbal încheiat la data de 22 noiembrie 2006 a fost de acord să suporte pierderile din rețea întrucât prin menționatul proces-verbal s-a angajat să plătească consumul de apă care apare ca diferență între consumul înregistrat de contorul principal și suma consumurilor înregistrate de contoarele fiecărei părți. Recurentul mai susține că instanța de apel a reținut faptul că prin adresa înregistrată în 12 iunie 2009 s-a angajat să achite debitul creat, însă nu a reținut și faptul că la data înaintării adresei nu avea cunoștință despre avizul dat de SC C. SA lui I.T. pentru debranșare și realizarea unui alt branșament, fapt ce a dat ocazia avarierii conductei și înregistrarea acelui consum de apă din perioada octombrie 2008-octombrie 2009. Făcând referiri la raportul de expertiză, recurentul susține că a demonstrat cu martori faptul că nu a consumat 31.398,34 m.c.

de apă, cât a fost specificat în acel raport. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului și respingerea solicitărilor SC C. SA, ca fiind neîntemeiate. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că, deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice niciunul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

Prin criticile invocate în cererea de recurs, pârâtul și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâtul B.M. împotriva deciziei nr. 102/A din 05 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.