ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 656/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 656/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vrancea, sub nr. 1888/91 din 3 iunie 2007, reclamanta SC F.S. SRL București, în

contradictoriu cu pârâta SC D. SRL Focșani, a solicitat obligarea acesteia la

plata sumei de 100.000 lei Euro, contravaloarea în lei la data plății a

prejudiciului cauzat de pârâtă ca urmare a exploatării fără drept a obiectului

brevetului de invenție nr. 118746/46/2007 pentru perioada 30 aprilie 2007 - 30

iulie 2007.

Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 80 din

13 iunie 2008, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata

sumei de 25.000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune,

fiind obligată să plătească reclamantei și suma de 1.800 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel,

formulând, totodată, cerere de repunere în termenul de apel, cerere care a fost

admisă în ședința publică din 19 decembrie 2008, reținându-se că procedura de

comunicare a hotărârii este nulă.

Prin decizia nr. 122/ A din 19 decembrie 2008, Curtea

de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a admis apelul

declarat de pârâta SC D. SRL Focșani și în consecință:

A desființat sentința nr. 80 din 13 iunie 2008 a

Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre soluționare la aceeași instanță,

reținând că, prima instanță a judecat cauza fără ca procedura de citare să fie

legal îndeplinită cu pârâta.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC F. SRL, soluționat prin decizia nr. 3272 din 9 decembrie 2009 de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a admis recursul declarat de

reclamantă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, reținând că, instanța de apel nu a analizat, în condițiile art. 137

C. proc. civ., cu prioritate excepția de tardivitate a apelului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrat sub nr. 511/44/2010,

iar prin decizia comercială nr. 51 din 9 iunie 2010, Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, a respins, ca nefondată, cererea de

repunere în termen, formulată de către apelanta SC D. SRL Focșani și a respins

ca tardiv formulat apelul declarat de pârâta SC D. SRL Focșani.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC

D. SRL FOCȘANI, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei în sensul admiterii cererii

de repunere în termenul de a formula apel, iar în rejudecare respingerea

cererii principale ca netemeinică.

Critica adusă deciziei atacate, se referă în esență

la faptul că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de repunere în

termenul de a formula apel, având în vedere că recurenta nu a fost citată pe

parcursul desfășurării procesului, nefiindu-i comunicată hotărârea primei

instanțe în vederea promovării căii de atac.

Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta

Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul pârâtei să fie

respins, pentru următoarele considerente:

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că, în ceea ce privește cererea de repunere în termen, apelanta

și-a întemeiat cererea pe nelegala citare în fața instanței de fond, aspect ce

nu este prevăzut de dispozițiile art. 103 C. proc. civ., sens în care instanța

de apel a apreciat în mod corect că această cerere apare ca nefondată.

În ceea ce privește excepția tardivității, aceasta a

fost corect soluționată de instanța de apel, reținându-se că termenul de

exercitare a apelului este de 15 zile și curge conform dispozițiilor art. 284 alin.

(l) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii.

Comunicare sentinței a fost expediată pârâtei la

sediul acesteia, indicat în cererea de apel, îndeplinirea procedurii de comunicare

fiind tăcută prin afișare, nici o persoană nefiind găsită.

În acest context, susținerile pârâtei, potrivit

cărora, s-au încălcat dispozițiile art. 92 C. proc. civ., nu pot fi primite

având în vedere că aceste dispoziții permit comunicarea actelor de procedură

prin afișare, în cazul în care se constată lipsa oricărei persoane la sediul

acestora, acesta fiind și motivul indicat în dovada de comunicare a sentinței

apelate, aflate la dosarul de fond.

În raport de aceste considerente, se constată faptul

că sentința civilă nr. 80 din 13 iunie 2008 a fost comunicată pârâtei la data

de 30 iunie 2008, iar apelul declarat de aceasta a fost formulat la data de 20

august 2008, deci peste termenul legal de 15 zile, sens în care, instanța de

apel, în mod corect a respins apelul ca tardiv formulat.

Prin urmare, constatându-se că motivele invocate nu

conduc la modificarea sau casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC D. SRL FOCȘANI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC

D. SRL FOCȘANI împotriva deciziei comerciale nr. 51 din 9 iunie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2011.