ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3272/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1888/91 din 3 iunie 2007 la Tribunalul Vrancea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC F.S. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC D. SRL Focșani, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumei de 100.000 euro, contravaloarea în lei la data plății a prejudiciului cauzat de pârâtă ca urmare a exploatării fără drept a obiectului brevetului de invenție din 2007 pentru perioada 30 aprilie 2007 – 30 iulie 2007. Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 80 din 13 iunie 2008 a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 25.000 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva menționatei hotărâri, pârâta a declarat apel, formulând, totodată, cerere de repunere în termenul de apel, cerere care a fost admisă în ședința publică din 19 decembrie 2008, reținându-se că procedura de comunicare a hotărârii este nulă. Prin decizia nr. 122/A din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a admis apelul declarat de pârâta SC D. SRL Focșani, cu sediul în Focșani, județul Vrancea, împotriva sentinței civile nr. 80 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea și în consecință: A desființat sentința nr. 80 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre soluționare la aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că prima instanță a judecat cauza fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu pârâta. Astfel, din dovezile aflate la dosar, rezultă că, factorul poștal a subliniat că citația „a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului, pe ușa principală a clădirii, a hotelului”, ceea ce atrage nulitatea actului procedură și a hotărârii apelate, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece fiind subliniate toate cele trei sedii indicate în citație, nu se poate stabili în condițiile prevăzute de textul de mai sus, unde a fost citată apelanta - pârâtă la soluționarea în fond a cauzei. Reclamanta a formulat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește soluționarea cererii de repunere în termen, contrar dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ., atât timp cât prin cerere s-a invocat doar faptul că actul a fost afișat cu încălcarea „art. 922” C. proc. civ. față de calitatea părții de persoană juridică, - articol inexistent, iar cât privește admiterea apelului, s-au aplicat greșit dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 921 C. proc. civ., potrivit cărora afișarea actului de procedură se poate face dacă nicio persoană juridică nu a fost găsită la sediu, ori la dosar există suficiente dovezi că a cunoscut despre proces și a făcut și apărări. Analizând recursul se găsește fondat pentru cele ce se vor arăta. Instanța de apel a fost învestită cu cererea de apel formulată de pârâtă și cu o cerere de repunere în termen, prin care partea a invocat faptul că nu a putut declara în termen calea de atac, deoarece comunicarea hotărârii apelate s-a făcut prin afișare, luând cunoștință despre aceasta doar cu ocazia comunicării somației în vederea executării silite.

În consecință, instanța de apel a admis cererea și a repus partea în termenul de apel, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., deși acestea, pentru a fi aplicate, fac trimitere la o împrejurare mai presus de voința părții care să o fi împiedicat să exercite calea de atac. Această situație nu se regăsește în cauză și, deci, admiterea cererii întemeiată pe acest text de lege nu putea fi primită. Dimpotrivă, față de situația reținută prin raportare la dispozițiile art. 100 pct. 7 C. proc. civ., incidente, în cauză, instanța, din oficiu, era obligată să dea eficiență dispozițiilor art. 284 C. proc. civ. raportat la art. 102 C. proc. civ. și să verifice dacă cererea de apel a fost introdusă în termen sau este tardiv formulată, caz în care soluționarea pe fond nu mai era posibilă.

Cum instanța de apel nu a analizat, în condițiile art. 137 C. proc. civ., cu prioritate excepția de tardivitate a apelului și pentru a nu încălca principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece, admiterea acesteia ar fi exclus analizarea celorlalte critici din apel și ar face, astfel, imposibilă analizarea restul motivelor din cererea de recurs, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa hotărârea cu trimitere la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F.S. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel Galați nr. 122 din 19 decembrie 2008, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.