ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3272/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3272/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1888/91 din 3

iunie 2007 la Tribunalul Vrancea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC F.S. SRL București a chemat în judecată

pe pârâta SC D. SRL Focșani, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să o oblige la plata sumei de 100.000 euro, contravaloarea în lei la

data plății a prejudiciului cauzat de pârâtă ca urmare a exploatării fără drept

a obiectului brevetului de invenție din 2007 pentru perioada 30 aprilie 2007 –

30 iulie 2007.

Tribunalul Vrancea prin

sentința civilă nr. 80 din 13 iunie 2008 a admis în parte acțiunea și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 25.000 euro, echivalentul în lei la data

plății, cu titlu de daune.

Ca parte căzută în

pretenții, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să

plătească reclamantei și suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva menționatei

hotărâri, pârâta a declarat apel, formulând, totodată, cerere de repunere în

termenul de apel, cerere care a fost admisă în ședința publică din 19 decembrie

2008, reținându-se că procedura de comunicare a hotărârii este nulă.

Prin decizia nr. 122/A din

19 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, a admis apelul declarat de pârâta SC D. SRL Focșani, cu sediul în

Focșani, județul Vrancea, împotriva sentinței civile nr. 80 din 13 iunie 2008

pronunțată de Tribunalul Vrancea și în consecință:

A desființat sentința nr. 80

din 13 iunie 2008 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre soluționare la

aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel,

a reținut că prima instanță a judecat cauza fără ca procedura de citare să fie

legal îndeplinită cu pârâta.

Astfel, din dovezile aflate

la dosar, rezultă că, factorul poștal a subliniat că citația „a fost afișată pe

ușa principală a locuinței destinatarului, pe ușa principală a clădirii, a

hotelului”, ceea ce atrage nulitatea actului procedură și a hotărârii apelate,

în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece fiind subliniate toate

cele trei sedii indicate în citație, nu se poate stabili în condițiile

prevăzute de textul de mai sus, unde a fost citată apelanta - pârâtă la

soluționarea în fond a cauzei.

Reclamanta a formulat

recurs, invocând nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește soluționarea

cererii de repunere în termen, contrar dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.,

atât timp cât prin cerere s-a invocat doar faptul că actul a fost afișat cu

încălcarea „art. 922” C. proc. civ. față de calitatea părții de persoană

juridică, - articol inexistent, iar cât privește admiterea apelului, s-au

aplicat greșit dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 921 C.

proc. civ., potrivit cărora afișarea actului de procedură se poate face dacă

nicio persoană juridică nu a fost găsită la sediu, ori la dosar există

suficiente dovezi că a cunoscut despre proces și a făcut și apărări.

Analizând recursul se

găsește fondat pentru cele ce se vor arăta.

Instanța de apel a fost

învestită cu cererea de apel formulată de pârâtă și cu o cerere de repunere în

termen, prin care partea a invocat faptul că nu a putut declara în termen calea

de atac, deoarece comunicarea hotărârii apelate s-a făcut prin afișare, luând

cunoștință despre aceasta doar cu ocazia comunicării somației în vederea

executării silite.

În consecință, instanța de

apel a admis cererea și a repus partea în termenul de apel, în temeiul

dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., deși acestea, pentru a fi aplicate, fac

trimitere la o împrejurare mai presus de voința părții care să o fi împiedicat

să exercite calea de atac. Această situație nu se regăsește în cauză și, deci,

admiterea cererii întemeiată pe acest text de lege nu putea fi primită.

Dimpotrivă, față de situația

reținută prin raportare la dispozițiile art. 100 pct. 7 C. proc. civ.,

incidente, în cauză, instanța, din oficiu, era obligată să dea eficiență

dispozițiilor art. 284 C. proc. civ. raportat la art. 102 C. proc. civ. și să

verifice dacă cererea de apel a fost introdusă în termen sau este tardiv

formulată, caz în care soluționarea pe fond nu mai era posibilă.

Cum instanța de apel nu a

analizat, în condițiile art. 137 C. proc. civ., cu prioritate excepția de

tardivitate a apelului și pentru a nu încălca principiul dublului grad de

jurisdicție, deoarece, admiterea acesteia ar fi exclus analizarea celorlalte

critici din apel și ar face, astfel, imposibilă analizarea restul motivelor din

cererea de recurs, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite

recursul și se va casa hotărârea cu trimitere la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC F.S. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel Galați nr. 122

din 19 decembrie 2008, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2009.