ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R.P.O. SA Constanța a

chemat-o în judecată pe pârâta SC E. SRL Constanța, solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei către reclamantă

la plata sumei de 140.295.763 lei, reprezentând contravaloare produse

achiziționate necorespunzătoare și a sumei de 219.330.991 lei, reprezentând

contravaloare produse achiziționate ca urmare a necorespunderii celor dintâi,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2490/ COM

din 23 martie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială a respins excepția

de inadmisibilitate a acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune,

ca nefondate, precum și cerere de modificare a acțiunii inițiale, formulate de

reclamantă;

A admis în parte cererea inițială

formulată de reclamantă și a dispus rezoluțiunea vânzării-cumpărării, încheiate

între părți, sub forma contractului în forma simplificată a comenzii din 27

februarie 2001, urmată de executare;

A obligat-o pe pârâtă către

reclamantă la plata sumei de 140.295.763 lei, reprezentând prețul produselor

livrate, necorespunzătoare și a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei către reclamantă la plata sumei de 219.330.991 lei cu titlu de daune;

A fost obligată pârâta către

reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 29.913.535 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că pârâta vânzătoare nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, întrucât oferta sa conține greșeli tehnice, pompele livrate

neatingând parametrii oficiali și neputând fi folosite ca pompe circulație

ulei, fiind incidente dispozițiile art. 969 și art. 1020 C. civ., iar în ce

privește al II-lea capăt de cerere a reținut că cele 20 de pompe nu au avut

destinația pretinsă de reclamantă, iar cuantumul pretențiilor nu a fost

dovedit.

Prin decizia civilă nr. 29/ COM din 17

februarie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a

respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantă și pârâtă împotriva

sentinței tribunalului.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut, privind apelul reclamantei, că sumele solicitate cu

titlu de daune interese și care reprezintă diferența plătită pentru a

achiziționa un număr mai mic de pompe din Olanda, ce corespund scopului

reclamantei, dar mai scumpe decât cele vândute de pârâtă (fabricate în

Danemarca) nu pot fi acordate, pe de o parte pentru că, urmare a rezoluțiunii

vânzării prejudiciul creat reclamantei a fost reparat prin restituirea

prețului, iar pe de altă parte, între neîndeplinirea obligației de a preda

pompele cu caracteristicile tehnice indicate de către pârâtă și achiziționarea

altor pompe mai scumpe nu există legătură de cauzalitate.

În ce privește apelul pârâtei, instanța

a reținut că, față de concluziile expertului tehnic, corect s-a apreciat de

prima instanță că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată,

respectiv predarea utilajelor individualizate de caracteristicile tehnice

indicate în ofertă, ci altele, ce nu au fost folosite corespunzător scopului

beneficiarului.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs ambele părți.

În recursul său, reclamanta critică

hotărârea atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9

teza II și solicită admiterea acestuia, casarea deciziei curții de apel,

admiterea apelului său, iar pe fond, admiterea capătului de cerere privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 219.330.991 lei către reclamantă, cu

cheltuieli de judecată, din apel și din recurs.

Recurenta-reclamantă susține astfel

că intimata-pârâtă a livrat alt produs decât cel comandat și, urmare

rezoluțiunii vânzării-cumpărării, se impunea aplicarea dispozițiilor art. 1073 C.

civ. și admiterea integrală a acțiunii și obligarea pârâtei și la plata

daunelor în sumă de 219.330.991 lei, deoarece, prin soluțiile instanțelor,

neacordându-se aceste daune, s-a încălcat regimul juridic al rezoluțiunii

urmate de repunerea părților în situația anterioară și obligarea părții în

culpă la daune, dacă sunt dovedite, ori, prin probatoriile administrate au fost

dovedite daunele suferite prin nelivrarea produsului comandat și refuzul

categoric al vânzătorului de a-l înlocui.

Recurenta-pârâtă își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicită

admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, ca fiind netemeinică și

nelegală, iar pe fond respingerea cererii reclamantei.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă invocă în primul rând, mai multe excepții de ordine publică și

anume:

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a SC E. SRL Constanța, determinat de faptul că între părți nu s-a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare, ci unul de intermediere, vânzător și

proprietar fiind societatea daneză prin reprezentantul său din România;

Excepția tardivității cererii

modificatoare a reclamantei, având în vedere că, inițial, prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a solicitat doar restituirea prețului și nu și

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, precizându-și doar ulterior

primei zi de înfățișare cererea de rezoluțiune a contractului, deci tardiv.

Excepția inadmisibilității cererii,

deoarece se invocă cauze concomitente cu momentul încheierii contractului și

reclamanta nu a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare, cum s-ar

fi impus, ci rezoluțiunea acestuia.

Pe fond, arată că greșit s-a reținut

neîndeplinirea conformă și corectă a obligațiilor ce-i incumbau potrivit

contractului, atât timp cât nu poate fi vorba de o ofertă incompletă sau de o

acceptare cu alte condiții decât cele stipulate expres în ofertă, iar privind

considerațiile expertului numit de instanță, acestea au depășit obiectivele

stabilite; tot greșit s-a reținut că reclamanta poate cere rezilierea

contractului ulterior efectuării recepției utilajelor, în astfel de condiții

neputându-se vorbi decât cel mult de o culpă comună, împrejurare în care

acțiunea reclamantei ar fi blocată de aplicarea principiului nemo auditur

propriam turpitudinem allegans.

Recursurile nu sunt fondate și vor

fi respinse potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

În ce privește recursul reclamantei,

se constată că în mod greșit aceasta consideră că nu au fost aplicate corect

dispozițiile art. 1073 C. civ., neadmițându-i-se integral acțiunea, prin

obligarea pârâtei și la plata daunelor în sumă de 219.330.991 lei, reprezentând

contravaloarea produselor achiziționate ca urmare a livrării de către pârâtă a

unor produse necorespunzătoare caracteristicilor indicate de reclamantă.

Se reține astfel că, în raport de

executarea necorespunzătoare a obligației de livrare de către pârâtă și a

refuzului expres al acesteia de a înlocui produsul livrat cu unul corespunzător

aplicației tehnice pentru care fusese comandat, instanța de fond a dispus

corect rezoluțiunea vânzării-cumpărării, încheiate între părți, sub forma

simplificată a comenzii urmate de executare și, în aplicarea dispozițiilor art.

969 C. civ., ca efect al rezoluțiunii, cu consecința repunerii părților în

situația avută anterior încheierii contractului, a obligat-o pe pârâtă la plata

sumei de 140.295.763 lei, reprezentând prețul produselor livrate, necorespunzătoare.

În aceste condiții, suma de

219.330.991 lei, pretinsă cu titlu de daune interese, reprezentând diferența

plătită de reclamantă pentru achiziționarea unor produse corespunzătoare, dar

la un preț mai mare, de la o firmă olandeză, motivat de necesitatea înlocuirii

celor livrate de pârâtă nu se justifică a fi acordată, întrucât nu există

legătură de cauzalitate între neîndeplinirea obligației de către pârâtă și

achiziționarea de către reclamantă a unor produse mai scumpe, cu atât mai mult

cu cât, așa cum rezultă din actele dosarului, celor din urmă produse nu li s-a

dat destinația pretinsă de reclamantă.

În consecință, recursul reclamantei

va fi respins, ca nefondat.

Privind recursul pârâtei, mai întâi,

în ce privește excepțiile formulate, se constată următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC E. SRL Constanța nu este fondată, având în vedere că

instanța de fond a clarificat raporturile juridice dintre părți, stabilind

expres că izvorul raportului juridic obligațional îl constituie forma

simplificată a contractului, respectiv comanda urmată de executare, iar din

actele contabile depuse la dosar rezultă fără dubiu că pârâta a fost

proprietara lucrului vândut, respectiv a produselor în discuție, acestea fiind cumpărate

în nume propriu de la SC D.I. SRL.

Excepția tardivității cererii

modificatoare a reclamantei nu este nici ea fondată, întrucât nu este o

excepție de ordine publică și, ca atare, nu poate fi invocată pentru prima dată

în recurs, iar pe de altă parte, față de caracterul dispozitiv al prevederilor art.

132 C. proc. civ., se impunea ca pârâta să invoce decăderea la primul termen de

judecată, după cunoașterea motivului decăderii, ceea ce nu a făcut.

Excepția inadmisibilității cererii

este de asemenea nefondată, deoarece s-a cerut rezoluțiunea pentru

neîndeplinirea obligației de a preda produsele contractate și comandând

produsele ce au făcut obiectul ofertei nu se poate susține că reclamanta, în

calitate de cumpărătoare s-a aflat în eroare pentru a solicita anularea actului

de vânzare-cumpărare.

Pe fondul cauzei, criticile

recurentei-pârâte sunt nefondate.

Astfel, rapoartele de expertiză

întocmite în cauză, ale căror concluzii au fost corect însușite de instanțe au

stabilit că SC E. SRL Constanța nu a predat utilajele individualizate de

caracteristicile tehnice indicate în ofertă, ci altele ce nu au putut fi

folosite corespunzător scopului, de către beneficiar.

În acest sens, și din întregul

probatoriu administrat, rezultă că după ce produsele au fost recepționate,

fiind supuse probelor de funcționare s-a constatat că nu ating parametrii

ofertați.

Astfel fiind, se reține că în mod

corect instanțele au apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată

și, drept urmare, față de cele mai sus arătate, se constată că pârâta nu a

formulat în recurs nici o critică întemeiată în condițiile art. 304 C. proc.

civ. și recursul acesteia se va respinge, de asemenea ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanta SC R.P.O. SA Constanța și pârâta SC E. SRL Constanța, împotriva

deciziei nr. 29/ COM din 17 februarie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.