ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.P.O. SA Constanța a chemat-o în judecată pe pârâta SC E. SRL Constanța, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 140.295.763 lei, reprezentând contravaloare produse achiziționate necorespunzătoare și a sumei de 219.330.991 lei, reprezentând contravaloare produse achiziționate ca urmare a necorespunderii celor dintâi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2490/ COM din 23 martie 2004, Tribunalul Constanța, secția comercială a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune, ca nefondate, precum și cerere de modificare a acțiunii inițiale, formulate de reclamantă; A admis în parte cererea inițială formulată de reclamantă și a dispus rezoluțiunea vânzării-cumpărării, încheiate între părți, sub forma contractului în forma simplificată a comenzii din 27 februarie 2001, urmată de executare; A obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 140.295.763 lei, reprezentând prețul produselor livrate, necorespunzătoare și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 219.330.991 lei cu titlu de daune; A fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 29.913.535 lei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâta vânzătoare nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, întrucât oferta sa conține greșeli tehnice, pompele livrate neatingând parametrii oficiali și neputând fi folosite ca pompe circulație ulei, fiind incidente dispozițiile art. 969 și art. 1020 C. civ., iar în ce privește al II-lea capăt de cerere a reținut că cele 20 de pompe nu au avut destinația pretinsă de reclamantă, iar cuantumul pretențiilor nu a fost dovedit. Prin decizia civilă nr. 29/ COM din 17 februarie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantă și pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, privind apelul reclamantei, că sumele solicitate cu titlu de daune interese și care reprezintă diferența plătită pentru a achiziționa un număr mai mic de pompe din Olanda, ce corespund scopului reclamantei, dar mai scumpe decât cele vândute de pârâtă (fabricate în Danemarca) nu pot fi acordate, pe de o parte pentru că, urmare a rezoluțiunii vânzării prejudiciul creat reclamantei a fost reparat prin restituirea prețului, iar pe de altă parte, între neîndeplinirea obligației de a preda pompele cu caracteristicile tehnice indicate de către pârâtă și achiziționarea altor pompe mai scumpe nu există legătură de cauzalitate.

În ce privește apelul pârâtei, instanța a reținut că, față de concluziile expertului tehnic, corect s-a apreciat de prima instanță că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, respectiv predarea utilajelor individualizate de caracteristicile tehnice indicate în ofertă, ci altele, ce nu au fost folosite corespunzător scopului beneficiarului. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs ambele părți. În recursul său, reclamanta critică hotărârea atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II și solicită admiterea acestuia, casarea deciziei curții de apel, admiterea apelului său, iar pe fond, admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 219.330.991 lei către reclamantă, cu cheltuieli de judecată, din apel și din recurs.

Recurenta-reclamantă susține astfel că intimata-pârâtă a livrat alt produs decât cel comandat și, urmare rezoluțiunii vânzării-cumpărării, se impunea aplicarea dispozițiilor art. 1073 C. civ. și admiterea integrală a acțiunii și obligarea pârâtei și la plata daunelor în sumă de 219.330.991 lei, deoarece, prin soluțiile instanțelor, neacordându-se aceste daune, s-a încălcat regimul juridic al rezoluțiunii urmate de repunerea părților în situația anterioară și obligarea părții în culpă la daune, dacă sunt dovedite, ori, prin probatoriile administrate au fost dovedite daunele suferite prin nelivrarea produsului comandat și refuzul categoric al vânzătorului de a-l înlocui. Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea cererii reclamantei. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă invocă în primul rând, mai multe excepții de ordine publică și anume: Excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. SRL Constanța, determinat de faptul că între părți nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, ci unul de intermediere, vânzător și proprietar fiind societatea daneză prin reprezentantul său din România; Excepția tardivității cererii modificatoare a reclamantei, având în vedere că, inițial, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat doar restituirea prețului și nu și rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, precizându-și doar ulterior primei zi de înfățișare cererea de rezoluțiune a contractului, deci tardiv.

Excepția inadmisibilității cererii, deoarece se invocă cauze concomitente cu momentul încheierii contractului și reclamanta nu a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare, cum s-ar fi impus, ci rezoluțiunea acestuia. Pe fond, arată că greșit s-a reținut neîndeplinirea conformă și corectă a obligațiilor ce-i incumbau potrivit contractului, atât timp cât nu poate fi vorba de o ofertă incompletă sau de o acceptare cu alte condiții decât cele stipulate expres în ofertă, iar privind considerațiile expertului numit de instanță, acestea au depășit obiectivele stabilite; tot greșit s-a reținut că reclamanta poate cere rezilierea contractului ulterior efectuării recepției utilajelor, în astfel de condiții neputându-se vorbi decât cel mult de o culpă comună, împrejurare în care acțiunea reclamantei ar fi blocată de aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Recursurile nu sunt fondate și vor fi respinse potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare. În ce privește recursul reclamantei, se constată că în mod greșit aceasta consideră că nu au fost aplicate corect dispozițiile art. 1073 C. civ., neadmițându-i-se integral acțiunea, prin obligarea pârâtei și la plata daunelor în sumă de 219.330.991 lei, reprezentând contravaloarea produselor achiziționate ca urmare a livrării de către pârâtă a unor produse necorespunzătoare caracteristicilor indicate de reclamantă.

Se reține astfel că, în raport de executarea necorespunzătoare a obligației de livrare de către pârâtă și a refuzului expres al acesteia de a înlocui produsul livrat cu unul corespunzător aplicației tehnice pentru care fusese comandat, instanța de fond a dispus corect rezoluțiunea vânzării-cumpărării, încheiate între părți, sub forma simplificată a comenzii urmate de executare și, în aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., ca efect al rezoluțiunii, cu consecința repunerii părților în situația avută anterior încheierii contractului, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 140.295.763 lei, reprezentând prețul produselor livrate, necorespunzătoare.

În aceste condiții, suma de 219.330.991 lei, pretinsă cu titlu de daune interese, reprezentând diferența plătită de reclamantă pentru achiziționarea unor produse corespunzătoare, dar la un preț mai mare, de la o firmă olandeză, motivat de necesitatea înlocuirii celor livrate de pârâtă nu se justifică a fi acordată, întrucât nu există legătură de cauzalitate între neîndeplinirea obligației de către pârâtă și achiziționarea de către reclamantă a unor produse mai scumpe, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din actele dosarului, celor din urmă produse nu li s-a dat destinația pretinsă de reclamantă. În consecință, recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat.

Privind recursul pârâtei, mai întâi, în ce privește excepțiile formulate, se constată următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SRL Constanța nu este fondată, având în vedere că instanța de fond a clarificat raporturile juridice dintre părți, stabilind expres că izvorul raportului juridic obligațional îl constituie forma simplificată a contractului, respectiv comanda urmată de executare, iar din actele contabile depuse la dosar rezultă fără dubiu că pârâta a fost proprietara lucrului vândut, respectiv a produselor în discuție, acestea fiind cumpărate în nume propriu de la SC D.I. SRL. Excepția tardivității cererii modificatoare a reclamantei nu este nici ea fondată, întrucât nu este o excepție de ordine publică și, ca atare, nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs, iar pe de altă parte, față de caracterul dispozitiv al prevederilor art. 132 C. proc.

civ., se impunea ca pârâta să invoce decăderea la primul termen de judecată, după cunoașterea motivului decăderii, ceea ce nu a făcut. Excepția inadmisibilității cererii este de asemenea nefondată, deoarece s-a cerut rezoluțiunea pentru neîndeplinirea obligației de a preda produsele contractate și comandând produsele ce au făcut obiectul ofertei nu se poate susține că reclamanta, în calitate de cumpărătoare s-a aflat în eroare pentru a solicita anularea actului de vânzare-cumpărare. Pe fondul cauzei, criticile recurentei-pârâte sunt nefondate. Astfel, rapoartele de expertiză întocmite în cauză, ale căror concluzii au fost corect însușite de instanțe au stabilit că SC E. SRL Constanța nu a predat utilajele individualizate de caracteristicile tehnice indicate în ofertă, ci altele ce nu au putut fi folosite corespunzător scopului, de către beneficiar.

În acest sens, și din întregul probatoriu administrat, rezultă că după ce produsele au fost recepționate, fiind supuse probelor de funcționare s-a constatat că nu ating parametrii ofertați. Astfel fiind, se reține că în mod corect instanțele au apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată și, drept urmare, față de cele mai sus arătate, se constată că pârâta nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată în condițiile art. 304 C. proc. civ. și recursul acesteia se va respinge, de asemenea ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R.P.O. SA Constanța și pârâta SC E. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 29/ COM din 17 februarie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2006.