ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2465/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10 noiembrie

2006 reclamanta SC R.G. SRL a chemat în judecată pârâta SC P. SA solicitând ca

în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură

echipamentele ce fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare din 3 august

2005.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că părțile au încheiat contractul arătat prin care s-a

obligat să livreze pârâtei echipamentele ce compun o stație de beton.

Pârâta - beneficiară a

achitat un avans de 50% din valoarea convenită la data semnării contractului,

dar după livrare a refuzat achitarea restului de preț a echipamentului.

S-a formulat de către pârâtă

cererea reconvențională prin care solicită constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare - cumpărare pentru nevalabilitatea obiectului,

convenția invocată nefiind semnată de reprezentantul societății.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 5588 din 24 aprilie 2007 a admis în parte

cererea principală obligând pârâta la restituirea în natură a echipamentului ce

compune stația de betoane conform anexei la contractul de vânzare - cumpărare

din 3 august 2005 și a respins cererea reconvențională ca nefondată.

În fundamentarea soluției,

instanța de fond a reținut că potrivit clauzelor contractului încheiat vânzarea

comercială a fost sub condiție suspensivă care constă în prorogarea

transmiterii dreptului de proprietate la data achitării integrale a prețului și

după livrarea bunurilor.

Potrivit clauzei 11.3 dacă

după expirarea termenului de 90 de zile (31 martie 2006) beneficiarul nu face

dovada plăților la valoarea totală a contractului, furnizorul are acceptul

expres al beneficiarului de a ridica bunurile livrate fără nicio opoziție și

formalitate.

În executarea acestei clauze

pârâta este datoare să restituie bunurile livrate neeexistând o clauză de

îndeplinire concomitentă a celor două obligații de restituire a bunurilor și

totodată a avansului.

Cu privire la cererea

reconvențională instanța de fond a reținut că bunurile care fac obiectul

vânzării, nu au caracter ilicit, și nu sunt supuse unei condiții prealabile de

autorizare, sub sancțiunea nulității absolute a contractului, ci, dimpotrivă

utilizarea lor de către cumpărătorul beneficiar este supusă unei proceduri

speciale de atestare, iar obligația obținerii autorizației de funcționare

revine beneficiarului.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel pârâta - reclamantă numai cu privire la modul cum a fost

soluționată cererea reconvențională prin care arată că nu s-au avut în vedere

probele administrate care atestau că obiectul contractului îl forma stația de

betoane și nu echipamentele dispersate; nu s-au avut în vedere normele legale

prevăzute de H.G. nr. 767/1997 referitoare la obligația vânzătorului de utilaje

să obțină agrementul tehnic pentru utilizarea acestora; nu s-a examinat

împrejurarea invocată privitoare la inexistența în actul constitutiv al

vânzătoarei a activității care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 599 din 4 decembrie 2007 a respins apelul ca

nefondat.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de control judiciar a reținut că, convenția încheiată de părți este un

contract de vânzare - cumpărare prevăzut de art. 1294 și urm. C. civ.,

vânzătorul obligându-se și executând în fapt obligația de a transmite

cumpărătorului proprietatea bunurilor arătate expres în anexa la contract iar

la rândul său cumpărătorul fiind de acord cu prețul convenit.

Obligația izvorâtă din

contract este „de a da” în sensul transmiterii proprietății unor lucruri și nu

„de a face” după cum încearcă apelanta să interpreteze convenția legal

încheiată care are putere de lege potrivit art. 969 C. civ.

S-a mai reținut că nu există

nicio dovadă că vânzătoarea utilajelor s-a obligat să și monteze stația de

betoane, în care să încorporeze aceste utilaje și mai mult să-i asigure

funcționarea în condițiile legii.

Cu petiția înregistrată la

data de 20 decembrie 2007 SC P. SA a declarat recurs împotriva soluției

instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că s-a

interpretat greșit cauza dedusă judecății întrucât, în obiectul de activitate

al reclamantei - pârâte nu este inclusă fabricarea de utilaje pentru fabricarea

betonului.

De asemenea se susține că

instanța de apel a omis să se pronunțe asupra faptului livrării de către

reclamantă a unui număr redus de produse celelalte echipamente fiind executate

de societate.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că potrivit

Legii societăților comerciale sancțiunea care se impune în cazul

comercializării unor produse care nu sunt prevăzute în actul constitutiv este

nulitatea absolută a contractului numai că fabricarea utilajelor pentru

construcții nu exclude utilajele pentru fabricarea betonului.

De altfel motivele invocate

nu au legătură cu obiectul propriu-zis al convenției încheiate, acesta constând

într-un fapt personal al reclamantei - pârâte.

Convenția încheiată de părți

este un contract de vânzare - cumpărare prevăzut de art. 1294 și urm. C. civ.

vânzătorul obligându-se și executând în fapt obligația de a transmite

cumpărătorului proprietatea bunurilor, iar la rândul său cumpărătorul fiind de

acord cu prețul convenit.

Din fișa de la O.R.C.

rezultă că în obiectul de activitate al reclamantei există asemenea

echipamente, iar stația de betoane ce face obiectul contractului este inclusă

în nomenclatorul național eliberat de I.S.C. sub denumirea „Procedura de

atestare/reatestare a stațiilor de betoane”.

Față de cele arătate se

reține că au fost respectate dispozițiile art. 948 C. civ. respectiv obiectul

contractului este licit, există, este în circuitul civil este determinat iar

bunurile aparțin vânzătorului.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P. SA Jilava împotriva deciziei comerciale nr. 599 din 4 decembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială ca

nefondat.

Obligă recurenta SC P. SA Jilava

să plătească intimatei SC R.G. SRL Domnești suma de 800 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2008.