ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2465/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 noiembrie 2006 reclamanta SC R.G. SRL a chemat în judecată pârâta SC P. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură echipamentele ce fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare din 3 august 2005. În susținerea cererii reclamanta a arătat că părțile au încheiat contractul arătat prin care s-a obligat să livreze pârâtei echipamentele ce compun o stație de beton. Pârâta - beneficiară a achitat un avans de 50% din valoarea convenită la data semnării contractului, dar după livrare a refuzat achitarea restului de preț a echipamentului.

S-a formulat de către pârâtă cererea reconvențională prin care solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare pentru nevalabilitatea obiectului, convenția invocată nefiind semnată de reprezentantul societății. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 5588 din 24 aprilie 2007 a admis în parte cererea principală obligând pârâta la restituirea în natură a echipamentului ce compune stația de betoane conform anexei la contractul de vânzare - cumpărare din 3 august 2005 și a respins cererea reconvențională ca nefondată. În fundamentarea soluției, instanța de fond a reținut că potrivit clauzelor contractului încheiat vânzarea comercială a fost sub condiție suspensivă care constă în prorogarea transmiterii dreptului de proprietate la data achitării integrale a prețului și după livrarea bunurilor.

Potrivit clauzei 11.3 dacă după expirarea termenului de 90 de zile (31 martie 2006) beneficiarul nu face dovada plăților la valoarea totală a contractului, furnizorul are acceptul expres al beneficiarului de a ridica bunurile livrate fără nicio opoziție și formalitate. În executarea acestei clauze pârâta este datoare să restituie bunurile livrate neeexistând o clauză de îndeplinire concomitentă a celor două obligații de restituire a bunurilor și totodată a avansului. Cu privire la cererea reconvențională instanța de fond a reținut că bunurile care fac obiectul vânzării, nu au caracter ilicit, și nu sunt supuse unei condiții prealabile de autorizare, sub sancțiunea nulității absolute a contractului, ci, dimpotrivă utilizarea lor de către cumpărătorul beneficiar este supusă unei proceduri speciale de atestare, iar obligația obținerii autorizației de funcționare revine beneficiarului.

Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta - reclamantă numai cu privire la modul cum a fost soluționată cererea reconvențională prin care arată că nu s-au avut în vedere probele administrate care atestau că obiectul contractului îl forma stația de betoane și nu echipamentele dispersate; nu s-au avut în vedere normele legale prevăzute de H.G. nr. 767/1997 referitoare la obligația vânzătorului de utilaje să obțină agrementul tehnic pentru utilizarea acestora; nu s-a examinat împrejurarea invocată privitoare la inexistența în actul constitutiv al vânzătoarei a activității care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 599 din 4 decembrie 2007 a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că, convenția încheiată de părți este un contract de vânzare - cumpărare prevăzut de art. 1294 și urm. C. civ., vânzătorul obligându-se și executând în fapt obligația de a transmite cumpărătorului proprietatea bunurilor arătate expres în anexa la contract iar la rândul său cumpărătorul fiind de acord cu prețul convenit. Obligația izvorâtă din contract este „de a da” în sensul transmiterii proprietății unor lucruri și nu „de a face” după cum încearcă apelanta să interpreteze convenția legal încheiată care are putere de lege potrivit art. 969 C. civ. S-a mai reținut că nu există nicio dovadă că vânzătoarea utilajelor s-a obligat să și monteze stația de betoane, în care să încorporeze aceste utilaje și mai mult să-i asigure funcționarea în condițiile legii.

Cu petiția înregistrată la data de 20 decembrie 2007 SC P. SA a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că s-a interpretat greșit cauza dedusă judecății întrucât, în obiectul de activitate al reclamantei - pârâte nu este inclusă fabricarea de utilaje pentru fabricarea betonului. De asemenea se susține că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra faptului livrării de către reclamantă a unui număr redus de produse celelalte echipamente fiind executate de societate. Recursul este nefondat. Este adevărat că potrivit Legii societăților comerciale sancțiunea care se impune în cazul comercializării unor produse care nu sunt prevăzute în actul constitutiv este nulitatea absolută a contractului numai că fabricarea utilajelor pentru construcții nu exclude utilajele pentru fabricarea betonului.

De altfel motivele invocate nu au legătură cu obiectul propriu-zis al convenției încheiate, acesta constând într-un fapt personal al reclamantei - pârâte. Convenția încheiată de părți este un contract de vânzare - cumpărare prevăzut de art. 1294 și urm. C. civ. vânzătorul obligându-se și executând în fapt obligația de a transmite cumpărătorului proprietatea bunurilor, iar la rândul său cumpărătorul fiind de acord cu prețul convenit. Din fișa de la O.R.C. rezultă că în obiectul de activitate al reclamantei există asemenea echipamente, iar stația de betoane ce face obiectul contractului este inclusă în nomenclatorul național eliberat de I.S.C. sub denumirea „Procedura de atestare/reatestare a stațiilor de betoane”.

Față de cele arătate se reține că au fost respectate dispozițiile art. 948 C. civ. respectiv obiectul contractului este licit, există, este în circuitul civil este determinat iar bunurile aparțin vânzătorului. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Jilava împotriva deciziei comerciale nr. 599 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat. Obligă recurenta SC P. SA Jilava să plătească intimatei SC R.G. SRL Domnești suma de 800 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2008.