ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 29 ianuarie 2001, cu alegerea

competenței alternative stabilite conform art. 10 pct. 4 C. proc. civ. și art. 889

C. com. s-a înregistrat la Tribunalul Harghita acțiunea reclamantei S.C. A. SRL

Miercurea Ciuc împotriva pârâtei S.C. P.E. SRL Tg. Mureș pentru a fi obligată

la plata sumei de 37.352.675 lei penalități de întârziere contractuale de 0,20%

pe zi calculate pe perioada 23 martie 2000 – 28 septembrie 2000 pentru

nedecontare la termen a sumei de 99.342.220 lei preț parțial a facturii nr. 0240983

din 17 martie 2000 reprezentând contravaloarea lucrărilor de foraj

hidrogeologic pentru alimentare termică la Complexul Sportiv și de Tineret în

localitatea Izvorul Mureșului, executate în baza contractului de prestări

servicii nr. 31 din 3 decembrie 1999, completat cu actul adițional din 15

ianuarie 2000, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.916.166 lei.

Prin sentința civilă nr. 386 din 13 martie 2001,

Tribunalul Harghita, a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obligat

pârâta la plata sumei de 37.352.675 lei penalități de întârziere și la

2.916.160 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că pârâta a primit factura

pe care nu a achitat-o la termenul stipulat în contractul încheiat de părți și

a înlăturat apărarea pârâtei privind neefectuarea recepției.

Nemulțumită de această soluție, pârâta a

formulat apel criticând soluția tribunalului susținând în esență că în cauză,

s-a stabilit o situație neconformă cu realitatea, respectiv a considerat că

reclamanta a executat lucrările de foraj hidrogeologic fără a respecta

obligațiile contractuale în sensul că obligația pârâtei de plată era precedată

de obligația executantului (a reclamantei) de a efectua recepția lucrărilor,

dată de la care reclamanta era îndreptățită să emită factura cu contravaloarea

lucrărilor, și, apoi să pretindă penalități în caz de neplată, [adică 5 zile

conform Cap. IV alin. (2) din contract].

Prin decizia nr. 313/A din 18 iunie 2001 Curtea

de Apel Tg. Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

apelul pârâtei, a schimbat sentința apelată și, în fond a respins acțiunea

reclamantei, cu 1.473.080 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

apel a reținut că prin cap. IV din contract, părțile au stabilit modalitatea de

plată a avansului, urmând ca diferența să se achite după recepția lucrărilor,

și în 5 zile de la primirea facturilor, drept care, în caz de neplată o

penalitate de 0,20% pe zi.

Reclamanta nu a depus nici la fond nici în apel

situația lucrărilor din care să rezulte că a făcut forajul și tubularea la 100

ml adâncime și procesul verbal de recepție semnat de antreprenorul de

specialitate care să ateste executarea lucrărilor contractate și să emită un

certificat de calitate cu garantarea calității lucrărilor.

Deși reclamanta nu a depus aceste documente,

aceasta a emis factura nr. 0240983 din 17 martie 2000, în valoare de

129.342.220 lei din care diferența de 99.342.220 lei a fost achitată la 28

septembrie 2000, cu o întârziere de 188 zile, situație, în care, cuantumul

penalităților sunt de 37.352.675 lei.

În lipsa procesului verbal de recepție și a

situației lucrărilor, chiar dacă pârâta a primit factura, obligația de plată nu

se născuse, decât numai la primirea procesului verbal de recepție, așa încât întârzierea

în plată a sumei de 99.342.220 lei se justifică, întrucât plata era

condiționată de recepția lucrării, care nu a fost depusă nici în apel.

Și, în sfârșit, conchide instanța de apel în

considerentele deciziei că tribunalul a stabilit o altă stare de fapt decât

ceea ce a rezultat din clauzele contractului și, prin urmare aplicarea

necorespunzătoare a dispozițiilor art. 969 C. civ.

În contra celei din urmă hotărâri, a declarat

recurs reclamanta solicitând admiterea recursului conform art. 304 pct. 8 și 11

C. proc. civ., modificarea deciziei recurate și respingerea apelului pârâtei,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, reclamanta susține în

esență că, valoarea facturii din litigiu nu reprezintă o plată parțială a

facturii, ci a fost emisă la terminarea forajului, valoarea cumulată a tuturor

plăților fiind prețul lucrării, convenit de ambele părți prin actul adițional

din 15 ianuarie 2000, pârâta datorând penalități de întârziere, calculate la

188 zile la suma de 99.342.220 lei, că recepția faptică s-a realizat în

perioada cuprinsă între terminarea lucrării – ianuarie – și data emiterii

facturii (martie).

Recurenta mai susține că penalitățile au fost

prevăzute în contractul părților, clauzele acestuia trebuiau interpretate în

sensul art. 977 și art. 978 C. civ., iar penalitățile cerute încep să curgă

după 5 zile de la primirea facturii, și, în condițiile în care lucrarea a fost

executată integral, greșit instanța de apel a pus în sarcina sa obligații ce nu

există în contract respectiv situația de lucrări și eliberarea unui certificat

de calitate.

Cu privire la situația de lucrări recurenta

arată că acesta este un act intern al firmei de justificare alături de

celelalte acte contabile.

Iar, împrejurarea că pârâta a primit factura,

demonstrează în lipsa unor probe contrare că reclamanta a executat puțul cu

alimentare cu apă corespunzătoare din toate punctele de vedere, aspect

confirmat prin adresa beneficiarului direct Direcția pentru Tineret și Sport

Harghita, întârzierea punerii în funcțiune nedatorându - se ei, astfel că a

fost nevoită ca în calculul facturii din litigiu să includă și plata TVA-ului

și a impozitului pe profit.

Față de toate aceste aspecte, reclamanta, în

final, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat , în sensul

obligării pârâtei la plata penalităților cerute prin acțiunea introductivă.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Părțile au convenit încheierea contractului de

prestări servicii nr. 3 din 3 decembrie 1999, pârâta în calitate de beneficiar

iar reclamanta executant, potrivit căruia executantul se obliga la efectuarea

unui foraj hidrogeologic pentru alimentarea termică la „Complexul Sportiv și de

Tineret” Izvorul Mureșului, la 10 m NV de rezervorul de apă al Complexului,

ulterior stabilindu-se prin actul adițional nr. 3 din 15 ianuarie 2000, o

adâncime de 100 ml.

Izvorul juridic al obligațiilor și drepturilor

ce revin părților din litigiu este contractul de prestări servicii nr. 3 din 3

decembrie 1999.

La cap. IV, părțile au convenit modalitatea de

plată și anume imediat după semnarea contractului, un avans de 35.000.000 lei

fără TVA, după recepția lucrării restul de plată. De asemenea la același

articol din contract se prevede plata ce se va face în termen de 5 zile de la

primirea facturii, după care, în caz de neplată se vor plăti penalități de 0,2%

pe zi.

Avansul stabilit în cap. IV din contract a fost

achitat de pârâtă, restul sumei datorate trebuia achitată după recepția

lucrării.

Reclamanta pretinde contravaloarea lucrărilor ce

ar fi executat pentru pârâtă dar nu a făcut dovada că acestea au fost și

confirmate de beneficiar, respectiv procesul verbal de recepție, act pe care ar

trebui să se regăsească semnătura de confirmare a lucrărilor de către

beneficiara pârâtă contractate, precum și a situației de lucrări, prevederi

legale cuprinse expres în Regulamentele privind calitatea în construcții,

împrejurări care nu justifică plata penalităților prevăzute de contract și

cerute prin acțiune.

Așadar, afirmațiile recurentei în justificarea

neîndeplinirii obligației de plată a penalităților cerute prin acțiunea

introductivă nu pot fi luate în considerare în raport de actele dosarului, câtă

vreme procesul verbal de recepție și situația de lucrări nu au fost depuse de

reclamantă.

Or, recurenta nu a depus actele menționate mai

sus, și nici nu a depus diligențele necesare în acest sens, astfel că plata

penalităților era condiționată de recepția lucrării, care nu au fost depuse

nici în recurs.

În atare situație, simpla factură emisă în

condițiile în care reclamanta nu a depus la dosar atașamentele prevăzute expres

pentru lucrările în cauză și ținând cont că în cauză lipsește procesul verbal

de recepție, plata fiind condiționată de recepția lucrării, Curtea constată că

legal și temeinic reclamanta nu a făcut dovada cererilor sale și nici nu a

respectat clauzele contractuale referitoare la recepție, etc. omisiuni ce nu

pot fi imputate intimatei.

Față de considerentele expuse, Curtea apreciază

că sunt nefondate, și celelalte critici formulate de reclamantă referitoare la

adresa antreprenorul principal, și includerea în factură a TVA-ului și

impozitului

pe profit pentru aceleași motive expuse mai sus.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta S.C. A. SRL Gheorgheni

împotriva deciziei nr. 313/A din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2003.