ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1005/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureș, sub nr. 362, la 18 decembrie 2000, reclamanta R.A. A. Târgu Mureș a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, N., secția C.F.R. Târgu Mureș, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.769.183 lei, cu titlu de contravaloare apă potabilă, a sumei de 2.370.086 lei, cu titlu de majorări de întârziere la plată pentru perioada 14 ianuarie 1998 – 15 noiembrie 2000, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta invocă refuzul pârâtei de a-și îndeplini obligațiile ce derivă din contractul dintre părți nr. 52/3 din 7 aprilie 1997. Prin sentința nr. 150 din 16 februarie 2001, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată și precizată, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2.370.086 lei majorări de întârziere și 921.141 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit contractului încheiat între părți, furnizoarea este în drept că calculeze penalitățile de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.

Cum reclamanta, potrivit principiului disponibilității, și-a timbrat aceste majorări la procentul de 0,2%, conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 4/1981, modificată prin Legea nr. 198/1998, instanța a admis cererea precizată a acesteia, obligând pârâta la plata în acest cuantum a penalităților. Reținând și culpa procesuală a pârâtei, a acordat cheltuieli de judecată reclamantei, în cuantum de 921.141 lei, potrivit art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C.N.C.F. C.F.R., regionala Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 273/A din 4 iunie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că invocarea de către pârâtă a stingerii obligației de plată parțial, prin compensare, iar diferența pretinsă, prin achitare cu două ordine de plată din anul 2000 și, respectiv, 2001, este o simplă afirmație, nedovedită cu acte în probațiune, deși sarcina acesteia revenea pârâtei, potrivit art. 1169 C. civ. Și în privința cheltuielilor de judecată s-a apreciat că au fost corect acordate reclamantei de către instanța de fond, câtă vreme culpa procesuală a pârâtei a fost dovedită, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., partea căzută în pretenții datorează aceste cheltuieli. Cu petiția înregistrată la data de 25 septembrie 2001, pârâta C.N.C.F.

C.F.R., regionala Brașov, a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recursul pârâtei a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentă privesc nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte: - pretențiile reclamantei, cu titlu de majorări, au fost greșit acordate de instanțele ce au soluționat cererea în fond și apel, întrucât, susține recurenta, suma de 40.096 lei, ce reprezintă diferență la factura nr. 5213 din 30 septembrie 2000, a fost compensată încă din anul 1999, potrivit PVC 141/73/1999, iar suma de 7.729.087 lei a fost achitată cu O.P.

nr. 8338 din 20 decembrie 2000. - având în vedere că obligațiile contractuale au fost onorate, așa cum s-a susținut mai sus, nici cheltuielile de judecată nu sunt datorate, întrucât aceste plăți s-au efectuat înainte de introducerea acțiunii, respectiv, 18 decembrie 2000. Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei. Recursul nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează: Între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii de gospodărie comunală nr. 5213 din 7 aprilie 1997, cu anexele A și B, prin care, la art. 15 alin. (1), s-a convenit ca, în cazul neachitării la termenul scadent a contravalorii prestărilor de servicii, nominalizate la art. 9 alin. (1), furnizorul este în drept să calculeze penalitățile de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea integrală a acesteia.

Reclamanta a făcut dovada cu anexa aflată la dosarul de la fond că pârâta nu a onorat la scadență facturile emise, astfel că datorează penalități de întârziere, așa cum le-a stabilit, în procentul legal de 0,2%, respectiv de 2.370.086 lei. Aceste majorări nu au fost contestate de pârâtă în faza procesuală în primă instanță, nici în apelul declarat de aceeași parte, apărările formulate vizând și în faza de recurs faptul că obligațiile contractuale s-au stins în parte prin compensare, iar diferența prin plată, până la primul termen de judecată, astfel că pretențiile nu sunt justificate. Or, din examinarea actelor depuse la dosar, pârâta nu a probat nici una din susținerile sale, prin care să facă dovada celor afirmate, respectiv, că facturile au fost acordate la scadență, sau că parte din sumele în litigiu au fost stinse prin compensare.

În lipsa unui probatoriu ce cădea în sarcina pârâtei, potrivit art. 1169 C. civ., instanța de apel în mod corect a validat soluția pronunțată la fond, așa încât, sub acest prim aspect, critica formulată de recurentă nu este fondată. Nici critica privind nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, atâta timp cât culpa procesuală a pârâtei a fost pe deplin dovedită, iar proba contrară nu a fost produsă, cum, de altfel, corect s-a reținut prin cele două hotărâri. Prin urmare, Curtea constată că recursul formulat de pârâtă nu este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA, regionala Brașov, împotriva deciziei nr. 273 din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2003.