ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1005/2003

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la

Tribunalul Mureș, sub nr. 362, la 18 decembrie 2000, reclamanta R.A. A. Târgu

Mureș a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, N., secția C.F.R. Târgu

Mureș, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 7.769.183 lei, cu titlu de contravaloare apă

potabilă, a sumei de 2.370.086 lei, cu titlu de majorări de întârziere la plată

pentru perioada 14 ianuarie 1998 – 15 noiembrie 2000, cu cheltuieli de

judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății

reclamanta invocă refuzul pârâtei de a-și îndeplini obligațiile ce derivă din

contractul dintre părți nr. 52/3 din 7 aprilie 1997.

Prin sentința nr. 150 din 16 februarie 2001,

Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

cererea formulată și precizată, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă

a sumei de 2.370.086 lei majorări de întârziere și 921.141 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că,

potrivit contractului încheiat între părți, furnizoarea este în drept că

calculeze penalitățile de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, până la

achitarea integrală a debitului. Cum reclamanta, potrivit principiului

disponibilității, și-a timbrat aceste majorări la procentul de 0,2%, conform art.

67 alin. (2) din Legea nr. 4/1981, modificată prin Legea nr. 198/1998, instanța

a admis cererea precizată a acesteia, obligând pârâta la plata în acest cuantum

a penalităților. Reținând și culpa procesuală a pârâtei, a acordat cheltuieli

de judecată reclamantei, în cuantum de 921.141 lei, potrivit art. 274 C. proc.

civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C.N.C.F.

C.F.R., regionala Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 273/A din 4 iunie 2001, Curtea de Apel

Târgu Mureș a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că invocarea de către pârâtă a stingerii obligației de plată parțial,

prin compensare, iar diferența pretinsă, prin achitare cu două ordine de plată

din anul 2000 și, respectiv, 2001, este o simplă afirmație, nedovedită cu acte

în probațiune, deși sarcina acesteia revenea pârâtei, potrivit art. 1169 C.

civ.

Și în privința cheltuielilor de judecată s-a apreciat

că au fost corect acordate reclamantei de către instanța de fond, câtă vreme

culpa procesuală a pârâtei a fost dovedită, iar potrivit art. 274 C. proc. civ.,

partea căzută în pretenții datorează aceste cheltuieli.

Cu petiția înregistrată la data de 25 septembrie

2001, pârâta C.N.C.F. C.F.R., regionala Brașov, a declarat recurs împotriva

hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și

303 C. proc. civ.

Recursul pârâtei a fost întemeiat pe prevederile art.

304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentă privesc

nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte:

- pretențiile reclamantei, cu titlu de majorări, au

fost greșit acordate de instanțele ce au soluționat cererea în fond și apel,

întrucât, susține recurenta, suma de 40.096 lei, ce reprezintă diferență la

factura nr. 5213 din 30 septembrie 2000, a fost compensată încă din anul 1999,

potrivit PVC 141/73/1999, iar suma de 7.729.087 lei a fost achitată cu O.P. nr.

8338 din 20 decembrie 2000.

- având în vedere că obligațiile contractuale au fost

onorate, așa cum s-a susținut mai sus, nici cheltuielile de judecată nu sunt

datorate, întrucât aceste plăți s-au efectuat înainte de introducerea acțiunii,

respectiv, 18 decembrie 2000.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fondul cauzei

respingerea acțiunii reclamantei.

Recursul nu este fondat și va fi respins pentru

considerentele ce urmează:

Între părți a fost încheiat contractul de prestări

servicii de gospodărie comunală nr. 5213 din 7 aprilie 1997, cu anexele A și B,

prin care, la art. 15 alin. (1), s-a convenit ca, în cazul neachitării la termenul

scadent a contravalorii prestărilor de servicii, nominalizate la art. 9 alin. (1),

furnizorul este în drept să calculeze penalitățile de 0,5% pentru fiecare zi de

întârziere, până la achitarea integrală a acesteia.

Reclamanta a făcut dovada cu anexa aflată la dosarul

de la fond că pârâta nu a onorat la scadență facturile emise, astfel că

datorează penalități de întârziere, așa cum le-a stabilit, în procentul legal

de 0,2%, respectiv de 2.370.086 lei.

Aceste majorări nu au fost contestate de pârâtă în

faza procesuală în primă instanță, nici în apelul declarat de aceeași parte,

apărările formulate vizând și în faza de recurs faptul că obligațiile

contractuale s-au stins în parte prin compensare, iar diferența prin plată,

până la primul termen de judecată, astfel că pretențiile nu sunt justificate.

Or, din examinarea actelor depuse la dosar, pârâta nu

a probat nici una din susținerile sale, prin care să facă dovada celor

afirmate, respectiv, că facturile au fost acordate la scadență, sau că parte

din sumele în litigiu au fost stinse prin compensare.

În lipsa unui probatoriu ce cădea în sarcina pârâtei,

potrivit art. 1169 C. civ., instanța de apel în mod corect a validat soluția

pronunțată la fond, așa încât, sub acest prim aspect, critica formulată de recurentă

nu este fondată.

Nici critica privind nelegalitatea acordării

cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, atâta timp cât culpa procesuală

a pârâtei a fost pe deplin dovedită, iar proba contrară nu a fost produsă, cum,

de altfel, corect s-a reținut prin cele două hotărâri.

Prin urmare, Curtea constată că recursul formulat de

pârâtă nu este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA, regionala

Brașov, împotriva deciziei nr. 273 din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 februarie

2003.