ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 399/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă la Tribunalul Mureș la data de 12 ianuarie 2000, reclamanta

R.A. A. Tg.Mureș, în contradictoriu cu pârâta Spitalul Clnic Județean, a

solicitat instanței ca, prin hotărârea  ce o va pronunța, să dispună obligarea

pârâtei la plata următoarelor sume:

-

132.653 lei contravaloare apă potabilă livrată și a serviciilor de epurare a

apelor uzate și meteorice;

-

317.885.526 lei cu titlu de majorări legale datorate pentru întârzierea în

plată calculate pentru perioada 25 decembrie 1996 – 8 decembrie 1999;

- cheltuieli

de judecată aferente.

Tribunalul

Mureș, prin sentința nr.1278 din 4 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantei

și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 132.653 lei contravaloarea

serviciilor de canalizare efectuate în favoarea pârâtei, suma de 317.885.526

lei cu titlu de majorări de întârziere și cheltuieli de judecată în sumă de

16.090.364 lei.

Prin

aceeași sentință, tribunalul a respins ca nefondate cererile de chemare în

garanție formulate de Spitalul Clinic Județean Mureș și de Casa Națională de

Asigurări de Sănătate.

În

pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a avut în vedere în esență

următoarele:

privire la cererea principală, s-a reținut că potrivit contractului dintre

părți, în perioada în litigiu reclamanta a livrat pârâtei apă pe care a

achitat-o cu întârziere, împrejurare față de care în cauză erau incidente, cu

privire la majorările de întârziere, prevederile Legii nr. 4/1981 astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 198/1997 potrivit cărora penalitățile de

întârziere în plată – stabilite contractual prin referire la dispozițiile

legale menționate – erau de 0,5 % pe zi de întârziere, respectiv 0,20%, caz în

care riscurile neaprobării la termen a alocațiilor bugetare și a acordării

acestora cu întârziere, nu puteau fi puse în sarcina reclamantei.

privire la cererile de chemare în garanție instanța a reținut că pârâta trebuia

să facă dovada datei alocării sumelor necesare funcționării Spitalului din

partea chematelor în garanție  precum și a modului de întârziere a acestor

sume.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta Spitalul Clinic Județean Mureș,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel Tg.Mureș, prin decizia nr. 2/A din 14 ianuarie 2002, a admis apelul

pârâtei, a schimbat sentința reclamantei și a constatat că pârâtul, după

sesizarea instanței, a achitat reclamantei suma de 132.653 lei cu titlu de

preț, a exonerat pârâta de răspunderea de la plata sumei de 317.885.526 lei

penalități contractuale de întârziere în plată din care 6.002.433 lei la data

sesizării instanței erau prescrise, a menținut obligarea pârâtului apelant la

plata sumei de 16.090.364 lei cheltuieli de judecată la fond și celelalte

dispoziții referitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în

garanție  la fond.

În

pronunțarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut următoarele:

- suma

de 132.653 lei reprezentând preț a fost achitată de pârâtă după sesizarea

instanței de fond, dar înainte de pronunțarea sentinței;

- în

raport de data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune, în sens material, era

stins prin efectul prescripției conform art. 3 din  Decretul nr. 167/1958

pentru suma de 6.002.433 lei reprezentând majorări de întârziere;

- în

privința sumei rămase în discuție, respectiv 311.883.093 lei majorări de

întârziere, neachitarea acesteia nu poate fi imputabilă pârâtei întrucât prin

prevederi  bugetare i-au fost repartizate  cu întârziere sumele necesare plății

și a obligațiilor din contractul dintre părți, împrejurare de natură a exonera

pârâta de răspunderea contractuală.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A. A. Tg.Mureș, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie invocînd ca temeiuri de drept dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Criticile

reclamantei vizează modul în care instanța a soluționat cererea reclamantei

privind plata majorărilor de întârziere.

Prin

precizarea depusă la dosarul cauzei recurenta reclamantă arată că de la data

promovării recursului, intimata pârâtă a achitat o parte din datorii astfel că,

în prezent îi datorează suma de 92.818.300 lei compusă din 70.780.674 lei cu

titlu penalități de întârziere, 16.090.364 lei taxă de timbru la prima instanță

și 5.947.262 lei taxă de timbru în recurs.

Curtea,

analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Pârâta Spitalul Clinic Județean

Mureș este o unitate bugetară aflată în subordinea Ministerului Sănătății ceea

ce înseamnă că fondurile necesare derulării programelor asumate se acordă de la

bugetul de strat prin Casa Națională a Asigurărilor Sociale de Stat, după

aprobarea bugetului pe anul în curs.

Cum

bugetele pe anii 1997, 1998 și 1999 s-au aprobat în lunile aprilie, respectiv

mai, cu nerespectarea prevederilor constituționale potrivit cărora aprobarea

bugetului se face la sfârșitul fiecărui an calendaristic pentru anul următor,

este evidentă lipsa culpei pârâtei în îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor

contractuale.

Aprobarea

cu întârziere a bugetelor de stat în perioada în litigiu este o cauză străină,

neimputabilă pârâtei, instanța de apel făcând astfel o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 1082 din C. civ.

În

considerarea celor ce preced, Curtea apreciind asupra temeiniciei și

legalității deciziei recurate urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de  reclamanta R.A. A. Tg.Mureș împotriva deciziei   nr. 2/A

din  14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 3 februarie 2004.