ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 399/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Mureș la data de 12 ianuarie 2000, reclamanta R.A. A. Tg.Mureș, în contradictoriu cu pârâta Spitalul Clnic Județean, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: - 132.653 lei contravaloare apă potabilă livrată și a serviciilor de epurare a apelor uzate și meteorice; - 317.885.526 lei cu titlu de majorări legale datorate pentru întârzierea în plată calculate pentru perioada 25 decembrie 1996 – 8 decembrie 1999; - cheltuieli de judecată aferente.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr.1278 din 4 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 132.653 lei contravaloarea serviciilor de canalizare efectuate în favoarea pârâtei, suma de 317.885.526 lei cu titlu de majorări de întârziere și cheltuieli de judecată în sumă de 16.090.364 lei. Prin aceeași sentință, tribunalul a respins ca nefondate cererile de chemare în garanție formulate de Spitalul Clinic Județean Mureș și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a avut în vedere în esență următoarele: 1. Cu privire la cererea principală, s-a reținut că potrivit contractului dintre părți, în perioada în litigiu reclamanta a livrat pârâtei apă pe care a achitat-o cu întârziere, împrejurare față de care în cauză erau incidente, cu privire la majorările de întârziere, prevederile Legii nr. 4/1981 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 198/1997 potrivit cărora penalitățile de întârziere în plată – stabilite contractual prin referire la dispozițiile legale menționate – erau de 0,5 % pe zi de întârziere, respectiv 0,20%, caz în care riscurile neaprobării la termen a alocațiilor bugetare și a acordării acestora cu întârziere, nu puteau fi puse în sarcina reclamantei.

2. Cu privire la cererile de chemare în garanție instanța a reținut că pârâta trebuia să facă dovada datei alocării sumelor necesare funcționării Spitalului din partea chematelor în garanție precum și a modului de întârziere a acestor sume. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Spitalul Clinic Județean Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Tg.Mureș, prin decizia nr. 2/A din 14 ianuarie 2002, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința reclamantei și a constatat că pârâtul, după sesizarea instanței, a achitat reclamantei suma de 132.653 lei cu titlu de preț, a exonerat pârâta de răspunderea de la plata sumei de 317.885.526 lei penalități contractuale de întârziere în plată din care 6.002.433 lei la data sesizării instanței erau prescrise, a menținut obligarea pârâtului apelant la plata sumei de 16.090.364 lei cheltuieli de judecată la fond și celelalte dispoziții referitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție la fond.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut următoarele: - suma de 132.653 lei reprezentând preț a fost achitată de pârâtă după sesizarea instanței de fond, dar înainte de pronunțarea sentinței; - în raport de data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune, în sens material, era stins prin efectul prescripției conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 pentru suma de 6.002.433 lei reprezentând majorări de întârziere; - în privința sumei rămase în discuție, respectiv 311.883.093 lei majorări de întârziere, neachitarea acesteia nu poate fi imputabilă pârâtei întrucât prin prevederi bugetare i-au fost repartizate cu întârziere sumele necesare plății și a obligațiilor din contractul dintre părți, împrejurare de natură a exonera pârâta de răspunderea contractuală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A. A. Tg.Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocînd ca temeiuri de drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Criticile reclamantei vizează modul în care instanța a soluționat cererea reclamantei privind plata majorărilor de întârziere. Prin precizarea depusă la dosarul cauzei recurenta reclamantă arată că de la data promovării recursului, intimata pârâtă a achitat o parte din datorii astfel că, în prezent îi datorează suma de 92.818.300 lei compusă din 70.780.674 lei cu titlu penalități de întârziere, 16.090.364 lei taxă de timbru la prima instanță și 5.947.262 lei taxă de timbru în recurs. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Pârâta Spitalul Clinic Județean Mureș este o unitate bugetară aflată în subordinea Ministerului Sănătății ceea ce înseamnă că fondurile necesare derulării programelor asumate se acordă de la bugetul de strat prin Casa Națională a Asigurărilor Sociale de Stat, după aprobarea bugetului pe anul în curs. Cum bugetele pe anii 1997, 1998 și 1999 s-au aprobat în lunile aprilie, respectiv mai, cu nerespectarea prevederilor constituționale potrivit cărora aprobarea bugetului se face la sfârșitul fiecărui an calendaristic pentru anul următor, este evidentă lipsa culpei pârâtei în îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale. Aprobarea cu întârziere a bugetelor de stat în perioada în litigiu este o cauză străină, neimputabilă pârâtei, instanța de apel făcând astfel o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1082 din C. civ.

În considerarea celor ce preced, Curtea apreciind asupra temeiniciei și legalității deciziei recurate urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.A. A. Tg.Mureș împotriva deciziei nr. 2/A din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2004.