ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 741/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

decembrie 2000, reclamanta, R.A. A.C. Iași, a chemat în judecată pe pârâta, R.A.D.E.T.

Iași, pentru a fi obligată la plata sumei de 4.052.312.640 lei, reprezentând majorări

de întârziere la plată cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut, că în baza contractului încheiat cu pârâta, a prestat servicii de

furnizare a apei potabile, evacuarea apelor uzate și meteorice, precum și

epurarea apelor uzate în perioada ianuarie-iunie 1998, care s-au achitat cu

întârziere și pentru care s-au calculat majorările ce fac obiectul litigiului.

Prin sentința civilă nr. 534 E din

26 martie 2001, Tribunalul Iași a respins acțiunea, cu motivarea că prin art. 14

din contract s-au prevăzut majorări în sarcina beneficiarului efectiv al

prestațiilor, iar pârâta nu are această calitate.

Hotărârea tribunalului a rămas definitivă,

în baza deciziei nr. 409 A din 29 octombrie 2001, prin care Curtea de Apel Iași

a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Cu actul înregistrat la 12 decembrie

2001, regia reclamantă a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând

următoarele:

- în mod greșit, s-au respins

pretențiile reclamantei la majorări de întârziere, deoarece, prin contract s-a

prevăzut plata acestor majorări, iar convențiile legal făcute au putere de lege

între părțile contractante;

- chiar dacă beneficiarii finali

sunt asociațiile de locatari și proprietari, prevederile contractului sunt

aplicabile părților din proces, hotărârile instanțelor fiind netemeinice.

În cursul soluționării cauzei, a

avut loc fuziunea prin absorbție a C.E.T. Iași cu R.A..D.E.T. Iași, aceasta din

urmă încetându-și activitatea din 19 septembrie 2003, situație în care, prin

actul depus la dosar la 15 octombrie 2003, SC C.E.T. Iași a precizat că, în

calitate de succesoare a R.A.D.E.T. Iași, figurează ca parte în litigiu, în

calitate de intimată pârâtă.

Recursul reclamantei este fondat.

Din actele dosarului, rezultă că, la

6 martie 1997, s-a încheiat între R.A. A.C. Iași, în calitate de furnizor, și R.A.D.E.T.

Iași, în calitate de consumatoare, contractul nr. 3253/1997, având ca obiect

alimentarea cu apă și canalizarea punctelor de consum, precum și alimentarea cu

apă potabilă a blocurilor aferente administrației de clădiri.

Așa cum a arătat reclamanta,

efectele acestui contract au fost prelungite și pentru anul 1998, împrejurare

care nu a fost contestată de pârâtă și care a fost în mod corect reținută ca

atare de instanța de fond.

În executarea acestui contract,

regia reclamantă a furnizat servicii de apă-canal, în perioada ianuarie-iunie

1998,  pe care le-a facturat cu documentele anexate la acțiune, dar pe care

beneficiara le-a decontat cu întârziere, situație care a generat litigiul de

față.

Instanțele au motivat hotărârile

prin care au respins acțiunea reclamantei, prin aceea că, deși există o clauză

penală, aceasta nu-și găsește aplicarea, deoarece textul art. 14 din contract

face referire la beneficiarii efectivi ai prestațiilor facturate.

În realitate, prin dispozițiile art.

14 din contract, beneficiara pârâtă și-a asumat obligația de a achita facturile

în termen de 10 zile de la înregistrarea lor, iar pentru întârziere la plată să

plătească majorări de tarif de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce

înseamnă că instanțele au dat o greșită interpretare a clauzei penale,

pronunțând hotărâri netemeinice conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Motivarea instanței de apel,

potrivit căreia societatea pârâtă a acționat ca un administrator al

asociațiilor de locatari sau de proprietari, nu-și găsește suport probator, iar

împrejurarea că beneficiarii efectivi sunt aceste asociații, nu exonerează de

răspundere consumatorul contractual, acesta având posibilitatea de a se

îndrepta împotriva beneficiarilor din culpa cărora nu s-a făcut plata

facturilor.

Ca atare, instanțele au lipsit de

eficiență juridică o clauză neechivocă, legal convenită de părți, fără a

cerceta fondul pricinii, motiv pentru care se va admite recursul și vor fi

casate ambele hotărâri judecătorești, cu trimiterea cauzei la prima instanță

pentru judecarea fondului, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 58/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta,

R.A. A.C. Iași.

Casează decizia nr. 409 din 29

octombrie 2001, a Curții de Apel Iași și sentința civilă nr. 534 din 26 martie

2001, a Tribunalului Iași, și trimite cauza spre rejudecare pe fond la

Tribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 25 februarie 2004.