ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC M.P.H.

SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.H. SA Miercurea Ciuc pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de

3.767,7 ron contravaloare lucrări neachitate; 32.672,52 euro la cursul B.N.R.

din ziua plății reprezentând penalități de întârziere în perioada 24 mai 2005 –

1 septembrie 2006; și obligarea la plata sumei de 70,56 euro pe zi penalități

de întârziere începând cu 2 septembrie 2006 și până la plata integrală a sumei

de 24.848,69 ron din factura din 28 aprilie 2005, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1206

din 29 martie 2007, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârâtă la plata sumelor de 12.828 lei garanție de bună execuție;

24.849,68 lei diferență neachitată la factura din 28 aprilie 2005; penalități

de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 24.840,68 lei, la valoarea

contractului de 70.567 euro începând cu 24 mai 2005 până la plată și 8.648 lei

cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 1710 din

26 aprilie 2007, Tribunalul Harghita a admis cererea reclamantei și a lămurit

dispozitivul sentinței civile de mai sus, în sensul că penalitățile de 0,1% pe

zi se vor calcula la valoarea contractului de 70.567 euro pentru neplata sumei

de 24.849,68 lei.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin decizia nr. 90 din 3 decembrie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă, a

modificat sentința civilă de mai sus, în sensul că a obligat pe aceasta să

plătească reclamantei penalități de 0,1% pe zi de întârziere pentru suma de 6.882,99

euro (echivalentul a 24.849,69 lei) începând din 24 mai 2006, până la plata

debitului dar nu mai mult de 6.882,99 euro, penalitățile urmând a fi calculate

la valoarea de 6.882,99 euro, menținând restul dispozițiilor. Totodată a fost

admis apelul pârâtei și împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului, și a

modificat sentința instanței de fond în sensul că a respins această cerere a

reclamantei, pe care a obligat-o la plata sumei de 2.329 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești reclamanta a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 2173 din 17 iunie 2008, l-a anulat ca insuficient

timbrat.

Prin decizia nr. 3308 din 11

noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

contestația în anulare formulată de reclamantă, a anulat decizia de mai sus și

a stabilit termen pentru judecarea recursului declarat de această parte, cu

citarea părților.

Prin recursul său reclamanta

critică decizia civilă nr. 90 din 3 decembrie 2007, menționată mai sus,

potrivit art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând, în esență,

respingerea apelului pârâtei și menținerea hotărârii pronunțate în fond,

întrucât în virtutea rolului său activ instanța era limitată la judecarea

obiectului dosarului, potrivit prevederilor contractului de subantrepriză din 9

decembrie 2004 încheiat de părți, culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor

asumate fiind evidentă.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor

pe care reclamanta le face prin recursul său, în raport de probatoriile

administrate în cauză, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct.

6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. invocate pentru a se putea dispune modificarea

hotărârii atacate, cum greșit se solicită.

În speță, este de reținut că

raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de

subantrepriză lucrări din 9 decembrie 2004, în valoare de 70.567 euro, inclusiv

T.V.A., părțile stabilind că plata facturii era scadentă în 25 de zile de la

emiterea acesteia, urmând ca nerespectarea termenelor de execuție din culpa

subantreprenorului să angajeze răspunderea cu plata cu penalități de 0,1% pe zi

de întârziere la valoarea contractului.

Având în vedere că pârâta a

recunoscut restul de plată neachitat la factura din 28 aprilie 2005, se

constată că aceasta datorează penalități pentru suma rămasă neachitată de

24.849,69 lei, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

În consecință, sunt

neconcludente susținerile reclamantei recurente privind aprecierile sale

generale referitoare la modul de executare a rolului activ al instanței, în

limitele obiectului cauzei și cu respectarea prevederilor contractului dintre

părți.

Este de reținut, astfel, că

fără să facă critici concrete privind aceste aspecte, reclamanta contestă, în

esență, modul de rezolvare a penalităților reținute în sarcina pârâtei.

Cu alte cuvinte, nu poate fi

primită susținerea reclamantei potrivit cu care penalitățile trebuiau calculate

la valoarea totală a contractului, ci acestea sunt legal datorate numai în

măsura nerespectării obligației contractuale asumate, respectiv pentru creanța

neachitată, cum corect s-a reținut și prin hotărârea atacată.

Având în vedere cele de mai

sus recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC M.P.H. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr.

90/A din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2009.