ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie

2000 și precizată la 16 ianuarie 2001, reclamantul S.G.T. a chemat în judecată

pârâta SC N.M.P.C.I. SRL, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța,

să fie obligată la plata sumei totale de 344.517.901 lei despăgubiri, cu o

dobândă legală calculată, conform O.U.G. nr. 9/2000, începând cu data

promovării acțiunii pentru pretențiile determinate de la început, respectiv, de

la data pronunțării hotărârii pentru restul pretențiilor, precum și obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a

încheiat cu pârâta un contract de antrepriză, prin care aceasta s-a obligat

să-i mansardeze locuința pe baza unui proiect ce a stat la baza obținerii

autorizației de construcție, dar aceasta a efectuat lucrări necorespunzătoare calitativ,

astfel că, urmare a unei inspecții privind siguranța în construcții, s-au

constatat serioase deficiențe în ceea ce privește stabilitatea și rezistența

construcției.

Această stare de lucrări a antrenat rezilierea

unilaterală a convenției de către reclamant, conform art. IX alin. (1) din contract,

și efectuarea onor lucrări suplimentare de consolidare și, pe cale de

consecință, răspunderea contractuală a pârâtei.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea

acțiunii, motivat de faptul că nu a produs nici o pagubă, reclamantul fiind în

culpă prin sistarea lucrărilor, astfel că angajații pârâtei nu au fost în

măsură să efectueze lucrările de consolidare pe care intenționa să le efectueze

la sfârșit.

Prin sentința civilă nr. 395 din 27 februarie 2001,

Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în

parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 223.646.354 lei, reprezentând

daune-interese pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale,

cât și o dobândă legală anuală de 35%, aferentă sumei de 15.000.000 lei,

începând cu data de 23 februarie 2000, data promovării acțiunii, și până la

achitare, precum și aceiași dobândă legală, aferentă diferenței de 208.646.354

lei, începând cu data pronunțării până la achitarea acestui debit.

De asemenea, pârâta a fost obligată și la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 22.648.960 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut

în vedere ansamblul probator administrat cauzei, înscrisuri, expertiză,

depoziții martori, reținând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile

contractuale, examinând fiecare capăt de cerere în parte și stabilind

prejudiciul produs la suma arătată.

Totodată, instanța de fond a respins pretențiile de

obligare la plata sumei de 9.500.000 lei contravaloarea unui nou proiect,

motivat de faptul că acesta trebuia suportat de reclamant, căruia i-a profitat,

precum și de obligare la plata sumei de 10.839.630 lei, reprezentând contravaloarea

materialelor de construcție procurate de reclamant și neutilizate la

construcție ca nedovedite.

De asemenea, instanța a respins cererea de obligare

la plata sumei de 62.960.000 lei, cu titlu de despăgubire, ca urmare a pagubei

produse ca urmare a devalorizării monetare, întrucât raportarea la moneda

străină este în contradicție cu cele stipulate în contract în privința

prețului.

Împotriva acestei hotărâri au promovat apel ambele

părți.

Reclamanta a arătat că, în mod nejustificat, cererile

de obligare la plata contravalorii materialelor de construcție cumpărate,

precum și la plata contravalorii lucrărilor de proiectare, au fost respinse,

instanța de fond ignorând concluziile raportului de expertiză.

S-a criticat hotărârea și sub aspectul modalității de

acordare a dobânzii stabilite, arătând că acestea se cuvin de la data

înregistrării acțiunii.

Pârâta, prin motivele de apel, consideră că instanța

de fond a reținut eronat situația de fapt, producerea prejudiciului

datorându-se reclamantului, care nu a cerut executarea contractului cu

obligarea la plata daunelor moratorii și autorizarea instanței pentru ca reclamantul

să execute lucrările neefectuate pe cheltuiala debitorului-pârât.

De asemenea, pârâta a mai susținut că reclamantul nu

a solicitat rezilierea sau rezoluțiunea contractului, ci a procedat la sistarea

abuzivă și unilateral executarea obligațiilor.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia civilă nr. 852 din 12 septembrie 2001, a admis

apelul reclamantului a schimbat în parte sentința criticată, în sensul

obligării pârâtei și la plata sumei de 10.839.630 lei contravaloarea

materialelor de construcții și 9.500.000 lei contravaloarea lucrărilor de

proiectare.

De asemenea, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.

În motivarea soluției date, instanța de apel a

reținut că expertiza a identificat materialele cumpărate din banii

reclamantului, ce au fost avansați pârâtei, iar, cu privire la contravaloarea

proiectului de consolidare, acesta era necesar datorită lucrărilor

necorespunzătoare executate de pârâtă.

Cu privire la dobândă, instanța de apel a reținut, ca

neîntemeiată, critica, întrucât s-a avut în vedere principiul disponibilității,

instanța de fond procedând la acordarea acesteia în limita învestirii sale.

În privința apelului pârâtei, s-au considerat

nejustificate criticile formulate, atâta timp cât probele administrate cauzei

relevă culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale.

Față de gravele disfuncționalități, s-a justificat

atitudinea reclamantului de a solicita încetarea efectelor contractului și nu

continuarea pe cheltuială proprie, cu posibilitatea despăgubirii ulterioare, și

de a alege varianta obligării la plata daunelor moratorii și nu la obligare la

executarea în natură.

Cu petiția înregistrată la data de 18 octombrie 2001,

pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile făcând

referire la motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct.

7, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că expertiza, care a stat la baza soluției

pronunțate, s-a făcut în absența societății, fără a fi convocată procedural

pentru a-și asigura asistența de un expert neutru.

De asemenea, se apreciază că s-au încălcat

dispozițiile art. 1073 și urm. C. civ., potrivit căruia creditorul are dreptul

de a obține îndeplinirea exactă a obligațiilor contractuale, în caz contrar,

fiind îndrituit la desdăunare.

Orice obligație de a face sau a nu face se preschimbă

în desdăunări, în caz de neexecutare de către debitor.

Neacceptându-se rezoluția contractului impusă de reclamant,

acesta avea la dispoziție o acțiune în rezoluțiunea contractului cu daune,

conform art. 1073 C. civ., în care s-ar fi putut examina culpele concurente la

producerea prejudiciului, acțiunea în desdăunare trebuind respinsă ca

inadmisibilă.

Celelalte critici fac referire strictă la detalii

tehnice, abordate de expertiza efectuată în cauză.

Recursul este nefondat.

Din înscrisurile anexate cauzei rezultă că, la

efectuarea expertizei, recurenta a fost convocată și a și luat parte reprezentantul

acesteia, astfel că nu se justifică critica formulată sub acest aspect, cu atât

mai mult, cu cât nu a constituit motiv de apel.

Faptul respingerii de către instanța de apel a

cererii de efectuare a unei noi expertize, nu poate fi apreciată ca o încălcare

a dispozițiilor art. 201 și urm. C. proc. civ.

Cu privire la interpretarea eronată a dispozițiilor art.

1073 C. civ., Curtea urmează a înlătura criticile formulate.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 969 C.

civ., potrivit cărora convenția încheiată reprezintă legea părților.

Prin contractul încheiat, recurenta-pârâtă și-a

asumat obligația executării corespunzătoare a lucrărilor contractate.

Potrivit art. VII din convenție, beneficiarul poate

dispune sistarea integrală a executării lucrărilor, fapt realizat ca urmare a executării

necorespunzătoare, dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și a concluziilor

raportului de expertiză, efectuat în cauză.

Instanțele au reținut corect situația de fapt,

fiecare afirmație a considerentelor hotărârilor găsindu-și corespondent în

probele administrate.

Astfel, s-a demonstrat nerespectarea obligațiilor

asumate, fiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. În aceste

condiții, justificat instanța de apel a apreciat că, față de gravitatea

deficiențelor de execuție, beneficiarul a solicitat încetarea efectelor

contractului și nu continuarea pe cheltuiala proprie, cu posibilitatea

despăgubirii ulterioare, și de a alege varianta obligării la plata

daunelor-moratorii și nu la obligarea în natură.

În consolidarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC N.M. SRL

Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 852 din 12 septembrie 2001 a Curții de Apel

Alba Iulia.

Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant S.G.T.

suma de 1.570.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 martie

2003.