ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2000 și precizată la 16 ianuarie 2001, reclamantul S.G.T. a chemat în judecată pârâta SC N.M.P.C.I. SRL, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei totale de 344.517.901 lei despăgubiri, cu o dobândă legală calculată, conform O.U.G. nr. 9/2000, începând cu data promovării acțiunii pentru pretențiile determinate de la început, respectiv, de la data pronunțării hotărârii pentru restul pretențiilor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de antrepriză, prin care aceasta s-a obligat să-i mansardeze locuința pe baza unui proiect ce a stat la baza obținerii autorizației de construcție, dar aceasta a efectuat lucrări necorespunzătoare calitativ, astfel că, urmare a unei inspecții privind siguranța în construcții, s-au constatat serioase deficiențe în ceea ce privește stabilitatea și rezistența construcției. Această stare de lucrări a antrenat rezilierea unilaterală a convenției de către reclamant, conform art. IX alin. (1) din contract, și efectuarea onor lucrări suplimentare de consolidare și, pe cale de consecință, răspunderea contractuală a pârâtei.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu a produs nici o pagubă, reclamantul fiind în culpă prin sistarea lucrărilor, astfel că angajații pârâtei nu au fost în măsură să efectueze lucrările de consolidare pe care intenționa să le efectueze la sfârșit. Prin sentința civilă nr. 395 din 27 februarie 2001, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 223.646.354 lei, reprezentând daune-interese pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale, cât și o dobândă legală anuală de 35%, aferentă sumei de 15.000.000 lei, începând cu data de 23 februarie 2000, data promovării acțiunii, și până la achitare, precum și aceiași dobândă legală, aferentă diferenței de 208.646.354 lei, începând cu data pronunțării până la achitarea acestui debit.

De asemenea, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 22.648.960 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere ansamblul probator administrat cauzei, înscrisuri, expertiză, depoziții martori, reținând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, examinând fiecare capăt de cerere în parte și stabilind prejudiciul produs la suma arătată. Totodată, instanța de fond a respins pretențiile de obligare la plata sumei de 9.500.000 lei contravaloarea unui nou proiect, motivat de faptul că acesta trebuia suportat de reclamant, căruia i-a profitat, precum și de obligare la plata sumei de 10.839.630 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcție procurate de reclamant și neutilizate la construcție ca nedovedite.

De asemenea, instanța a respins cererea de obligare la plata sumei de 62.960.000 lei, cu titlu de despăgubire, ca urmare a pagubei produse ca urmare a devalorizării monetare, întrucât raportarea la moneda străină este în contradicție cu cele stipulate în contract în privința prețului. Împotriva acestei hotărâri au promovat apel ambele părți. Reclamanta a arătat că, în mod nejustificat, cererile de obligare la plata contravalorii materialelor de construcție cumpărate, precum și la plata contravalorii lucrărilor de proiectare, au fost respinse, instanța de fond ignorând concluziile raportului de expertiză. S-a criticat hotărârea și sub aspectul modalității de acordare a dobânzii stabilite, arătând că acestea se cuvin de la data înregistrării acțiunii.

Pârâta, prin motivele de apel, consideră că instanța de fond a reținut eronat situația de fapt, producerea prejudiciului datorându-se reclamantului, care nu a cerut executarea contractului cu obligarea la plata daunelor moratorii și autorizarea instanței pentru ca reclamantul să execute lucrările neefectuate pe cheltuiala debitorului-pârât. De asemenea, pârâta a mai susținut că reclamantul nu a solicitat rezilierea sau rezoluțiunea contractului, ci a procedat la sistarea abuzivă și unilateral executarea obligațiilor. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 852 din 12 septembrie 2001, a admis apelul reclamantului a schimbat în parte sentința criticată, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 10.839.630 lei contravaloarea materialelor de construcții și 9.500.000 lei contravaloarea lucrărilor de proiectare.

De asemenea, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că expertiza a identificat materialele cumpărate din banii reclamantului, ce au fost avansați pârâtei, iar, cu privire la contravaloarea proiectului de consolidare, acesta era necesar datorită lucrărilor necorespunzătoare executate de pârâtă. Cu privire la dobândă, instanța de apel a reținut, ca neîntemeiată, critica, întrucât s-a avut în vedere principiul disponibilității, instanța de fond procedând la acordarea acesteia în limita învestirii sale. În privința apelului pârâtei, s-au considerat nejustificate criticile formulate, atâta timp cât probele administrate cauzei relevă culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale.

Față de gravele disfuncționalități, s-a justificat atitudinea reclamantului de a solicita încetarea efectelor contractului și nu continuarea pe cheltuială proprie, cu posibilitatea despăgubirii ulterioare, și de a alege varianta obligării la plata daunelor moratorii și nu la obligare la executarea în natură. Cu petiția înregistrată la data de 18 octombrie 2001, pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile făcând referire la motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că expertiza, care a stat la baza soluției pronunțate, s-a făcut în absența societății, fără a fi convocată procedural pentru a-și asigura asistența de un expert neutru.

De asemenea, se apreciază că s-au încălcat dispozițiile art. 1073 și urm. C. civ., potrivit căruia creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligațiilor contractuale, în caz contrar, fiind îndrituit la desdăunare. Orice obligație de a face sau a nu face se preschimbă în desdăunări, în caz de neexecutare de către debitor. Neacceptându-se rezoluția contractului impusă de reclamant, acesta avea la dispoziție o acțiune în rezoluțiunea contractului cu daune, conform art. 1073 C. civ., în care s-ar fi putut examina culpele concurente la producerea prejudiciului, acțiunea în desdăunare trebuind respinsă ca inadmisibilă. Celelalte critici fac referire strictă la detalii tehnice, abordate de expertiza efectuată în cauză.

Recursul este nefondat. Din înscrisurile anexate cauzei rezultă că, la efectuarea expertizei, recurenta a fost convocată și a și luat parte reprezentantul acesteia, astfel că nu se justifică critica formulată sub acest aspect, cu atât mai mult, cu cât nu a constituit motiv de apel. Faptul respingerii de către instanța de apel a cererii de efectuare a unei noi expertize, nu poate fi apreciată ca o încălcare a dispozițiilor art. 201 și urm. C. proc. civ. Cu privire la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1073 C. civ., Curtea urmează a înlătura criticile formulate. În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenția încheiată reprezintă legea părților. Prin contractul încheiat, recurenta-pârâtă și-a asumat obligația executării corespunzătoare a lucrărilor contractate.

Potrivit art. VII din convenție, beneficiarul poate dispune sistarea integrală a executării lucrărilor, fapt realizat ca urmare a executării necorespunzătoare, dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și a concluziilor raportului de expertiză, efectuat în cauză. Instanțele au reținut corect situația de fapt, fiecare afirmație a considerentelor hotărârilor găsindu-și corespondent în probele administrate. Astfel, s-a demonstrat nerespectarea obligațiilor asumate, fiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. În aceste condiții, justificat instanța de apel a apreciat că, față de gravitatea deficiențelor de execuție, beneficiarul a solicitat încetarea efectelor contractului și nu continuarea pe cheltuiala proprie, cu posibilitatea despăgubirii ulterioare, și de a alege varianta obligării la plata daunelor-moratorii și nu la obligarea în natură.

În consolidarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC N.M. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 852 din 12 septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant S.G.T. suma de 1.570.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 martie 2003.