ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea reclamantei, SC C.N. SA Cluj-Napoca, s-a

solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 485.350.000 lei, reprezentând

contravaloare chirie pentru terenul reclamantei ocupat cu depozitarea

elementelor de beton armat pe perioada iulie 1997 – iulie 2000.

Prin sentința civilă nr. 2536 din 29 decembrie 2000,

Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. S-a respins de asemenea, excepția

prescrierii dreptului la acțiune.

S-a reținut că, deși pârâta a ocupat terenul,

proprietatea reclamantei, depozitând materiale de construcții, între acestea nu

a existat un contract de depozit, astfel că nu subzistă obligația de plată,

conform art. 1593 alin. (3) C. civ.

Apelul declarat de reclamantă la Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, a fost admis prin decizia civilă nr. 936 din 8 noiembrie

2001 și obligată pârâta la 482.350.000 lei despăgubiri și 19.342.000 lei cheltuieli

de judecată la fond și 9.696.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

S-a reținut că, deși, între părți, nu a existat un

contract de depozit, prin ocuparea terenului cu bunuri ale pârâtei, reclamanta

nu a putut folosi acest teren în vederea obținerii unor venituri din

închiriere.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat

recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

S-a susținut astfel, că existența contractului de antrepriză

dintre părți, nu stipulează vreo obligație de plată în sarcina recurentei sau

chirie.

O altă critică se referă la faptul că, în cauză, nu

s-au produs dovezi în condițiile art. 1084 C. civ. pentru vreo daună suferită

de reclamantă.

Recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr.

32/1994, având ca obiect construirea unui bloc de locuințe în beneficiul

recurentei. Deși pârâta a reziliat în mod unilateral contractul,

recurenta-pârâtă a refuzat ridicarea materialelor de construcție aflate în

proprietatea sa, considerând că sarcina depozitării revine anteprenorului,

respectiv, reclamantei.

Rezilierea unilaterală a contractului de antrepriză

de către pârâtă a făcut ca obligația de pază, prevăzută în art. 6 din contract,

să nu mai funcționeze, ceea ce a determinat o convenție de depozit ce a intervenit

între părți și care este dovedită prin corespondența dintre acestea.

Din aceleași probe rezultă că reclamanta nu a înțeles

să efectueze acest depozit cu titlu gratuit, iar faptul că aceste materiale de

construcție ocupau o suprafață de 1.000 metri pătrați de

teren este

edificator în a condiționa că reclamanta, în calitate de proprietară a

terenului, nu era dispusă să-l indisponibilizeze cu titlu gratuit din iulie

1997, până în iulie 2000.

Prin urmare, în cauză, sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 1593 alin. (3) C. civ. și rezultă, fără echivoc,

prejudicierea reclamantei prin lipsa de folosire a terenului, ca urmare a

depozitării materialelor de construcție ale pârâtei.

Reținând astfel că decizia recurată este temeinică și

legală, urmează ca, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta E.B. SA Cluj Napoca,

împotriva deciziei nr. 936 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2.100.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata S.C. C.N. SA Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 februarie

2003.