ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2819/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 3 martie 1998, reclamantul, Consiliul municipal Târgu Mureș, A.P., a chemat în judecată pârâta SC D.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.694.000 lei penalități de întârziere, 1.673.055 lei taxa pentru ocupare teren, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta utilizează, în baza unui contract de închiriere, un teren pe care a amplasat un chioșc demontabil. Contractul a fost încheiat pe durata determinată, de la 1 decembrie 1991 până la 1 decembrie 1996. Pârâta nu a achitat taxele pentru folosirea terenului. La 19 ianuarie 1999, reclamanta a majorat cuantumul pretențiilor la 28.674.000 lei taxa pentru ocuparea terenului și 22.491.821 lei penalități de întârziere.

Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000.000 lei contravaloarea investițiilor efectuate la spațiul comercial închiriat. Prin sentința civilă nr. 1917, pronunțată la 26 noiembrie 1999, Tribunalul a respins acțiunea reclamantei, reținând lipsa calității procesuale active a acesteia și cererea reconvențională ca rămasă fără obiect. Prin decizia civilă nr. 44/A, pronunțată la 25 august 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a desființat sentința în apelul reclamantei și a trimis cauza aceluiași tribunal pentru rejudecare. În fond, după casare, reclamanta și-a majorat pretențiile la 75.996.000 lei taxă pentru ocuparea terenului și 118.637.878 lei penalități de întârziere, precum și evacuarea pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 243, pronunțată la 2 martie 2001 în dosarul nr. 8040/2000, Tribunalul Mureș a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească 79.996.000 lei taxă pentru ocuparea terenului și 118.637.878 lei penalități de întârziere. Pârâta a fost obligată să evacueze terenul în cauză, iar cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 28/A, pronunțată la 12 aprilie 2002 în dosarul nr. 982/2001, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă SC D.C.

SRL și a schimbat în parte sentința pronunțată de tribunal, în sensul că a admis în parte acțiunea principală, constatând că cererea de evacuare a pârâtei a rămas fără obiect, ca urmare a demolării administrative a construcției realizate de reclamantă la 19 noiembrie 2001, a obligat pârâta să plătească suma de 55.584.000 lei taxa pentru folosința terenului de la 1 martie 1998 până la 31 octombrie 2000. Cererea pentru obligarea pârâtei la suma de 24.412.000 lei taxe privind perioada 1 martie 1997 - 28 februarie 1998, a fost respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă în parte, reclamanta-pârâtă fiind obligată la plata sumei de 97.361.742 lei preț prin echivalent, reprezentând valoarea neamortizată a construcției demolate administrativ la 19 noiembrie 2001 și 16.798.550 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, pe baza expertizei tehnice efectuată în cauză și recunoașterea reclamantei, că, pe baza unui certificat de urbanism și a autorizației de construcție nr. 348 din 12 iulie 1991, reclamanta a realizat construcția care, în baza actului nr. 459 din 25 februarie 2002, a fost demolată. Cum, până la data demolării administrative, construcția era parțial amortizată, reclamanta a fost obligată la diferența prin echivalent, de 97.361.742 lei. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, reclamanta-pârâtă a declarat recurs. Invocând dispozițiile art. 299 și 304 C. proc. civ., recurenta critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că între părți nu a existat convenția cu privire la construcția demolată, iar reclamanta nu și-a manifestat intenția de a-și însuși construcția, conform art. 494 C. civ., consideră fără temei legal obligarea la plata contravalorii acesteia.

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă critică și înlăturarea obligării pârâtei la plata sumei de 118.837.878 lei, penalități de întârziere, deoarece pârâta a rămas obligată la plata taxelor pentru perioada 1 martie 1998 - 31 octombrie 2000. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe baza probelor administrate. Potrivit contractului părților, aflat la dosarul instanței de fond, reclamanta a închiriat pârâtei suprafețe construite folosite pentru comerț, iar potrivit art. 7 din același contract, nu se pot efectua lucrări de modificare a spațiului decât cu acordul proprietarului.

Pârâta-reclamantă a făcut dovadă că lucrarea s-a efectuat după autorizarea prealabilă din partea reclamantei-pârâte, chiar dacă în contract acest lucru nu este prevăzut expres, iar demolarea s-a făcut pe cale administrativă. Reclamanta-pârâtă nu poate invoca, în favoarea sa, dispozițiile art. 494 C. civ., pentru că societatea pârâtă nu a fost în măsură să-și ridice construcția, conservând unele din elementele acesteia și a fost supusă unei operațiuni administrative de demolare. Nici cu privire la cuantumul penalităților, recursul nu este fondat, deoarece, așa cum a reținut corect instanța de apel, până la introducerea cererii, fără a solicita rezilierea contractului de închiriere, reclamanta putea solicita numai chiria contractuală, nu taxele prevăzute de Legea nr. 27/1994, iar calculul acestora a fost corect stabilit, în condițiile în care reclamanta a acceptat plata chiriei contractuale și nu a notificat pârâtei că nu este de acord cu prelungirea contractului.

În aceste împrejurări, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta-pârâtă A.P. Târgu Mureș, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.P. Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 28/A din 12 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 mai 2003.