ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2819/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 3 martie 1998, reclamantul,

Consiliul municipal Târgu Mureș, A.P., a chemat în judecată pârâta SC D.C. SRL,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.694.000 lei penalități de

întârziere, 1.673.055 lei taxa pentru ocupare teren, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că pârâta utilizează, în baza unui contract de închiriere, un teren pe

care a amplasat un chioșc demontabil. Contractul a fost încheiat pe durata

determinată, de la 1 decembrie 1991 până la 1 decembrie 1996. Pârâta nu a

achitat taxele pentru folosirea terenului.

La 19 ianuarie 1999, reclamanta a

majorat cuantumul pretențiilor la 28.674.000 lei taxa pentru ocuparea terenului

și 22.491.821 lei penalități de întârziere.

Prin cerere reconvențională, pârâta

a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000.000 lei

contravaloarea investițiilor efectuate la spațiul comercial închiriat.

Prin sentința civilă nr. 1917,

pronunțată la 26 noiembrie 1999, Tribunalul a respins acțiunea reclamantei,

reținând lipsa calității procesuale active a acesteia și cererea reconvențională

ca rămasă fără obiect.

Prin decizia civilă nr. 44/A,

pronunțată la 25 august 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a desființat sentința

în apelul reclamantei și a trimis cauza aceluiași tribunal pentru rejudecare.

În fond, după casare, reclamanta

și-a majorat pretențiile la 75.996.000 lei taxă pentru ocuparea terenului și

118.637.878 lei penalități de întârziere, precum și evacuarea pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 243,

pronunțată la 2 martie 2001 în dosarul nr. 8040/2000, Tribunalul Mureș a admis

acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească 79.996.000 lei taxă pentru

ocuparea terenului și 118.637.878 lei penalități de întârziere. Pârâta a fost

obligată să evacueze terenul în cauză, iar cererea reconvențională a fost

respinsă ca nefondată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 28/A, pronunțată la

12 aprilie 2002 în dosarul nr. 982/2001, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă

SC D.C. SRL și a schimbat în parte sentința pronunțată de tribunal, în sensul

că a admis în parte acțiunea principală, constatând că cererea de evacuare a

pârâtei a rămas fără obiect, ca urmare a demolării administrative a

construcției realizate de reclamantă la 19 noiembrie 2001, a obligat pârâta să

plătească suma de 55.584.000 lei taxa pentru folosința terenului de la 1 martie

1998 până la 31 octombrie 2000.

Cererea pentru obligarea pârâtei la

suma de 24.412.000 lei taxe privind perioada 1 martie 1997 - 28 februarie 1998,

a fost respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă în parte,

reclamanta-pârâtă fiind obligată la plata sumei de 97.361.742 lei preț prin

echivalent, reprezentând valoarea neamortizată a construcției demolate

administrativ la 19 noiembrie 2001 și 16.798.550 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, pe baza expertizei tehnice efectuată în cauză și recunoașterea

reclamantei, că, pe baza unui certificat de urbanism și a autorizației de

construcție nr. 348 din 12 iulie 1991, reclamanta a realizat construcția care,

în baza actului nr. 459 din 25 februarie 2002, a fost demolată.

Cum, până la data demolării

administrative, construcția era parțial amortizată, reclamanta a fost obligată

la diferența prin echivalent, de 97.361.742 lei.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel, reclamanta-pârâtă a declarat recurs.

Invocând dispozițiile art. 299 și

304 C. proc. civ., recurenta critică decizia pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că între părți nu a existat convenția cu privire la

construcția demolată, iar reclamanta nu și-a manifestat intenția de a-și însuși

construcția, conform art. 494 C. civ., consideră fără temei legal obligarea la

plata contravalorii acesteia.

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă

critică și înlăturarea obligării pârâtei la plata sumei de 118.837.878 lei,

penalități de întârziere, deoarece pârâta a rămas obligată la plata taxelor

pentru perioada 1 martie 1998 - 31 octombrie 2000.

Recursul declarat de reclamantă nu

este fondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate se constată că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe baza probelor administrate.

Potrivit contractului părților,

aflat la dosarul instanței de fond, reclamanta a închiriat pârâtei suprafețe

construite folosite pentru comerț, iar potrivit art. 7 din același contract, nu

se pot efectua lucrări de modificare a spațiului decât cu acordul

proprietarului. Pârâta-reclamantă a făcut dovadă că lucrarea s-a efectuat după

autorizarea prealabilă din partea reclamantei-pârâte, chiar dacă în contract

acest lucru nu este prevăzut expres, iar demolarea s-a făcut pe cale

administrativă. Reclamanta-pârâtă nu poate invoca, în favoarea sa, dispozițiile

art. 494 C. civ., pentru că societatea pârâtă nu a fost în măsură să-și ridice

construcția, conservând unele din elementele acesteia și a fost supusă unei

operațiuni administrative de demolare.

Nici cu privire la cuantumul

penalităților, recursul nu este fondat, deoarece, așa cum a reținut corect

instanța de apel, până la introducerea cererii, fără a solicita rezilierea

contractului de închiriere, reclamanta putea solicita numai chiria

contractuală, nu taxele prevăzute de Legea nr. 27/1994, iar calculul acestora a

fost corect stabilit, în condițiile în care reclamanta a acceptat plata chiriei

contractuale și nu a notificat pârâtei că nu este de acord cu prelungirea

contractului.

În aceste împrejurări, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta-pârâtă A.P.

Târgu Mureș, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.P. Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 28/A din 12 aprilie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 29 mai 2003.