ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 834/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanta Administrația Piețelor din cadrul Consiliului Municipiului Târgu Mureș a solicitat pe cale de ordonanță președințială evacuarea pârâtei S.C. P.B. SRL cu sediul în Târgu Mureș de pe terenul proprietate publică pe care îl are în administrare, la plata sumei de 19.872.000 lei și a penalităților de întârziere de 7.566.723 lei constând în taxa pentru ocuparea terenului, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamanta și-a transformat acțiunea într-o cerere de drept comun și a renunțat la capătul privind evacuarea pârâtei. Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 3472 din 15 iunie 1999 a declinat competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., în favoarea Tribunalului Târgu Mureș. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata investițiilor efectuate la spațiul comercial din litigiu. Prin sentința nr. 1566 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamantă și pârâta a fost obligată la plata sumei de 19.872.000 lei penalități de întârziere și la 7.566.723 lei taxă pentru ocupare de teren; s-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei pe procedura ordonanței președințiale. Prin aceeași sentință s-a respins ca nefondată acțiunea reconvențională formulată de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că după expirarea duratei contractului de închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 pârâta reclamantă a continuat să folosească terenul pe care a amplasat chioșcul respectiv fără nici un titlu și datorează astfel taxele locale instituite de Legea nr. 27/1994. În ceea ce privește lucrările făcute de pârâtă la chioșcul respectiv, au fost executate în interesul acesteia pentru obținerea autorizațiilor de funcționare și fără acordul proprietarului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 367 din 12 iulie 2001 a admis apelurile formulate de ambele părți împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a admis în parte acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată și a obligat pe pârâtă la plata sumelor de 4.968.000 lei taxe locale conform Legii nr. 27/1994 pe perioada 1 martie - 31 iulie 1998, la 14.249.568 lei și respectiv 1.923.860 lei majorări de întârziere și la 12.325.508 lei taxe locale calculate pe intervalul 1 august 1998-30 aprilie 2001; s-au respins restul pretențiilor formulate de reclamantă, din care unele cu referire la capătul de cerere principal pe perioada 1 august 1998- 30 aprilie 2001; s-a păstrat dispoziția instanței cu privire la renunțarea la judecata cererii de evacuare a pârâtei.

Prin aceeași decizie s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă și reclamanta pârâtă a fost obligată la 21.933.205 lei cu titlu de preț echivalent reprezentând valoarea neamortizată la 31 decembrie 2000 din totalul valorii lucrărilor de investiții făcute în 1991 de pârâtă la imobilul respectiv ce au fost reactualizate la 9 octombrie 2000 la suma totală de 54.833.020 lei, cu menținerea unui drept de retenție până la achitarea sumei; s-au respins restul pretențiilor din acțiunea reconvențională și reclamanta a fost obligată la 3.331.008 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în apel, iar pârâta a fost dată în debit la Administrația Financiară a Municipiului Târgu Mureș cu suma de 3.950.519 lei reprezentând diferență taxă de timbru la fond și apel.

S-a reținut în considerentele deciziei că în baza contractului de închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 și a actului adițional reclamanta a închiriat pârâtei terenul din piața de zi Cartierul 1848 Dâmbul Pietros aflat în administrarea acesteia și 3 încăperi de 72 mp, durata contractului fiind de 5 ani. Pentru acest teren pârâta a achitat taxele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 27/1994 până în luna martie 1998, de la această dată și până în luna iulie 1998, aceasta datorează pentru folosința terenului taxa în sumă de 4.968.000 lei și majorări de 1.923.860 lei. Pretențiile reclamantei formulate în apel privind acordarea taxelor pentru folosința terenului și pe perioada 1 august 1998-30 aprilie 2001 și a majorărilor corespunzătoare au fost respinse deoarece nu au făcut obiectul judecății la instanța de fond.

Pârâta datorează și majorări de întârziere în plată de 0,25 % pe zi, 0,30 % și 0,15 % pentru neplata la termen a creanțelor bugetare în sumă de 12.325.508 lei. În ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de pârâtă s-a reținut că aceasta a efectuat lucrări de investiții și instalații electrice și sanitare la imobilul reclamantei și în raport de durata de amortizare, cuantumul acestora este de 21.933.205 lei datorat de reclamantă. În termen legal, reclamanta și pârâta au formulat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. P.B. SRL cu sediul în Târgu Mureș, deși aceasta a fost legal citată cu mențiunea de a achita suma de 1.919.737 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar, iar pentru termenul de azi procedura de citare a fost îndeplinită, nu a dat curs acestei dispoziții legale.

Reclamanta Administrația Piețelor din cadrul Consiliului Municipal Târgu Mureș a susținut în recursul său că investițiile efectuate de pârâtă la chioșcul ce a fost închiriat de aceasta au caracter provizoriu și țin de modul în care societatea a înțeles să exploateze spațiul comercial, mai mult nu a avut acordul proprietarului. Că alin. (2) din dispozitivul hotărârii atacate este ambiguu și nu poate fi pus în executare în situația în care pârâta nu execută de bună voie această decizie. În ultimul motiv, recurenta a arătat că instanța de apel trebuia să anuleze ca insuficient timbrată cererea pârâtei și nu să o dea în debit la Administrația Financiară Târgu Mureș. Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Potrivit contractului de închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 și a actului adițional la acesta, reclamanta a închiriat pârâtei terenul din piața de zi Cartierul 1848 Dâmbul Pietros aflat în administrarea reclamantei și un număr de 3 încăperi de 72 mp pe care era amplasat un chioșc de desfacere a produselor alimentare. Contractul a fost încheiat pe an termen de 5 ani, dar după expirarea acestuia – 1 decembrie 1996- pârâta a continuat să folosească spațiul comercial, fără ca reclamanta să pretindă evacuarea sa, așa încât a operat tacita relocațiune conform dispozițiilor art. 1437 C. civ., cum în mod corect a reținut instanța de apel. Pârâta a efectuat în chioșcul proprietatea reclamantei lucrări de investiții la partea de construcții și la instalațiile electrice și sanitare, pentru care a obținut autorizația de lucrări nr. 347 din 12 iulie 1991 așa cum au fost menționate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de inginerul B.G.

lucrări care au sporit gradul de confort și valoarea de circulație a imobilului. Critica recurentei că nu și-a dat acordul pentru efectuarea acestor lucrări nu poate fi primită cât timp părțile au prevăzut în contractul de închiriere la art. 7 numai că nu se va efectua nici o modificare în structura interioară a suprafeței locative fără acordul proprietarului, iar această obligație nu a fost încălcată de pârâtă prin lucrările executate. Susținerea recurentei că alin. (2) din dispozitivul deciziei atacate este ambiguu nu este întemeiată, întrucât din cuprinsul său rezultă cu certitudine sumele la care pârâta a fost obligată și ce reprezintă acestea. Nici ultimul motiv de recurs prin care s-a arătat că cererea de apel a pârâtei nu a fost timbrată și trebuia să fie anulată, nu este întemeiat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare „în situația în care instanța judecătorească investită cu soluționarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune darea în debit la organele financiare”. Față de aceste dispoziții legale în mod corect instanța de apel a dispus darea în debit a pârâtei la Administrația financiară a municipiului Târgu Mureș cu suma de 3.950.519 lei reprezentând diferență taxă de timbru neachitată la fond și în apel. Pentru toate considerentele expuse, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca potrivit dispoziției art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă. Potrivit art. 20 alin. (1) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare, urmează a anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de pârâta S.C. P.B. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 367/A din 12 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș, Administrația Piețelor Târgu Mureș, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.