ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 834/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată de reclamanta Administrația Piețelor din cadrul Consiliului

Municipiului Târgu Mureș a solicitat pe cale de ordonanță președințială

evacuarea pârâtei S.C. P.B. SRL cu sediul în Târgu Mureș de pe terenul

proprietate publică pe care îl are în administrare, la plata sumei de

19.872.000 lei și a penalităților de întârziere de 7.566.723 lei constând în

taxa pentru ocuparea terenului, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior,

reclamanta și-a transformat acțiunea într-o cerere de drept comun și a renunțat

la capătul privind evacuarea pârâtei.

Judecătoria

Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 3472 din 15 iunie 1999 a declinat

competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., în favoarea Tribunalului Târgu Mureș.

Pârâta

a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei

la plata investițiilor efectuate la spațiul comercial din litigiu.

Prin

sentința nr. 1566 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea restrânsă formulată

de reclamantă și pârâta a fost obligată la plata sumei de 19.872.000 lei

penalități de întârziere și la 7.566.723 lei taxă pentru ocupare de teren; s-a

luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind evacuarea

pârâtei pe procedura ordonanței președințiale.

Prin

aceeași sentință s-a respins ca nefondată acțiunea reconvențională formulată de

pârâtă.

Pentru

a hotărî astfel s-a reținut că după expirarea duratei contractului de

închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 pârâta reclamantă a continuat să

folosească terenul pe care a amplasat chioșcul respectiv fără nici un titlu și

datorează astfel taxele locale instituite de Legea nr. 27/1994.

În

ceea ce privește lucrările făcute de pârâtă la chioșcul respectiv, au fost

executate în interesul acesteia pentru obținerea autorizațiilor de funcționare

și fără acordul proprietarului.

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, prin

decizia nr. 367 din 12 iulie 2001 a admis apelurile formulate de ambele părți

împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a

admis în parte acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată și a obligat pe

pârâtă la plata sumelor de 4.968.000 lei taxe locale conform Legii nr. 27/1994

pe perioada 1 martie - 31 iulie 1998, la 14.249.568 lei și respectiv 1.923.860

lei majorări de întârziere și la 12.325.508 lei taxe locale calculate pe

intervalul 1 august 1998-30 aprilie 2001; s-au respins restul pretențiilor

formulate de reclamantă, din care unele cu referire la capătul de cerere

principal pe perioada 1 august 1998- 30 aprilie 2001; s-a păstrat dispoziția

instanței cu privire la renunțarea la judecata cererii de evacuare a pârâtei.

Prin

aceeași decizie s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta

reclamantă și reclamanta pârâtă a fost obligată la 21.933.205 lei cu titlu de

preț echivalent reprezentând valoarea neamortizată la 31 decembrie 2000 din

totalul valorii lucrărilor de investiții făcute în 1991 de pârâtă la imobilul

respectiv ce au fost reactualizate la 9 octombrie 2000 la suma totală de

54.833.020 lei, cu menținerea unui drept de retenție până la achitarea sumei;

s-au respins restul pretențiilor din acțiunea reconvențională și reclamanta a

fost obligată la 3.331.008 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în

apel, iar pârâta a fost dată în debit la Administrația Financiară a

Municipiului Târgu Mureș cu suma de 3.950.519 lei reprezentând diferență taxă

de timbru la fond și apel.

S-a

reținut în considerentele deciziei că în baza contractului de închiriere nr.

110 din 1 decembrie 1991 și a actului adițional reclamanta a închiriat pârâtei

terenul din piața de zi Cartierul 1848 Dâmbul Pietros aflat în administrarea

acesteia și 3 încăperi de 72 mp, durata contractului fiind de 5 ani.

Pentru

acest teren pârâta a achitat taxele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 27/1994

până în luna martie 1998, de la această dată și până în luna iulie 1998, aceasta

datorează pentru folosința terenului taxa în sumă de 4.968.000 lei și majorări

de 1.923.860 lei.

Pretențiile

reclamantei formulate în apel privind acordarea taxelor pentru folosința

terenului și pe perioada 1 august 1998-30 aprilie 2001 și a majorărilor

corespunzătoare au fost respinse deoarece nu au făcut obiectul judecății la

instanța de fond. Pârâta datorează și majorări de întârziere în plată de 0,25 %

pe zi, 0,30 % și 0,15 % pentru neplata la termen a creanțelor bugetare în sumă

de 12.325.508 lei.

În

ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de pârâtă s-a reținut că

aceasta a efectuat lucrări de investiții și instalații electrice și sanitare la

imobilul reclamantei și în raport de durata de amortizare, cuantumul acestora

este de 21.933.205 lei datorat de reclamantă.

În

termen legal, reclamanta și pârâta au formulat recurs împotriva acestei decizii

în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că este nelegală și

netemeinică.

În

ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. P.B. SRL cu sediul în Târgu

Mureș, deși aceasta a fost legal citată cu mențiunea de a achita suma de

1.919.737 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar, iar

pentru termenul de azi procedura de citare a fost îndeplinită, nu a dat curs acestei

dispoziții legale.

Reclamanta

Administrația Piețelor din cadrul Consiliului Municipal Târgu Mureș a susținut

în recursul său că investițiile efectuate de pârâtă la chioșcul ce a fost

închiriat de aceasta au caracter provizoriu și țin de modul în care societatea

a înțeles să exploateze spațiul comercial, mai mult nu a avut acordul

proprietarului. Că alin. (2) din dispozitivul hotărârii atacate este ambiguu și

nu poate fi pus în executare în situația în care pârâta nu execută de bună voie

această decizie.

În

ultimul motiv, recurenta a arătat că instanța de apel trebuia să anuleze ca

insuficient timbrată cererea pârâtei și nu să o dea în debit la Administrația

Financiară Târgu Mureș.

Examinând

recursul declarat prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că acesta nu

este întemeiat.

Potrivit

contractului de închiriere nr. 110 din 1 decembrie 1991 și a actului adițional

la acesta, reclamanta a închiriat pârâtei terenul din piața de zi Cartierul

1848 Dâmbul Pietros aflat în administrarea reclamantei și un număr de 3

încăperi de 72 mp pe care era amplasat un chioșc de desfacere a produselor

alimentare.

Contractul

a fost încheiat pe an termen de 5 ani, dar după expirarea acestuia – 1

decembrie 1996- pârâta a continuat să folosească spațiul comercial, fără ca

reclamanta să pretindă evacuarea sa, așa încât a operat tacita relocațiune

conform dispozițiilor art. 1437 C. civ., cum în mod corect a reținut instanța

de apel.

Pârâta

a efectuat în chioșcul proprietatea reclamantei lucrări de investiții la partea

de construcții și la instalațiile electrice și sanitare, pentru care a obținut

autorizația de lucrări nr. 347 din 12 iulie 1991 așa cum au fost menționate în

cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de inginerul B.G. lucrări

care au sporit gradul de confort și valoarea de circulație a imobilului.

Critica

recurentei că nu și-a dat acordul pentru efectuarea acestor lucrări nu poate fi

primită cât timp părțile au prevăzut în contractul de închiriere la art. 7

numai că nu se va efectua nici o modificare în structura interioară a

suprafeței locative fără acordul proprietarului, iar această obligație nu a

fost încălcată de pârâtă prin lucrările executate.

Susținerea

recurentei că alin. (2) din dispozitivul deciziei atacate este ambiguu nu este întemeiată,

întrucât din cuprinsul său rezultă cu certitudine sumele la care pârâta a fost

obligată și ce reprezintă acestea.

Nici

ultimul motiv de recurs prin care s-a arătat că cererea de apel a pârâtei nu a

fost timbrată și trebuia să fie anulată, nu este întemeiat.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare „în situația în

care instanța judecătorească investită cu soluționarea unei căi de atac constată

că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită

în cuantumul legal, va dispune darea în debit la organele financiare”.

Față

de aceste dispoziții legale în mod corect instanța de apel a dispus darea în

debit a pârâtei la Administrația financiară a municipiului Târgu Mureș cu suma

de 3.950.519 lei reprezentând diferență taxă de timbru neachitată la fond și în

apel.

Pentru

toate considerentele expuse, Curtea constată că decizia instanței de apel este

legală și temeinică și urmează ca potrivit dispoziției art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

Potrivit

art. 20 alin. (1) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare, urmează a anula ca netimbrat

recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. P.B. SRL Târgu

Mureș împotriva deciziei nr. 367/A din 12 iulie 2001, pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca

netimbrat.

Respinge

recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș,

Administrația Piețelor Târgu Mureș, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.