ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1529/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 28 septembrie 2005, modificată ulterior, reclamanta O.S., în contradictoriu cu pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. a solicitat să se încuviințeze retragerea reclamantei din SC C.C. SRL Suceava și obligarea acestei societăți la plata cotei părți din patrimoniul social corespunzător contribuției sale la constituirea capitalului social al societății.

Prin sentința nr. 2613 din 6 iulie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamantă, așa cum a fost modificată, și în consecință, a încuviințat retragerea reclamantei din societatea pârâtă; a dispus obligarea societății pârâte la plata sumei de 109.614 lei reprezentând 50 % din activul net al societății, corespunzător părților sociale avute de reclamantă în societate; a dispus obligarea aceleiași societăți la plata sumei de 10.060 lei depuse de reclamantă în contul societății cu titlu de împrumut (conform chitanțelor seria Ba nr. 1071851 din 20 martie 2001 și respectiv Ba nr. 1071852 din 20 martie 2001) precum și obligarea pârâtelor la rambursare a cheltuielilor de judecată.

Prin aceeași sentință s-a stabilit că societatea pârâtă își va continua activitatea cu unic asociat în persoana pârâtei O.C.L. cu o cotă de participare de 100 % la capitalul social al societății așa cum a fost evaluat prin expertiza contabilă. Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea reconvențională formulată de pârâta O.C.L. care a solicitat să se dispună excluderea reclamantei din societatea pârâtă. În motivarea soluției, în esență, s-a reținut că prin actul constitutiv nr. 72/2000, a fost înființată SC C.C. SRL Suceava, cu asociați reclamanta și pârâta, fiecare cu o contribuție egală la constituirea capitalului social și cu o cotă egală la participarea la beneficii și pierderi (50 %). S-a mai reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, astfel încât instanța a încuviințat retragerea reclamantei din societatea pârâtă.

S-a mai reținut că raportul de expertiză în construcții întocmit în cauză a stabilit că valoarea de piață a imobilului din patrimoniul societății pârâte este de 66.310 Euro iar raportul de expertiză contabilă întocmit de expert S.A. (prin înlăturarea expertizei M.L. calificată drept superficială în evaluări și cu lacune esențiale în clarificarea obiectivelor) a stat la baza stabilirii și acordării despăgubirilor cuvenite reclamantei ca urmare a retragerii din societatea pârâtă. Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâtele. Prin decizia nr. 124 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava au fost admise apelurile pârâtelor SC C.C.

SRL Suceava și O.C.L., a fost desființată sentința nr. 2613 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 250/86/2005) și trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, în vederea ordonării expertizei contabile care să procedeze la evaluarea spațiului comercial precum și a verificării obiectivelor propuse de pârâte și enumerate în partea introductivă a raportului de expertiză contabilă S.A. Împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și menținerea sentinței nr. 2613 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca legală și temeinică.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a învederat pe lângă încălcarea art. 226 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și împrejurarea că, prin soluția pronunțată se tergiversează soluționarea cauzei. Recurenta a susținut că nu se impune a efectuarea unei alte expertize, din moment ce, cea efectuată de expertul S.A. a răspuns la toate obiectivele propuse, atât de reclamantă, cât și de pârâtă și apoi, pentru că instanța s-a pronunțat cu privire la obiecțiunile formulate. În plus, recurenta susține că nu se putea reveni la nesfârșit pentru efectuarea unor expertize, până când una dintre ele ar fi fost favorabilă pârâtei recurente. Împotriva aceleiași decizii au declarat recurs și pârâtele SC C.C.

SRL Suceava și O.C.L. care au considerat că instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la motivul de apel ce viza aprecierea greșită a instanței de fond referitoare la cererea reconvențională și în legătură cu confuzia dintre obiectul cauzei dedus judecății și obiectul cererii reconvenționale (având în vedere soluționarea acestei cereri de instanța de fond în baza unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților). Pentru aceste argumente recurentele pârâte au invocat pe cale de excepție necercetarea fondului cauzei și au solicitat admiterea recursului casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 5 C. proc.

civ., coroborat cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând recursul reclamantei prin prisma criticilor formulate de către aceasta, urmează a-l admite pentru următoarele considerente: Prin soluția pronunțată, instanțe de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 297 C. proc. civ. Instanța de apel poate pronunța o soluție de desființare cu trimitere spre rejudecare numai dacă prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, ceea ce nu este cazul în speța de față. Instanța de control judiciar putea și trebuia, conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ., să încuviințeze refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanță, precum și administrarea de probe noi, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, și nu să trimită cauza la prima instanță pentru refacerea expertizei contabile.

Prin trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, în vederea ordonării expertizei contabile care să procedeze la evaluarea spațiului comercial precum și a verificării obiectivelor propuse de pârâte, instanța de apel pe lângă faptul că încalcă norme de procedură, aduce atingere caracterului devolutiv al apelului și înfrânge dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. privitor la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta O.S. împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cât privește recursul declarat de pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. împotriva aceleiași decizii, acesta urmează a fi anulat, ca netimbrat, acest aspect primând față de cererea de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare. Deși recurentele au fost legal citată pentru termenul de astăzi cu mențiunea de a depune o de taxă judiciară de timbru de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, acestea nu au înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței. Se constată, astfel, că obligația ce le revenea recurentei, sub aspectul timbrajului, nu este satisfăcută. Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997:” (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată…

… (3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.” Potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997:” (2) În cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei vechi, se aplică timbre judiciare de 15.000 lei vechi, dacă valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 30.000 lei vechi, iar dacă valoarea este de peste 100.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 50.000 lei vechi" Art. 9 din același act normativ, prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.

În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale in vigoare referitoare la taxa de timbru.” Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, se va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta O.S. împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Anulează recursul declarat de pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 mai 2008.