ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1529/2008

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 28 septembrie

2005, modificată ulterior, reclamanta O.S., în contradictoriu cu pârâtele SC C.C.

SRL Suceava și O.C.L. a solicitat să se încuviințeze retragerea reclamantei din

SC C.C. SRL Suceava și obligarea acestei societăți la plata cotei părți din

patrimoniul social corespunzător contribuției sale la constituirea capitalului

social al societății.

Prin sentința nr. 2613 din 6

iulie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea promovată de reclamantă, așa cum a fost modificată, și în

consecință, a încuviințat retragerea reclamantei din societatea pârâtă; a

dispus obligarea societății pârâte la plata sumei de 109.614 lei reprezentând

50 % din activul net al societății, corespunzător părților sociale avute de

reclamantă în societate; a dispus obligarea aceleiași societăți la plata sumei

de 10.060 lei depuse de reclamantă în contul societății cu titlu de împrumut

(conform chitanțelor seria Ba nr. 1071851 din 20 martie 2001 și respectiv Ba nr.

1071852 din 20 martie 2001) precum și obligarea pârâtelor la rambursare a

cheltuielilor de judecată.

Prin aceeași sentință s-a

stabilit că societatea pârâtă își va continua activitatea cu unic asociat în

persoana pârâtei O.C.L. cu o cotă de participare de 100 % la capitalul social

al societății așa cum a fost evaluat prin expertiza contabilă.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea reconvențională formulată de

pârâta O.C.L. care a solicitat să se dispună excluderea reclamantei din

societatea pârâtă.

În motivarea soluției, în

esență, s-a reținut că prin actul constitutiv nr. 72/2000, a fost înființată SC

C.C. SRL Suceava, cu asociați reclamanta și pârâta, fiecare cu o contribuție

egală la constituirea capitalului social și cu o cotă egală la participarea la

beneficii și pierderi (50 %).

S-a mai reținut că, în speță,

sunt incidente dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990,

astfel încât instanța a încuviințat retragerea reclamantei din societatea pârâtă.

S-a mai reținut că raportul

de expertiză în construcții întocmit în cauză a stabilit că valoarea de piață a

imobilului din patrimoniul societății pârâte este de 66.310 Euro iar raportul

de expertiză contabilă întocmit de expert S.A. (prin înlăturarea expertizei M.L.

calificată drept superficială în evaluări și cu lacune esențiale în

clarificarea obiectivelor) a stat la baza stabilirii și acordării

despăgubirilor cuvenite reclamantei ca urmare a retragerii din societatea

pârâtă.

Împotriva acestei soluții au

declarat apel pârâtele.

Prin decizia nr. 124 din 6

decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava au fost admise apelurile

pârâtelor SC C.C. SRL Suceava și O.C.L., a fost desființată sentința nr. 2613

din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 250/86/2005) și trimisă cauza

pentru rejudecare la aceeași instanță, în vederea ordonării expertizei

contabile care să procedeze la evaluarea spațiului comercial precum și a

verificării obiectivelor propuse de pârâte și enumerate în partea introductivă

a raportului de expertiză contabilă S.A.

Împotriva deciziei nr. 124

din 6 decembrie a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii

atacate și menținerea sentinței nr. 2613 din 6 iulie 2007 pronunțată de

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca legală

și temeinică.

În dezvoltarea motivului de

recurs invocat, recurenta a învederat pe lângă încălcarea art. 226 alin. (1) lit.

c) și alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și împrejurarea că, prin soluția

pronunțată se tergiversează soluționarea cauzei.

Recurenta a susținut că nu

se impune a efectuarea unei alte expertize, din moment ce, cea efectuată de

expertul S.A. a răspuns la toate obiectivele propuse, atât de reclamantă, cât

și de pârâtă și apoi, pentru că instanța s-a pronunțat cu privire la

obiecțiunile formulate. În plus, recurenta susține că nu se putea reveni la

nesfârșit pentru efectuarea unor expertize, până când una dintre ele ar fi fost

favorabilă pârâtei recurente.

Împotriva aceleiași decizii

au declarat recurs și pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. care au considerat

că instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la motivul de apel ce viza

aprecierea greșită a instanței de fond referitoare la cererea reconvențională

și în legătură cu confuzia dintre obiectul cauzei dedus judecății și obiectul

cererii reconvenționale (având în vedere soluționarea acestei cereri de instanța

de fond în baza unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților).

Pentru aceste argumente

recurentele pârâte au invocat pe cale de excepție necercetarea fondului cauzei

și au solicitat admiterea recursului casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de apel, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct.

5 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul

reclamantei prin prisma criticilor formulate de către aceasta, urmează a-l

admite pentru următoarele considerente:

Prin soluția pronunțată,

instanțe de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 297 C. proc.

civ. Instanța de apel poate pronunța o soluție de desființare cu trimitere spre

rejudecare numai dacă prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în

cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal

citată, ceea ce nu este cazul în speța de față. Instanța de control judiciar

putea și trebuia, conform art. 295 alin. (2) C. proc. civ., să încuviințeze

refacerea sau completarea probatoriilor administrate la prima instanță, precum

și administrarea de probe noi, dacă consideră că sunt necesare pentru

soluționarea cauzei, și nu să trimită cauza la prima instanță pentru refacerea

expertizei contabile.

Prin trimiterea cauzei

pentru rejudecare la aceeași instanță, în vederea ordonării expertizei

contabile care să procedeze la evaluarea spațiului comercial precum și a

verificării obiectivelor propuse de pârâte, instanța de apel pe lângă faptul că

încalcă norme de procedură, aduce atingere caracterului devolutiv al apelului

și înfrânge dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. privitor la soluționarea

cauzei într-un termen rezonabil.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va admite

recursul declarat de reclamanta O.S. împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, se va casa decizia atacată și se va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cât privește recursul

declarat de pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. împotriva aceleiași decizii,

acesta urmează a fi anulat, ca netimbrat, acest aspect primând față de cererea

de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare.

Deși recurentele au fost

legal citată pentru termenul de astăzi cu mențiunea de a depune o de taxă

judiciară de timbru de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, acestea nu au

înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței. Se constată, astfel, că

obligația ce le revenea recurentei, sub aspectul timbrajului, nu este satisfăcută.

Potrivit art. 20

din Legea nr. 146/1997:”

(1) Taxele

judiciare de timbru se plătesc anticipat.

(2) Dacă taxa

judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul

înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar

elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere

petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.... …

(3)

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea acțiunii sau a cererii.”

Potrivit art. 3

din O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997:”

(2)

În cazul în care cererile

prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au

ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei vechi, se aplică timbre judiciare

de 15.000 lei vechi, dacă valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplică

timbre judiciare de 30.000 lei vechi, iar dacă valoarea este de peste

100.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 50.000 lei vechi"

Art. 9 din

același act normativ, prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează

timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate

corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va

proceda conform prevederilor legale in vigoare referitoare la taxa de timbru.”

Pentru considerentele de

fapt și de drept reținute mai sus, se va anula, ca netimbrat, recursul declarat

de pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta O.S. împotriva deciziei nr. 124 din 6 decembrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Anulează recursul declarat

de pârâtele SC C.C. SRL Suceava și O.C.L. împotriva aceleiași decizii, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 mai 2008.