ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2513/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții B.M. și T.C.L., au

chemat în judecată pe pârâta SC V.P. SA și au solicitat anularea deciziei nr. 1

din 11 octombrie 2007 a consiliului de administrație a societății comerciale,

obligarea pârâtei la validarea subscrierilor și vărsămintelor efectuate de

către reclamanți în vederea majorării capitalului social și la cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a susținut

că prin decizia consiliului de administrație nu s-au validat subscrierile de

acțiuni și vărsămintele efectuate, încălcându-se dreptul de preferință stabilit

prin art. 216 din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința

comercială nr. 544/C din 3 aprilie 2008, a respins acțiunea, reținând că la data de 4 decembrie 2007 consiliul de administrație al societății comerciale pârâte

a validat subscrierile reclamanților astfel încât acțiunea a rămas fără obiect.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamanților

și i-a obligat la 1785 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că

reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de subscripție cu preferință, iar

prin amânarea validării subscripțiilor nu le-a fost vătămat dreptul de

preemțiune pentru ce-a de-a doua etapă de majorare a capitalului social.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanții au declarat recurs, nemotivat în drept, dar care poate

fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin că în mod greșit

instanțele de fond au considerat rămas fără obiect litigiul, respectând

dispozițiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, care sancționează cu nulitatea

relativă nerespectarea dreptului de preferință, iar din decizia nr. 1 din 11

octombrie 2007 nu rezultă validarea subscrierilor reclamanților și în Registrul

Independent Monitor reclamanții nu figurează cu acțiuni subscrise.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Acțiunea în procesul civil, reprezintă

mijlocul practic prin care o persoană, titular al unui drept subiectiv, cere

instanței de judecată realizarea, constatarea sau încetarea piedicilor în

exercitarea acestuia.

Una dintre condițiile esențiale

pentru promovarea unei acțiuni judiciare, o reprezintă interesul, adică folosul

practic imediat care justifică punerea în mișcarea a procedurii judiciare.

Constatând că înainte de primul

termen de judecată, pârâta a înlăturat vătămarea produsă reclamanților prin

refuzul de a valida subscrierile acestora, instanța de fond în mod judicios a

considerat că acțiunea nu mai prezintă un folos practic.

Astfel justificarea cererii de

chemare în judecată s-a stins odată cu recunoașterea dreptului subiectiv de

către pârâtă și valorificarea acesteia de către reclamanți, iar motivele de

nulitate relativă au fost asanate prin conduita pârâtei.

Așa fiind, în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 79/A-C din 10

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții B.M. și T.C.L. împotriva deciziei nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2009.