ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2513/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții B.M. și T.C.L., au chemat în judecată pe pârâta SC V.P. SA și au solicitat anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a consiliului de administrație a societății comerciale, obligarea pârâtei la validarea subscrierilor și vărsămintelor efectuate de către reclamanți în vederea majorării capitalului social și la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a susținut că prin decizia consiliului de administrație nu s-au validat subscrierile de acțiuni și vărsămintele efectuate, încălcându-se dreptul de preferință stabilit prin art. 216 din Legea nr. 31/1990. Tribunalul Vâlcea, prin sentința comercială nr. 544/C din 3 aprilie 2008, a respins acțiunea, reținând că la data de 4 decembrie 2007 consiliul de administrație al societății comerciale pârâte a validat subscrierile reclamanților astfel încât acțiunea a rămas fără obiect.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamanților și i-a obligat la 1785 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de subscripție cu preferință, iar prin amânarea validării subscripțiilor nu le-a fost vătămat dreptul de preemțiune pentru ce-a de-a doua etapă de majorare a capitalului social. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanții au declarat recurs, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin că în mod greșit instanțele de fond au considerat rămas fără obiect litigiul, respectând dispozițiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, care sancționează cu nulitatea relativă nerespectarea dreptului de preferință, iar din decizia nr. 1 din 11 octombrie 2007 nu rezultă validarea subscrierilor reclamanților și în Registrul Independent Monitor reclamanții nu figurează cu acțiuni subscrise. Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune: Acțiunea în procesul civil, reprezintă mijlocul practic prin care o persoană, titular al unui drept subiectiv, cere instanței de judecată realizarea, constatarea sau încetarea piedicilor în exercitarea acestuia. Una dintre condițiile esențiale pentru promovarea unei acțiuni judiciare, o reprezintă interesul, adică folosul practic imediat care justifică punerea în mișcarea a procedurii judiciare.

Constatând că înainte de primul termen de judecată, pârâta a înlăturat vătămarea produsă reclamanților prin refuzul de a valida subscrierile acestora, instanța de fond în mod judicios a considerat că acțiunea nu mai prezintă un folos practic. Astfel justificarea cererii de chemare în judecată s-a stins odată cu recunoașterea dreptului subiectiv de către pârâtă și valorificarea acesteia de către reclamanți, iar motivele de nulitate relativă au fost asanate prin conduita pârâtei. Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții B.M. și T.C.L. împotriva deciziei nr. 79/A-C din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.