ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 691/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantele SC I. SA, SC T. SRL, B.E. și B.A.C., au chemat în judecată pe pârâtele SC I.G. SA și SC N.R. SRL, solicitând instanței să dispună A.H.A.G.A. SC I.G. SA din data de 16 februarie 2007 și, pe cale de consecință, radierea mențiunii prin care aceasta a fost înscrisă la O.R.C. Tribunalului București. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că întrunirea și convocarea A.G.E.A. precum și adoptarea hotărârii au fost efectuate cu nerespectarea dispozițiilor legale în condițiile în care la data respectivă, pârâta SC N.R.

SRL nu avea calitate de acționar la SC I.G. SA și prin urmare nu avea calitatea să convoace, să hotărască majorarea capitalului social și nici să subscrie acțiunile emise. La data de 13 octombrie 2008 reclamanții au precizat că înțeleg să solicite anularea A.G.E.A. pe motiv de nulitate absolută . Prin sentința comercială nr. 13783 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosar a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea formulată de reclamanții SC I. SA București, SC T. SRL București, B.E. și B.A.C. împotriva pârâtei SC N.R. SRL. Prin aceiași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților împotriva pârâtei SC I.G.

SA. În motivarea sentinței instanța a reținut că prin hotărârea A.G.E.A. SC I.G. SA nr. 1 din 11 februarie 2007 s-a decis majorarea capitalului social al societății cu suma de 233.300 lei, iar majorarea urma a fi efectuată prin emiterea de noi acțiuni cu aceeași valoare și de aceeași categorie ca cele existente. Hotărârea a fost publicată în M. Of. partea a IV-a nr. 2106 din 25 iulie 2002. Reclamanții au susținut ca pârâta SC N.R. SRL nu avea calitate de asociat dar nu au depus la dosar actele indicate ca făcând dovada acestor susțineri iar înregistrările făcute la R.C. au rol de opozabilitate față de terți. Existența sau inexistența calității de acționar a SC N.R. SRL nu depinde de efectuarea formalităților de opozabilitate față de terți a dobândirii acțiunile, ci de însăși dobândirea, într-unul din modurile prevăzute de lege.

Prin încheierea de la termenul din data de 13 octombrie 2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC N.R. SRL, reținându-se ca potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, cerere de anulare a hotărârii A.G.E.A. se judecă în contradictoriu cu societatea care a adoptat hotărârea contestată. Nu au fost reținute susținerile reclamanților referitoare la nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii privind dreptul de preferință invocat, apreciindu-se că prevederile dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 prevăd nulitatea relativă pentru încălcarea dispozițiilor sale iar reclamanții au solicitat nulitatea absolută. Instanța a apreciat că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 118 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea iar pe de altă parte, reclamanții nu au dovedit în nici un mod că ei sau reprezentanții lor ar fi fost implicați să ia parte la ședința Adunării.

Calitatea de acționar și administrator a SC N.R. SRL, rezultă din acte juridice care nu au fost desființate-convențional sau pe cale judiciară. Tribunalul nu a mai analizat motivele de nelegalitate expuse de reclamanți în concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, instanța fiind obligată să se pronunțe în limitele cererii de chemare în judecată. Împotriva sentinței comerciale nr. 13783 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului București au declarat apel reclamanții: SC I. SA, SC T. SRL, B.E. și B.A.C., apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 355 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. În motivarea deciziei, Curtea a reținut că la momentul convocării A.G.

intimata SC N.R. SRL a făcut uz de dreptul conferit de calitatea de acționar, fiind pe deplin respectate dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990. Chiar reclamanții apelanți recunosc ca SC N.R. SRL a solicitat la 15 decembrie 2004 înscrierea de mențiuni în R.C. în calitate de acționar al SC I.G. SA și câtă vreme nu s-a dovedit că cererea de mențiuni a fost respinsă în mod irevocabil, instanța a apreciat că a fost făcută dovada calității de acționar indiferent de titlu invocat în susținerea calității, atâta timp cât acest titlu a format obiectul cercetării judecătorești inclusiv în calea de atac a recursului. A fost apreciată ca neîntemeiată și critica vizând subscrierea de către SC N.R.

SRL a tuturor acționarilor mai înainte de împlinirea termenului legal având în vedere dispozițiile art. 216 alin. final din Legea nr. 31/1990 care prevăd expres sancțiunea nulității relative, iar apelanții reclamanți au investit instanța numai cu cenzurarea motivelor de nulitate absolută. De altfel a fost invocat drept motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A. o împrejurare ulterioară adoptării acesteia, în condițiile în care nulitatea actului juridic se cenzurează numai în funcție de aspectele anterioare și cel mult concomitente cu încheierea actului respectiv. Motivul de nulitate a hotărârii A.G.E.A. pentru lipsa calității de administrator a SC N.R. SRL nu a fost analizat de instanța de apel, întrucât acest motiv nu a fost invocat în fața primei instanțe, încălcându-se astfel dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc.

civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Pentru același argument a fost respins și motivul de apel vizând votul din A.G.E.A. a SC N.R. SRL care acumula calitatea de acționar cu cea de administrator, acest motiv nefiind supus cercetării judecătorești în fața instanței de fond și nici dezbaterilor contradictorii a părților . Apelanții au criticat și limitarea probatoriului de către instanța fără să indice în concret în ce constă această limitare, dacă ea vizează respingerea unor probe și care anume sunt probele respective sau dacă vizează valorificarea de către judecătorul fondului doar a unor probe din dosar. Prin motivele invocate în concluziile scrise după închiderea dezbaterilor în fața instanței de fond, reclamanții au modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cauzelor de nulitate iar această modificare a survenit cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 C. proc.

civ. Toate argumentele arătate, au fundamentat convingerea instanței de apel că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a făcut o riguroasă aplicare a dispozițiilor legale incidente. Apelanții reclamanți SC I. SA, SC T. SRL, B.E. și B.A.C. au formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 355/2009 a Curții de Apel București. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții au prezentat situația de fapt și au expus pe larg hotărârea instanței de fond și de apel. Astfel, hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii în raport de dispozițiile art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990.

Este evident că înscrisul aflat la fila 124 verso în care se consemnează că cererea de înregistrare mențiuni prin care SC N.R. SRL a fost înregistrat ca acționar al SC I.G. SA la R.C., a fost admisă și înregistrată la data de 26 iunie 2007, ulterior convocării și adoptării hotărârii din 16 februarie 2002, fapt ce atrage casarea deciziei apelate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. întrucât incidența motivului de nulitate absolută decurgând din încălcarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 a fost indicat în fața instanței de fond și în documentul depus la dosarul cauzei la data de 6 decembrie 2008 anterior termenului pentru dezbateri, fapt ce nu a fost luat în considerare de ambele instanțe de fond.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii apelate și pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din data de 16 februarie 2007. Intimata SC I.G. SA a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenții fac abstracție de faptul că la data convocării și ținerii ședinței A.G.A., SC N.R. SRL, era înregistrată în registrul societății ca fiind acționar majoritar cu un procent de 62% din capitalul social și că la O.R.C. al Tribunalului București era înregistrată cererea de mențiuni în acest sens. Recurenții critică aplicarea greșită de instanța de apel a dispozițiilor art. 292 pct. 1 C. proc.

civ. însă este evident că motivul invocat direct în apel reprezintă o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată. Examinând recursul recurenților prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat. Recurenții au invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, fără a indica în concret care sunt motivele ce se încadrează distinct în textele legale menționate. Este de observat că în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenții vizează greșita reținere a situației de fapt de către instanța de apel în ceea ce privește calitatea de acționar a SC N.R. SRL, or, greșita reținere a situației de fapt în raport de greșita interpretare a probelor sau insuficienta examinare a acestea nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic.

De altfel, este de necontestat ca SC N.R. SRL figurează ca fiind acționar al SC I.G. SA din data de 15 decembrie 2004 conform adresei emisă de O.N.R.C. Înregistrările în R.C. au rol de opozabilitate față de terți conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, neavând rol constitutiv. Nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 privind transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative întrucât SC N.R. SRL a dobândit calitatea de proprietar a unui număr de 1.461 acțiuni în baza procesului verbal de adjudecare din 12 februarie 2004 și Actul de adjudecare din 3 martie 2004, iar opozabilitatea față de terți a fost realizată prin înregistrarea din R.C.

Prin invocarea dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 recurenții critică de fapt modalitatea de dobândire a acțiunilor de către SC N.R. SRL, aspect ce excede obiectului dedus judecății și dispozițiile art. 316 C. proc. civ. Nu este dat nici motivul prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 292 pct. 1 C. proc. civ. având în vedere că motivele de nulitate absolută întemeiat pe dispozițiile art. 125 și art. 129 din Legea nr. 31/1990 au fost invocate de reclamanți prin concluziile scrise depuse la instanța de fond după încheierea dezbaterilor, instanța fiind obligată să se pronunțe în limitele sesizării iar analizarea motivelor de nulitate arătate direct în calea de atac, reprezintă o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată, aspect reținut corect de instanța de apel.

Cenzurarea celor două motive de nulitate direct în calea de atac ar duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil în raport de dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Ultima critică, vizează încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului, critică neîntemeiată având în vedere că procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu cele două principii fundamentale ale procesului civil - disponibilitatea și contradictorialitatea. În baza principiului disponibilității, reclamantul este cel ce stabilește limitele judecății, instanța trebuind să respecte aceste limite și cadrul procesual.

Consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părți și respectarea principiului egalității acestora. În mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. ținând cont de faptul că prin notele scrise depuse după închiderea dezbaterilor au fost invocate noi motive de nelegalitate ceea ce reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cauzelor de nulitate, modificare ce survine cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Înalta Curte, urmează a respinge recursul declarat de reclamanții SC I. SA București, SC T. SRL București, B.E.

și B.A.C. ca nefondat. Cererea intimatei SC I.G. SA privind plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă ca nedovedită având în vedere că actul depus în susținerea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 274 C. proc. civ. nu face dovada cererii în condițiile art. 1169 C. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții SC I. SA București, SC T. SRL București, B.E. și B.A.C. împotriva deciziei comerciale nr. 355 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a V - a comercială. Respinge cererea formulată de intimata SC I.G. SA București privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.