ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 691/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 691/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantele

SC I. SA, SC T. SRL, B.E. și B.A.C., au chemat în judecată pe

pârâtele SC I.G. SA și SC N.R. SRL, solicitând instanței să

dispună A.H.A.G.A. SC I.G. SA din data de 16 februarie 2007 și, pe

cale de consecință, radierea mențiunii prin care aceasta a fost

înscrisă la O.R.C. Tribunalului București. În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că întrunirea și convocarea A.G.E.A. precum

și adoptarea hotărârii au fost efectuate cu nerespectarea

dispozițiilor legale în condițiile în care la data respectivă,

pârâta SC N.R. SRL nu avea calitate de acționar la SC I.G. SA și prin

urmare nu avea  calitatea să convoace, să hotărască

majorarea capitalului social și nici să subscrie acțiunile emise.

La data de 13 octombrie 2008 reclamanții

au precizat că înțeleg să solicite anularea A.G.E.A. pe motiv de

nulitate absolută .

Prin sentința comercială nr. 13783

din 12 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

pronunțată în dosar a fost respinsă ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă

cererea formulată de reclamanții SC I. SA București, SC T. SRL

București, B.E. și B.A.C. împotriva pârâtei SC N.R. SRL.

Prin aceiași sentință a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților împotriva pârâtei

SC I.G. SA.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că prin hotărârea A.G.E.A. SC I.G. SA nr. 1 din 11

februarie 2007 s-a decis majorarea capitalului social al societății

cu suma de 233.300 lei, iar majorarea urma a fi efectuată prin emiterea de

noi acțiuni cu aceeași valoare și de aceeași categorie ca

cele existente.

Hotărârea a fost publicată în M.

Of. partea a IV-a nr. 2106 din 25 iulie 2002. Reclamanții au susținut

ca pârâta SC N.R. SRL nu avea calitate de asociat dar nu au depus la dosar

actele indicate ca făcând dovada acestor susțineri iar înregistrările

făcute la R.C. au rol de opozabilitate față de terți.

Existența sau inexistența calității de acționar a SC N.R.

SRL nu depinde de efectuarea formalităților de opozabilitate

față de terți a dobândirii acțiunile, ci de

însăși dobândirea, într-unul din modurile prevăzute de lege.

Prin încheierea de la termenul din data de 13

octombrie 2008 a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC N.R. SRL, reținându-se ca potrivit art. 132

alin. (5) din Legea nr. 31/1990, cerere de anulare a hotărârii A.G.E.A. se

judecă în contradictoriu cu societatea care a adoptat hotărârea

contestată.

Nu au fost reținute susținerile

reclamanților referitoare la nerespectarea dispozițiilor imperative

ale legii privind dreptul de preferință invocat, apreciindu-se

că prevederile dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990

prevăd nulitatea relativă pentru încălcarea dispozițiilor

sale iar reclamanții au solicitat nulitatea absolută.

Instanța a apreciat că în

cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 118 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 privind convocarea iar pe de altă parte,

reclamanții nu au dovedit în nici un mod că ei sau

reprezentanții lor ar fi fost implicați să ia parte la

ședința Adunării.

Calitatea de acționar și

administrator a SC N.R. SRL, rezultă din acte juridice care nu au fost

desființate-convențional sau pe cale judiciară. Tribunalul nu a

mai analizat motivele de nelegalitate expuse de reclamanți în concluziile

scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, instanța fiind

obligată să se pronunțe în limitele cererii de chemare în

judecată.

Împotriva sentinței comerciale nr. 13783

din 12 decembrie 2008 a Tribunalului București au declarat apel

reclamanții: SC I. SA, SC T. SRL, B.E. și B.A.C., apel ce a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 355 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

În motivarea deciziei, Curtea a reținut

că la momentul convocării A.G. intimata SC N.R. SRL a făcut uz

de dreptul conferit de calitatea de acționar, fiind pe deplin respectate

dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990. Chiar reclamanții

apelanți recunosc ca SC N.R. SRL a solicitat la 15 decembrie 2004 înscrierea

de mențiuni în R.C. în calitate de acționar al SC I.G. SA și

câtă vreme nu s-a dovedit că cererea de mențiuni a fost

respinsă în mod irevocabil, instanța a apreciat că a fost

făcută dovada calității de acționar indiferent de

titlu invocat în susținerea calității, atâta timp cât acest

titlu a format obiectul cercetării judecătorești inclusiv în

calea de atac a recursului.

A fost apreciată ca neîntemeiată

și critica vizând subscrierea de către SC N.R. SRL a tuturor

acționarilor mai înainte de împlinirea termenului legal având în vedere

dispozițiile art. 216 alin. final din Legea nr. 31/1990 care prevăd

expres sancțiunea nulității relative, iar apelanții

reclamanți au investit instanța numai cu cenzurarea motivelor de nulitate

absolută. De altfel a fost invocat drept motiv de nulitate a

hotărârii A.G.E.A. o împrejurare ulterioară adoptării acesteia,

în condițiile în care nulitatea actului juridic se cenzurează numai

în funcție de aspectele anterioare și cel mult concomitente cu încheierea

actului respectiv.

Motivul de nulitate a hotărârii A.G.E.A.

pentru lipsa calității de administrator a SC N.R. SRL nu a fost

analizat de instanța de apel, întrucât acest motiv nu a fost invocat în

fața primei instanțe, încălcându-se astfel dispozițiile art.

292 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru același argument a fost respins

și motivul de apel vizând votul din A.G.E.A. a SC N.R. SRL care acumula

calitatea de acționar cu cea de administrator, acest motiv nefiind supus

cercetării judecătorești în fața instanței de fond

și nici dezbaterilor contradictorii a părților .

Apelanții au criticat și limitarea

probatoriului de către instanța fără să indice în

concret în ce constă această limitare, dacă ea vizează

respingerea unor probe și care anume sunt probele respective sau dacă

vizează valorificarea de către judecătorul fondului doar a unor

probe din dosar.

Prin motivele invocate în concluziile scrise

după închiderea dezbaterilor în fața instanței de fond, reclamanții

au modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cauzelor de

nulitate iar această modificare a survenit cu depășirea termenului

prevăzut de art. 132 C. proc. civ.

Toate argumentele arătate, au

fundamentat convingerea instanței de apel că instanța de fond a

stabilit corect situația de fapt și a făcut o riguroasă

aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Apelanții reclamanți SC I. SA, SC T.

SRL, B.E. și B.A.C. au formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 355/2009

a Curții de Apel București.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenții

au prezentat situația de fapt și au expus pe larg hotărârea

instanței de fond și de apel.

Astfel, hotărârea instanței de apel

este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită

a legii în raport de dispozițiile art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990.

Este evident că înscrisul aflat la fila 124 verso în care se

consemnează că cererea de înregistrare mențiuni prin care SC N.R.

SRL a fost înregistrat ca acționar al SC I.G. SA la R.C., a fost

admisă și înregistrată la data de 26 iunie 2007, ulterior

convocării și adoptării hotărârii din 16 februarie 2002,

fapt ce atrage casarea deciziei apelate în raport de dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

În cauză au fost încălcate și

dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. întrucât

incidența motivului de nulitate absolută decurgând din

încălcarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 a fost indicat în

fața instanței de fond și în documentul depus la dosarul cauzei

la data de 6 decembrie 2008 anterior termenului pentru dezbateri, fapt ce nu a

fost luat în considerare de ambele instanțe de fond.

În concluzie, se solicită admiterea

recursului, casarea hotărârii apelate și pe cale de consecință

să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din data

de 16 februarie 2007.

Intimata SC I.G. SA a formulat întâmpinare

prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat

întrucât recurenții fac abstracție de faptul că la data convocării

și ținerii ședinței A.G.A., SC N.R. SRL, era

înregistrată în registrul societății ca fiind acționar majoritar

cu un procent de 62% din capitalul social și că la O.R.C. al

Tribunalului București era înregistrată cererea de mențiuni în

acest sens.

Recurenții critică aplicarea

greșită de instanța de apel a dispozițiilor art. 292 pct. 1

C. proc. civ. însă este evident că motivul invocat direct în apel

reprezintă o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată.

Examinând recursul recurenților prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că acesta

este neîntemeiat.

Recurenții au invocat ca motive de

recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, fără a indica în

concret care sunt motivele ce se încadrează distinct în textele legale menționate.

Este de observat că în susținerea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenții

vizează greșita reținere a situației de fapt de către

instanța de apel în ceea ce privește calitatea de acționar a SC N.R.

SRL, or, greșita reținere a situației de fapt în raport de

greșita interpretare a probelor sau insuficienta examinare a acestea nu

justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului

juridic.

De altfel, este de necontestat ca SC N.R. SRL

figurează ca fiind acționar al SC I.G. SA din data de 15 decembrie

2004 conform adresei emisă de O.N.R.C.

Înregistrările în R.C. au rol de

opozabilitate față de terți conform art. 5 alin. (1) din Legea nr.

26/1990, neavând rol constitutiv. Nu se poate susține încălcarea dispozițiilor

art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 privind transmiterea dreptului de

proprietate asupra acțiunilor nominative întrucât SC N.R. SRL a dobândit

calitatea de proprietar a unui număr de 1.461 acțiuni în baza

procesului verbal de adjudecare din 12 februarie 2004 și Actul de

adjudecare din 3 martie 2004, iar opozabilitatea față de terți a

fost realizată prin înregistrarea din R.C. Prin invocarea

dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 recurenții critică

de fapt modalitatea de dobândire a acțiunilor de către SC N.R. SRL,

aspect ce excede obiectului dedus judecății și dispozițiile

art. 316 C. proc. civ.

Nu este dat nici motivul prevăzut de

punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 292 pct. 1 C. proc. civ. având în vedere că

motivele de nulitate absolută întemeiat pe dispozițiile art. 125

și art. 129 din Legea nr. 31/1990 au fost invocate de reclamanți prin

concluziile scrise depuse la instanța de fond după încheierea

dezbaterilor, instanța fiind obligată să se pronunțe în

limitele sesizării iar analizarea motivelor de nulitate arătate

direct în calea de atac, reprezintă o modificare a cauzei cererii de

chemare în judecată, aspect reținut corect de instanța de apel. Cenzurarea

celor două motive de nulitate direct în calea de atac ar duce la încălcarea

dreptului la un proces echitabil în raport de dispozițiile art. 6 alin.

(1) din C.E.D.O.

Ultima critică, vizează

încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

privind rolul activ al judecătorului, critică neîntemeiată având

în vedere că procesul civil este un proces al intereselor private, iar

rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul

asigurării unui echilibru cu cele două principii fundamentale ale

procesului civil - disponibilitatea și contradictorialitatea. În baza

principiului disponibilității, reclamantul este cel ce

stabilește limitele judecății, instanța trebuind să

respecte aceste limite și cadrul procesual. Consacrarea rolului activ al

judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între

părți și respectarea principiului egalității acestora.

În mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză nu au fost

încălcate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. ținând cont de

faptul că prin notele scrise depuse după închiderea dezbaterilor au

fost invocate noi motive de nelegalitate ceea ce reprezintă o modificare a

cererii de chemare în judecată sub aspectul cauzelor de nulitate,

modificare ce survine cu depășirea termenului prevăzut de art. 132

C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Înalta Curte, urmează

a respinge recursul declarat de reclamanții SC I. SA București, SC T.

SRL București, B.E. și B.A.C. ca nefondat.

Cererea intimatei SC I.G. SA privind plata

cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă ca nedovedită

având în vedere că actul depus în susținerea cererii întemeiată

pe dispozițiile art. 274 C. proc. civ. nu face dovada cererii în

condițiile art. 1169 C. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții SC I. SA București, SC T. SRL București, B.E.

și B.A.C. împotriva deciziei comerciale nr. 355 din 2 iulie 2009 a

Curții de Apel București, secția a V - a comercială.

Respinge cererea formulată de intimata

SC I.G. SA București privind acordarea de cheltuieli de judecată ca

nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.