ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2041/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2041/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, la data

de 6 octombrie 2008, sub nr. 4118/85/2008, reclamanta B.I.L. a chemat în

judecată pârâta SC S. SA Sibiu, solicitând instanței anularea

Hotărârii A.G.E.A. SC S. SA din data de 26 august 2008, publicată în Monitorul

Oficial Partea a IV-a nr. 5049 din 16 septembrie 2008.

Prin sentința comercială nr.

7/CC, pronunțată la data de 11 martie 2009, Tribunalul Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA

Sibiu, reprezentată de Consiliul de Administrație, și a anulat

Hotărârea A.G.E.A. SC S. SA din data de 26 august 2008, publicată în Monitorul

Oficial partea a IV-a, nr. 5049 din 16 septembrie 2008.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Comparând textul convocatorului cu

acela al hotărârii A.G.E.A. din data de 26 august 2008, Tribunalul a

constatat că, în convocator, pârâta nu a menționat explicit toate

problemele care vor face obiectul dezbaterii, astfel cum impun

dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Mai mult, pârâta a introdus pe ordinea de zi puncte noi, cum ar fi acela al

valorificării activelor existente ale societății până la

data de 31 decembrie 2008. Pârâta nu a făcut dovada că a parcurs

procedura prevăzută de art. 117 indice 1 alin. (1)- 2) din Legea nr. 31/1990,

republicată, și că ordinea de zi completată cu punctele

propuse de acționari a fost publicată cu îndeplinirea cerințelor

prevăzute de lege și actul constitutiv, în termenul legal, cu

respectarea dispozițiilor art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr.

31/1990, republicată.

Reclamanta, în calitate de

acționar minoritar, a solicitat pârâtei în mod expres materialele supuse

dezbaterii, prin adresa fax din 25 iulie 2008, dar nu a primit informații

suficiente cu privire la ordinea de zi, fiind trecută sub tăcere

propunerea de valorificare a activelor existente.

Procedând în acest mod, pârâta a

adoptat hotărârea atacată și cu încălcarea

dispozițiilor art. 224 alin. (3) din Legea nr. 294/2004, potrivit cu care

era obligată să asigure toate facilitățile și

informațiile necesare pentru a permite acționarilor să-și

exercite drepturile.

Reclamanta a justificat în

promovarea acțiunii în anulare un interes personal, ce ține de

dreptul său de acționar, la informare. Vătămarea

reclamantei a constat în imposibilitatea de a lua la cunoștință

despre toate punctele de pe ordinea de zi a adunării generale a

acționarilor. Valorificarea activelor societății reprezintă

un act major de dispoziție, pârâta ar fi trebuit să convoace expres

acționarii pentru aprobarea acestei măsuri.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta SC S. SA Sibiu, la data de 14 mai 2009, motivele de apel

fiind depuse, în termen, la data de 24 iunie 2009.

Prin decizia comercială nr. 70/A/2009,

pronunțată la data de 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, a respins apelul înaintat de către pârâta SC S. SA Sibiu

împotriva sentinței nr. 7/CC/2009, pronunțată de Tribunalul

Sibiu, în dosarul nr. 4118/85/2008.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut, în esență,

următoarele aspecte:

Este adevărat că la pct. 2

pe ordinea de zi a convocatorului pentru A.G.E.A. SC S. SA Sibiu din 26 august

2008 a figurat stabilirea de noi modalități și termene de

plată, de stingere a datoriilor societății față de SC

C. SA

Cum, însă, în

ședință s-a hotărât, ca modalitate de stingere a

datoriilor, valorificarea activelor existente ale societății

până la 31 decembrie 2008, se impunea convocarea expresă a

acționarilor pentru aprobarea acestei măsuri de o

importanță deosebită pentru existența însăși a

societății.

Într-o astfel de

ședință viitoare, convocată în mod legal, cu respectarea

dispozițiilor art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990, cu o

ordine de zi stabilită în sensul celor de mai sus, nimic nu ar fi

împiedicat acționarii să adopte măsura de valorificare acum

pusă în discuție, cu respectarea prevederilor legale aplicabile

actelor de dispoziție în sfera cărora intră.

Apoi, reclamantei, în calitate de

acționar, nu-i poate fi negat dreptul la informare, neputând fi

primită motivarea conform căreia solicitarea de punere la

dispoziție a unor acte a avut doar rolul de pregătire a depunerii

unei acțiuni în anulare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, pârâta SC S. SA Sibiu, solicitând admiterea recursului,

schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii

formulate, și menținerea ca legală și temeinică a

hotărârii A.G.E.A. atacată.

În recursul său, întemeiat în

drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă SC

S. SA Sibiu a invocat, în esență, următoarele motive:

Instanța de apel a luat în

verificare exclusiv împrejurarea prevederilor pct. 2 de pe ordinea de zi, în

sensul criticat, stabilind că, într-adevăr, a fost

prevăzută ca ordine de zi „Stabilirea de noi modalități

și termene de plată de stingere a datoriilor societății

față de SC C. SA”, dar, dacă s-a hotărât stingerea

datoriilor prin valorificarea de active, trebuia convocată o nouă

A.G.E.A., cu această ordine de zi, în care să se ia o astfel de

hotărâre.

O astfel de motivare, apreciază

recurenta- pârâtă, ar fi validă dacă hotărârea

modalității de stingere a datoriilor ar fi fost luată de

către consiliul de administrație, sau alt organism de conducere,

însă, hotărârea a fost luată de către însăși

A.G.E.A., întrunită valid.

Motivarea deciziei atacate este

nerațională și nelegală, motiv pentru care decizia atacată

este nelegală și netemeinică.

Mai mult, stingerea datoriilor

societății era și este o măsură care trebuie

luată cu urgență, situația societății era

cunoscută, se știe că nu există alte modalități

de stingere a datoriilor decât valorificarea activelor de care societatea se

poate lipsi, pentru a evita o nouă procedură de insolvență.

La data de 2 aprilie 2010, intimata-

reclamantă B.I.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea recursului și menținerea ca temeinice și legale a

sentinței și a deciziei recurate.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Prin recursul formulat, întemeiat în

drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă SC

S. SA Sibiu critică decizia recurată pentru nelegalitate și

netemeinicie, apreciind că în mod greșit instanța de apel a

stabilit că, dacă s-a hotărât stingerea datoriilor prin

valorificarea de active, trebuia convocată o nouă A.G.E.A., cu

această ordine de zi, în care să se ia o astfel de hotărâre.

Acest motiv de recurs este nefondat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, „Convocarea va cuprinde locul și data

ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea

explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor

adunării”.

Prevederile alin. 6 al art. 117

reglementează, în mod benefic, toate categoriile de informații pe

care trebuie să le cuprindă un convocator legal întocmit, cu

mențiunea că, prin actele constitutive, aceste categorii pot fi

extinse, dar nu reduse.În drept, omisiunea sau greșeala în a emite un

convocator complet și legal poate avea semnificația

încălcării dreptului la informare exactă și completă a

acționarilor în ceea ce privește organizarea oricărui tip de

A.G.A., cu consecința posibilității de anulare a unor

hotărâri luate în baza unor convocatoare emise cu încălcarea legii

și/sau a actului constitutiv.

Relativ la conținutul

convocărilor, în ceea ce privește problemele care sunt cuprinse în

ordinea de zi a fiecărei A.G.A., administratorii și directorii nu fac

altceva decât să propună acționarilor un proiect al acelei ordini

de zi, proiect care va putea fi aprobat sau nu, în tot sau doar în parte, de

către A.G.A., dar în nici un caz nu poate fi schimbat ori extins, cu

excepția situației avută în vedere de prevederile art. 121 din

Legea societăților comerciale.

Or, în speță, așa cum

în mod corect a reținut și instanța de apel, „valorificarea

activelor existente ale societății până la 31 decembrie 2008, ca

și modalitate de stingere a datoriilor” nu figura menționată în

ordinea de zi a ședinței A.G.E.A. din 26 august 2008, pentru care s-a

făcut convocarea, așa încât, Hotărârea A.G.E.A. a fost

adoptată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990,

ceea ce, în principiu, atrage nulitatea absolută a hotărârii luate în

astfel de condiții.

Aceasta întrucât normele legale

privind convocarea A.G.A., reglementând probleme care țin de statutul

organic al persoanei juridice (modul de organizare și funcționare a

organului suprem de conducere al societății) și interesând

drepturi fundamentale ale acționarilor, drepturi care țin de

esența raporturilor juridice societare, au caracter de ordine

publică, permisiunea și limitele derogărilor de la ele trebuind

să fie expres și limitativ prevăzute.

Publicarea ordinii de zi are drept

scop să împiedice formarea unor majorități neașteptate

și interesate, punând pe acționar în măsură să se

pregătească, să se documenteze și, în deplină

cunoștință a problemelor ce urmează să discute,

să aducă o contribuție luminată la formarea voinței

sociale.

În lumina acestor considerente

și având în vedere și precizarea expresă a legiuitorului în art.

117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, conform căreia: convocarea se face

„cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face

obiectul dezbaterilor adunării”, ordinea de zi trebuie să cuprindă

mențiuni clare cu privire la chestiunile supuse dezbaterii.

În acest scop, nu este

suficientă o simplă enumerare a problemelor pe ordinea de zi, ci este

necesară și explicitarea lor, în limite rezonabile, astfel încât

informarea acționarilor, prealabilă adunării generale, să

se realizeze în mod efectiv.

Enunțurile vagi, de genul: „noi

modalități și termene de plată, de stingere a datoriilor

societății” - cum este cazul în speță - fără a se

menționa în mod explicit care sunt aceste modalități, nu

răspund acestui standard, ele fiind de natură să nu antreneze

conștiința acționarilor, îndemnându-i să renunțe a lua

parte la adunare sau să nu se pregătească.

În acest context, critica

recurentei- pârâte SC S. SA Sibiu, în sensul că „o astfel de motivare - a

instanței de apel s.n.- ar fi validă dacă hotărârea

modalității de stingere a datoriilor ar fi fost luată de

către Consiliul de administrație sau alt organism de conducere”,

hotărârea fiind, însă, luată de către însăși

A.G.E.A., întrunită valid, apare ca lipsită de relevanță,

căci, așa cum s-a arătat mai sus, convocarea A.G.E.A. s-a

făcut cu nerespectarea cerințelor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990,

ceea ce atrage nulitatea hotărârii A.G.E.A. luate în astfel de

condiții.

În fine, deși recurenta-

pârâtă SC S. SA Sibiu susține că „stingerea datoriilor

societății era și este o măsură care trebuie

luată cu urgență, ... pentru a evita o nouă procedură

de insolvență”, caracterul urgent al unei atare măsuri nu

justifică nerespectarea normelor ce reglementează condițiile

convocării A.G.E.A., în cadrul căreia urmează a se hotărî

asupra măsurii necesar a fi luate, și, în consecință,

menținerea unei hotărâri A.G.E.A. care nu a fost adoptată cu

respectarea dispozițiilor legale.

Nefiind vorba, așadar, de vreo

încălcare sau aplicare greșită a legii de către

instanța de apel, Înalta Curte constată că recursul formulat de

recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu este nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de

pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC S. SA Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 70/A/2009 din 7 octombrie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.