ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2041/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 6 octombrie 2008, sub nr. 4118/85/2008, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC S. SA Sibiu, solicitând instanței anularea Hotărârii A.G.E.A. SC S. SA din data de 26 august 2008, publicată în Monitorul Oficial Partea a IV-a nr. 5049 din 16 septembrie 2008. Prin sentința comercială nr. 7/CC, pronunțată la data de 11 martie 2009, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Sibiu, reprezentată de Consiliul de Administrație, și a anulat Hotărârea A.G.E.A.

SC S. SA din data de 26 august 2008, publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a, nr. 5049 din 16 septembrie 2008. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut următoarele aspecte: Comparând textul convocatorului cu acela al hotărârii A.G.E.A. din data de 26 august 2008, Tribunalul a constatat că, în convocator, pârâta nu a menționat explicit toate problemele care vor face obiectul dezbaterii, astfel cum impun dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Mai mult, pârâta a introdus pe ordinea de zi puncte noi, cum ar fi acela al valorificării activelor existente ale societății până la data de 31 decembrie 2008. Pârâta nu a făcut dovada că a parcurs procedura prevăzută de art. 117 indice 1 alin. (1)- 2) din Legea nr. 31/1990, republicată, și că ordinea de zi completată cu punctele propuse de acționari a fost publicată cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege și actul constitutiv, în termenul legal, cu respectarea dispozițiilor art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată. Reclamanta, în calitate de acționar minoritar, a solicitat pârâtei în mod expres materialele supuse dezbaterii, prin adresa fax din 25 iulie 2008, dar nu a primit informații suficiente cu privire la ordinea de zi, fiind trecută sub tăcere propunerea de valorificare a activelor existente.

Procedând în acest mod, pârâta a adoptat hotărârea atacată și cu încălcarea dispozițiilor art. 224 alin. (3) din Legea nr. 294/2004, potrivit cu care era obligată să asigure toate facilitățile și informațiile necesare pentru a permite acționarilor să-și exercite drepturile. Reclamanta a justificat în promovarea acțiunii în anulare un interes personal, ce ține de dreptul său de acționar, la informare. Vătămarea reclamantei a constat în imposibilitatea de a lua la cunoștință despre toate punctele de pe ordinea de zi a adunării generale a acționarilor. Valorificarea activelor societății reprezintă un act major de dispoziție, pârâta ar fi trebuit să convoace expres acționarii pentru aprobarea acestei măsuri.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC S. SA Sibiu, la data de 14 mai 2009, motivele de apel fiind depuse, în termen, la data de 24 iunie 2009. Prin decizia comercială nr. 70/A/2009, pronunțată la data de 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul înaintat de către pârâta SC S. SA Sibiu împotriva sentinței nr. 7/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4118/85/2008. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Este adevărat că la pct. 2 pe ordinea de zi a convocatorului pentru A.G.E.A.

SC S. SA Sibiu din 26 august 2008 a figurat stabilirea de noi modalități și termene de plată, de stingere a datoriilor societății față de SC C. SA Cum, însă, în ședință s-a hotărât, ca modalitate de stingere a datoriilor, valorificarea activelor existente ale societății până la 31 decembrie 2008, se impunea convocarea expresă a acționarilor pentru aprobarea acestei măsuri de o importanță deosebită pentru existența însăși a societății. Într-o astfel de ședință viitoare, convocată în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990, cu o ordine de zi stabilită în sensul celor de mai sus, nimic nu ar fi împiedicat acționarii să adopte măsura de valorificare acum pusă în discuție, cu respectarea prevederilor legale aplicabile actelor de dispoziție în sfera cărora intră.

Apoi, reclamantei, în calitate de acționar, nu-i poate fi negat dreptul la informare, neputând fi primită motivarea conform căreia solicitarea de punere la dispoziție a unor acte a avut doar rolul de pregătire a depunerii unei acțiuni în anulare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC S. SA Sibiu, solicitând admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii A.G.E.A. atacată. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu a invocat, în esență, următoarele motive: Instanța de apel a luat în verificare exclusiv împrejurarea prevederilor pct. 2 de pe ordinea de zi, în sensul criticat, stabilind că, într-adevăr, a fost prevăzută ca ordine de zi „Stabilirea de noi modalități și termene de plată de stingere a datoriilor societății față de SC C. SA”, dar, dacă s-a hotărât stingerea datoriilor prin valorificarea de active, trebuia convocată o nouă A.G.E.A., cu această ordine de zi, în care să se ia o astfel de hotărâre. O astfel de motivare, apreciază recurenta- pârâtă, ar fi validă dacă hotărârea modalității de stingere a datoriilor ar fi fost luată de către consiliul de administrație, sau alt organism de conducere, însă, hotărârea a fost luată de către însăși A.G.E.A., întrunită valid.

Motivarea deciziei atacate este nerațională și nelegală, motiv pentru care decizia atacată este nelegală și netemeinică. Mai mult, stingerea datoriilor societății era și este o măsură care trebuie luată cu urgență, situația societății era cunoscută, se știe că nu există alte modalități de stingere a datoriilor decât valorificarea activelor de care societatea se poate lipsi, pentru a evita o nouă procedură de insolvență. La data de 2 aprilie 2010, intimata- reclamantă B.I.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinice și legale a sentinței și a deciziei recurate. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin recursul formulat, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu critică decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod greșit instanța de apel a stabilit că, dacă s-a hotărât stingerea datoriilor prin valorificarea de active, trebuia convocată o nouă A.G.E.A., cu această ordine de zi, în care să se ia o astfel de hotărâre. Acest motiv de recurs este nefondat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, „Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării”.

Prevederile alin. 6 al art. 117 reglementează, în mod benefic, toate categoriile de informații pe care trebuie să le cuprindă un convocator legal întocmit, cu mențiunea că, prin actele constitutive, aceste categorii pot fi extinse, dar nu reduse.În drept, omisiunea sau greșeala în a emite un convocator complet și legal poate avea semnificația încălcării dreptului la informare exactă și completă a acționarilor în ceea ce privește organizarea oricărui tip de A.G.A., cu consecința posibilității de anulare a unor hotărâri luate în baza unor convocatoare emise cu încălcarea legii și/sau a actului constitutiv.

Relativ la conținutul convocărilor, în ceea ce privește problemele care sunt cuprinse în ordinea de zi a fiecărei A.G.A., administratorii și directorii nu fac altceva decât să propună acționarilor un proiect al acelei ordini de zi, proiect care va putea fi aprobat sau nu, în tot sau doar în parte, de către A.G.A., dar în nici un caz nu poate fi schimbat ori extins, cu excepția situației avută în vedere de prevederile art. 121 din Legea societăților comerciale. Or, în speță, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, „valorificarea activelor existente ale societății până la 31 decembrie 2008, ca și modalitate de stingere a datoriilor” nu figura menționată în ordinea de zi a ședinței A.G.E.A.

din 26 august 2008, pentru care s-a făcut convocarea, așa încât, Hotărârea A.G.E.A. a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, ceea ce, în principiu, atrage nulitatea absolută a hotărârii luate în astfel de condiții. Aceasta întrucât normele legale privind convocarea A.G.A., reglementând probleme care țin de statutul organic al persoanei juridice (modul de organizare și funcționare a organului suprem de conducere al societății) și interesând drepturi fundamentale ale acționarilor, drepturi care țin de esența raporturilor juridice societare, au caracter de ordine publică, permisiunea și limitele derogărilor de la ele trebuind să fie expres și limitativ prevăzute.

Publicarea ordinii de zi are drept scop să împiedice formarea unor majorități neașteptate și interesate, punând pe acționar în măsură să se pregătească, să se documenteze și, în deplină cunoștință a problemelor ce urmează să discute, să aducă o contribuție luminată la formarea voinței sociale. În lumina acestor considerente și având în vedere și precizarea expresă a legiuitorului în art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, conform căreia: convocarea se face „cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării”, ordinea de zi trebuie să cuprindă mențiuni clare cu privire la chestiunile supuse dezbaterii. În acest scop, nu este suficientă o simplă enumerare a problemelor pe ordinea de zi, ci este necesară și explicitarea lor, în limite rezonabile, astfel încât informarea acționarilor, prealabilă adunării generale, să se realizeze în mod efectiv.

Enunțurile vagi, de genul: „noi modalități și termene de plată, de stingere a datoriilor societății” - cum este cazul în speță - fără a se menționa în mod explicit care sunt aceste modalități, nu răspund acestui standard, ele fiind de natură să nu antreneze conștiința acționarilor, îndemnându-i să renunțe a lua parte la adunare sau să nu se pregătească. În acest context, critica recurentei- pârâte SC S. SA Sibiu, în sensul că „o astfel de motivare - a instanței de apel s.n.- ar fi validă dacă hotărârea modalității de stingere a datoriilor ar fi fost luată de către Consiliul de administrație sau alt organism de conducere”, hotărârea fiind, însă, luată de către însăși A.G.E.A., întrunită valid, apare ca lipsită de relevanță, căci, așa cum s-a arătat mai sus, convocarea A.G.E.A.

s-a făcut cu nerespectarea cerințelor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage nulitatea hotărârii A.G.E.A. luate în astfel de condiții. În fine, deși recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu susține că „stingerea datoriilor societății era și este o măsură care trebuie luată cu urgență, ... pentru a evita o nouă procedură de insolvență”, caracterul urgent al unei atare măsuri nu justifică nerespectarea normelor ce reglementează condițiile convocării A.G.E.A., în cadrul căreia urmează a se hotărî asupra măsurii necesar a fi luate, și, în consecință, menținerea unei hotărâri A.G.E.A. care nu a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale. Nefiind vorba, așadar, de vreo încălcare sau aplicare greșită a legii de către instanța de apel, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta- pârâtă SC S. SA Sibiu este nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 70/A/2009 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.