ÎCCJ, decizie (scj.ro #83129)

Hotărârea de

expedient. Condiții de validitate

Stingerea unui

litigiu prin tranzacție constituie un act de dispoziție, astfel încât

mandatarul parților poate sa încheie un asemenea contract și să-l înfățișeze

instanței numai în temeiul unei procuri speciale.

Instanța este

datoare să verifice dacă tranzacția nu urmărește un scop ilicit, dacă nu este

potrivnică legii, intereselor părților ori dacă nu este rezultatul unui viciu

de consimțământ, iar în cazul în care se constată o atare situație, cererea va

trebui respinsă și se va trece mai departe la judecarea pricinii.

(Înalta Curte de Casație și Justiție

Secția comercială decizia nr.805 din 11 martie 2009)

Prin sentința comerciala

nr.85/13.04.2007, Tribunalul Teleorman a luat act ca excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului Consiliul Local Videle invocată de pârâta SC

G. SRL a fost respinsă prin încheierea din 3 octombrie 2005; s-a respins ca

nefondată excepția privind modificarea cererii de chemare in judecată invocată

de aceeași parată; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a

pârâtei SC G. SRL raportat la contractul de vânzare -cumpărare acțiuni și

excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la contractul de

vânzare-cumpărare invocate de chemata în garanție AVAS București; s-a admis în

parte acțiunea civila formulată și completată de reclamantul C.L.V. împotriva

pârâtelor SC V. SA prin lichidator judiciar și SC G. SRL; s-a constatat nul

contractul vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele SC G. SRL și SC V. SA;

pârâtele au fost obligate să lase în deplină proprietate și pașnica folosință

reclamantei, suprafața; au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului

următoarele bunuri mobile sau contravaloarea lor; a fost respinsă ca nefondată

cererea reconvențională formulată de pârâta SC G. SRL; a fost respinsă cererea

de chemare în garanție a AVAS București pentru lipsa calității procesuale

active și ca nefondată față de pârâta SC V. SA formulată de pârâta SC G. SRL; a

fost respinsă ca nefondată cererea de anulare amenda formulată de expert.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC G. SRL.

În ședință publică apelanta

pârâtă prin avocat și intimata reclamantă, tot prin avocat,

au prezentat instanței o

tranzacție prin care au soluționat litigiul ce face obiectul dosarului.

Prin decizia  comercială  nr.

74 din 22 februarie 2008, Curtea de Apel București – Secția

a V-a Comercială, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 271 Cod procedură civilă, a

admis apelul si a luat act de

tranzacție consfințind învoiala părților.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC V. SA prin lichidator judiciar SC INSEVAL IPURL

Giurgiu succesoare de drept a practicianului în insolvență R.M. Recurenta a

invocat încălcarea dispozițiilor art. 271,272 și 273 C. pr.civ.

În dezvoltarea motivului de

recurs invocat, ce poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.

civ., recurenta a învederat că prin tranzacția încheiată intre cele doua părți

și care alcătuiește dispozitivul hotărârii se poate constata la pct.2 faptul că

imobilele: rămân în proprietatea SC G.I. SRL, în condițiile în care C.L.V. era

ținut să se abțină în a tranzacționa aceste bunuri având în vedere că nu a fost

niciodată proprietarul acestor imobile. Și mai mult, C.L.V. nu este parte

contractantă în contractul de vânzare cumpărare. În cazul în care părțile

doreau să pună capăt litigiului, printr-o tranzacție, recurenta apreciază că

instanța judecătorească era datoare să verifice dacă acestea au capacitatea de

a tranzacționa, dacă actul este expresia liberei lor voințe, precum si daca,

prin încheierea tranzacției, nu se urmărește realizarea unor scopuri ilicite.

Analizând hotărârea prin prisma

temeiului de drept arătat și  a criticilor formulate, Înalta Curte va admite

recursul pentru următoarele considerente:

Din interpretarea art.271 si

act.272 C.pr. civ. rezultă că hotărârile care consfințesc învoiala părților -

adică dispozitivul lor - reprezintă de fapt, o transpunere a convențiilor

părților, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe si fondată

pe convingerile instanței.

Stingerea unui litigiu prin

tranzacție constituie un act de dispoziție, astfel încât mandatarul parților

poate sa încheie un asemenea contract și să-l înfățișeze instanței numai în

temeiul unei procuri speciale.

Instanța este datoare să

verifice dacă tranzacția nu urmărește un scop ilicit, dacă nu este potrivnică

legii, intereselor părților ori dacă nu este rezultatul unui viciu de

consimțământ, iar în cazul în care se constată o atare situație, cererea va

trebui respinsă și se va trece mai departe la judecarea pricinii.

Ori in cazul de față,  Înalta

Curte constată ca aceasta procedura nu a fost respectata. Instanța trebuia sa

solicite  procuri speciale, dar si specimene de semnătura autorizate având in

vedere ca o parte a tranzacției este o instituție publică.

Totodată,

tranzacția nu a intervenit între toate părțile litigante.

Pentru aceste

considerente conform art. 271, art.272, art.273, art. 304 pct. 9 și art. 312

alin. 1, 2 și 5 teza 1 C. pr.civ. s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a

casat decizia și s-a trimis cauza pentru judecarea apelului declarat de pârâtă

la Curtea de Apel București – Secția a Va Comercială.