ÎCCJ, decizie (scj.ro #83004)

Bun

adjudecat la licitație. Desființarea ulterioară a titlului de

proprietate. Acțiune în răspundere pentru evicțiune.

Instanța competentă material

Cuprins

pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor

Index

alfabetic : acțiune în despăgubiri

-

excepția prescripției dreptului material la

acțiune

-

răspundere pentru evicțiune

C.

proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. a)

C.

civ., art. 1337, art. 1530 și urm, art. 1635 și urm.

În situația în care terțul adjudecatar formulează

o acțiune în despăgubiri împotriva vânzătorului (n.r. – AVAS)

pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a desființării

titlului de proprietate, nici calitatea părților și nici

raportul juridic dedus judecății nu atrage aplicarea dispozițiilor

legii speciale cu privire la competența Curții de Apel București

în primă instanță, ci a tribunalului, în conformitate cu

prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Secția

comercială, Decizia nr. 1793 d

in 10 mai 2011

Prin sentința comercială nr. 152 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, Secția a VI-a comercială, s-a respins

excepția prescripției dreptului material la acțiune

invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC M. SRL Iași împotriva pârâtei AVAS, cu consecința

obligării acesteia la plata sumei de 12.585,01 USD în echivalentul în lei

din ziua plății, reprezentând diferență de preț, cu

dobânda legală aferentă sumei reactualizate calculată de la data

sesizării și până la data plății efective. Pârâta a

fost obligată și la plata sumei de 171.244,90 lei cu titlu de

dobândă legal datorată pentru suma achitată până la data

sesizării, la plata dobânzilor legal datorate pentru fiecare sumă în

parte achitată după sesizare până la data pronunțării,

calculate la valoarea reactualizată, pentru perioada cuprinsă între

data sesizării și aceea a plății efective, precum și

la plata sumei de  3.700.000 Euro în echivalentul  în lei la data

plății efective, reprezentând daune-interese, cu 100.050,30 lei

cheltuieli de judecată către  reclamantă.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut, în esență, că reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei la plata despăgubirilor cu motivarea că prin procesul-verbal

de  licitație  nr. 301 din 5 aprilie 2006 întocmit de AVAS București

în cadrul executării silite a debitorului SC P. SA, reclamanta a devenit

proprietara imobilului ,,Fabrica de cărămidă” situat în

Județul Iași și a unor bunuri mobile. După achitarea

integrală a prețului prevăzut în procesul-verbal de licitație

reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară

conform încheierii nr. 96925 din 3 decembrie 2009.

Ca

urmare a contestației la executare formulată de fostul proprietar SC

P. SA, prin decizia nr. 3361 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul contestatoarei,

s-a modificat sentința nr. 86 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București și s-a constatat nulitatea absolută a

procesului-verbal de licitație nr. 301 din 5 aprilie 2006 în temeiul art.

4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001, în considerarea faptului că

licitația nu a respectat dispozițiile legale privind protejarea

monumentelor istorice.

În

acest context, soluționând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune

invocată de pârâtă, curtea de apel a respins-o ca nefondată

reținând că potrivit art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, termenul de 12

luni curge de la data pronunțării deciziei anterior menționate,

respectiv 12 noiembrie 2008, în raport cu care înregistrarea acțiunii, la

data de 11 noiembrie 2009, se situează în limitele termenului de

prescripție.

Cu

privire la fondul litigiului s-a argumentat că pârâta, în calitate de

organizatoare a licitației constatate nule este în exclusivitate în

culpă pentru desființarea titlului de proprietate al reclamantei cu

privire la imobilul adjudecat, situație în care trebuie să suporte

toate daunele și să repare întreg prejudiciul cauzat prin fapta sa

reclamantei constând în restituirea în întregime a contravalorii bunului vândut

și a daunelor reprezentând plata sumelor reactualizate și a

dobânzilor aferente calculate până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AVAS criticând-o

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea criticilor recurenta a invocat faptul că prin sentința

recurată i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece

instanța nu a luat în considerare apărările sale și

totodată a nerespectat prevederile art. 129 C. proc. civ. întrucât nu a ordonat administrarea tuturor probelor utile soluționării

cauzei.

De

asemenea, a susținut recurenta, contrar celor reținute de prima

instanță, în condițiile în care AVAS a restituit suma

încasată cu titlu de preț, este nejustificată obligarea sa la

plata sumei solicitate cu titlu de diferență de curs valutar, precum

și a dobânzii legale, în lipsa îndeplinirii cerințelor prevăzute

de art. 1082 și 1088 C. civ., motiv pentru care este greșită

admiterea petitului privind reactualizarea creanței, cumulul celor

două tipuri de despăgubiri nefiind admisibil.

Înalta

Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca

motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale a

Curții de Apel București, ca primă instanță, în raport

de obiectul și valoarea litigiului.

Examinând

cu prioritate, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. motivul de

ordine publică ce vizează încălcarea competenței materiale

a altei instanțe, ipoteză reglementată de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că :

Reclamanta

a învestit Curtea de Apel București, ca primă instanță, cu

o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art.

1635 și urm. și art. 1530 și urm. C. civ., care nu au

legătură cu obiectul cererii, incidente fiind în cauză prevederile

art. 1337 C. civ. privind răspunderea pentru evicțiune, solicitând

repararea prejudiciului produs de pârâta AVAS prin vânzarea culpabilă a

imobilului pe care l-a adjudecat, fiind ulterior evinsă din dreptul

său de proprietate prin desființarea titlului de proprietate pentru

nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor legale referitoare

la protejarea momentelor istorice.

Astfel

învestită Curtea de Apel București, motivând respingerea

excepției prescripției dreptului material la acțiune pe

dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, apreciază implicit

că este competentă material în soluționarea cauzei deși

obiectul litigiului nu privește o contestație la executare în

legătură cu creanțele bancare preluate de AVAS, reclamanta nu

are calitatea de debitor cedat sau persoană asimilată acestora în

sensul art. 38 din ordonanță pentru a atrage competența de

soluționare reglementată expres prin art. 45 din actul normativ

evocat.

Litigiul

dedus judecății este un litigiu patrimonial promovat de terțul

adjudecatar ce vizează antrenarea răspunderii pârâtei pentru

repararea prejudiciului suferit ca urmare a desființării titlului de

proprietate, astfel încât nici calitatea părților și nici

raportul juridic dedus judecății nu atrage aplicarea

dispozițiilor legii speciale cu privire la competența Curții de

Apel București în primă instanță, ci a tribunalului în

conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin

urmare, recursul pârâtei a fost admis în conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., cu consecința casării

sentinței și trimiterii cauzei spre competentă soluționare

în primă instanță Tribunalului București, Secția

comercială.