ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3361/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași SC P. SA a contestat licitația organizată la 5 aprilie 2006 de către intimata A.V.A.S. București și a invocat nulitatea acesteia în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001; a solicitat suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației. Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 8003 din 21 iunie 2006 a declinat competența soluționării cauzei față de dispozițiile art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 în favoarea Curții de Apel Iași. La rândul său această instanță, prin sentința nr. 2/16 octombrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale iar potrivit art. 95 O.U.G.

nr. 51/1998 a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Soluționând cauza această instanță prin sentința comercială nr. 20 din 5 februarie 2007 a respins ca nefondată contestația la executare. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 3439 din 1 noiembrie 2007 a admis recursul contestatoarei SC P. SA Iași împotriva sentinței instanței de fond pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că nu s-a verificat critica privind nelegalitatea licitației organizată de A.V.A.S. la 5 aprilie 2006 în raport de dispozițiile art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Rejudecând cauza Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 86 din 14 mai 2008 a respins contestația la executare formulată de SC P. SA ca nefondată, a admis cererea de intervenție în interesul A.V.A.S. formulată de SC M. SRL și a obligat pe contestatoare la cheltuieli de judecată. S-a reținut în considerentele hotărârii că intimata A.V.A.S. prin licitația organizată la 5 aprilie 2006 privind vânzarea imobilului „F.C.” situat în comuna Ciurea Județ Iași proprietatea contestatoarei debitoare a respectat dispozițiile art. 71 și 73 pct. 4 și 5 din O.U.G. nr. 51/1998 privind stabilirea prețului bunului și reducerea acestuia conform rapoartelor de evaluare depuse la dosar.

Intimata a respectat și dispozițiile art. 71 alin. (2) și 74 alin. (4) din același act normativ privind comunicarea anunțului de vânzare și a procesului verbal de licitație. Susținerea contestatoarei că i s-a încălcat dreptul de preempțiune prevăzut de art. 4 din Legea nr. 422/2001 la vânzarea imobilului prin licitația publică de la 5 aprilie 2006 către intervenienta SC M. SRL a fost înlăturată cu motivarea că în speță, contestatoarea nu și-a îndeplinit propria obligație prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 de a înscrie în C.F. calitatea de monument istoric a bunului. Împotriva acestei sentințe contestatoarea SC P. SA Iași a declarat recurs și a solicitat în principal admiterea și casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar anularea procesului verbal de licitație din 5 aprilie 2006, respingerea cererii de intervenție în interesul intimatei și obligarea în solidar la cheltuieli de judecată.

A susținut recurenta că la licitația organizată de intimata A.V.A.S. la 5 aprilie 2006, aceasta nu a respectat dispozițiile legale prevăzute de art. 75 din O.U.G. nr. 51/1998 de diminuare și stabilire a prețului la nivelul de 50% din valoarea acestuia. S-a invocat că au fost interpretate în mod greșit dispozițiile art. 4 din Legea nr. 422/2001 privind exercitarea dreptului de preempțiune, întrucât vânzarea imobilului proprietatea sa s-a vândut prin procedura specială a executării silite de către intimata A.V.A.S. și numai, aceasta avea obligația să anunțe M.C.C. despre intenția de vânzare a bunului declarat monument istoric. A arătat recurenta că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind nulitatea licitației în raport de dispozițiile Legii nr. 7/2000 a cadastrului.

Prin întâmpinările depuse intimatele au solicitat respingerea recursului întrucât în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 422/2001 privind exercitarea dreptului de prempțiune deoarece imobilul a fost vândut în cadrul procedurii executării silite de către A.V.A.S. în temeiul dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 și nu de către proprietarul acestuia, respectiv contestatoarea SC P. SA. Recursul este fondat pentru următoarele considerente. Trebuie menționat că deși recurenta nu a invocat în drept motivele de recurs, în raport de expunerea acestora ele pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin cererea formulată de contestatoarea SC P. SA s-a solicitat nulitatea licitației organizată la 5 aprilie 2006 pentru nerespectarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Potrivit acestor dispoziții legale „monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preempțiune ale statului român prin M.C.C., sub sancțiunea nulității absolute a vânzării. Cum în speță nu s-a făcut dovada că dreptul de preempțiune asupra imobilului „Fabrica de cărămidă” proprietatea contestatoarei - recurente a fost exercitat în condițiile legii, sancțiunea prevăzută în mod imperativ este nulitatea absolută a vânzării, care poate fi invocată de oricine are interes, respectiv a procesului verbal de licitație din 5 aprilie prin care bunul a fost adjudecat de intervenienta SC M. SRL.

În raport de aceste prevederi legale nu se poate reține apărarea invocată de către intimate că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente în cauză întrucât se referă numai la situația vânzării bunului de către proprietarul acestuia, iar în speță vânzarea s-a efectuat în cadrul procedurii executării silite prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998. În altă ordine de idei, instanța de fond a reținut în mod greșit că recurenta - contestatoare nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 de a înscrie în C.F. calitatea de monument istoric a bunului, deoarece aceasta nu a cunoscut acest aspect pentru că nu i s-a adus la cunoștință că imobilul proprietatea sa a fost declarat monument istoric.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 serviciile publice ale M.C.C. au obligația de a comunica de îndată proprietarului declanșarea procedurii de clasare prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil, ori în speță nu s-a depus nici o dovadă în acest sens. Deși instanța a reținut că titularul dreptului de preempțiune respectiv M.C.C. prin adresă a precizat că „F.C.” Ciurea este înscrisă ca monument istoric, dar nu și-a manifestat în nici un fel intenția exercitării dreptului de preempțiune, acest act nu poate produce nici un efect cât timp a fost emis la 24 aprilie 2008 (fila 100 fond) deci ulterior licitației organizate de intimata A.V.A.S.

la 5 aprilie 2006. Pe de altă parte intimata A.V.A.S. avea obligația în cadrul procedurii privind executarea silită prevăzute la cap. X din O.U.G. nr. 51 /1998, art. 55 lit. c) să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietatea debitorului. Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de contestatoare, să se modifice sentința atacată în sensul că se va admite contestația la executare formulată de SC P. SA Iași și se va constata nulitatea absolută a procesului verbal de licitație din 5 aprilie 2006 în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001.

În raport de soluția pronunțată nu se mai impune examinarea motivului invocat la pct. 4 din cererea de recurs care se referea la faptul că instanța de fond nu a examinat critica privind nulitatea licitației pentru încălcarea dispozițiilor art. 7/2001 privind cadastrul. Conform art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga intimata A.V.A.S. la plata sumei de 115 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea SC P. SA Iași împotriva sentinței comerciale nr. 86 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică sentința atacată, în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoarea SC P. SA Iași și constată nulitatea absolută a procesului - verbal de licitație din 5 aprilie 2006, în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001. Obligă intimata A.V.A.S. la plata sumei de 115 lei cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.